1Das Wort Jahwes kam zu mir. Er sagte:2„Geh und ruf es Jerusalem in die Ohren: So spricht Jahwe:
, Ich denke an deine Jugendtreue, / an die Liebe deiner Brautzeit, / wie du mir folgtest in der Wüste, / in dem Land, wo nichts gesät werden kann.3Israel war Jahwe geweiht, / es war die Erstfrucht seiner Ernte. / Wer davon aß, machte sich schuldig, / Unglück kam über ihn', spricht Jahwe.4Hört das Wort Jahwes, ihr Nachkommen Jakobs, / ihr Sippen vom Haus Israel!5So spricht Jahwe: / Welches Unrecht fanden eure Väter an mir, / dass sie sich von mir entfernten, / dass sie dem Nichts nachliefen / und so selbst zu Nichts geworden sind.6Sie fragten nicht: / 'Wo ist Jahwe, der uns aus Ägypten geführt, / der uns den Weg wies durch die Wüste, / durch ein wildes, zerklüftetes Land, / ein Land des Durstes und des Dunkels, / das niemand bewohnt und niemand durchzieht?'7Ich brachte euch ins Gartenland, / damit ihr dessen Frucht und Güter genießt. / Doch kaum wart ihr dort, habt ihr es besudelt, / habt mir mein Eigentum zum Abscheu gemacht.8Die Priester fragten nicht: 'Wo ist Jahwe?' / Die Hüter des Gesetzes kannten mich nicht, / die Hüter des Volkes brachen mit mir. / Die Propheten weissagten in Baals* Diensten / und liefen denen nach, die ohne Nutzen sind.9Darum klage ich euch weiterhin an, spricht Jahwe. / Auch eure Enkel verklage ich noch!10Fahrt doch zu den Inseln der Kittäer,* / schaut euch dort um! / Schickt Leute nach Kedar,* / erkundigt euch genau! / Ist jemals so etwas geschehen?11Hat je ein Volk die Götter ausgetauscht? / Dabei sind es nicht einmal Götter! / Doch mein Volk tauscht seine Herrlichkeit ein / gegen das, was gar nichts nützt!12Schaudert, ihr Himmel, / bebt vor Entsetzen, / spricht Jahwe.13Denn mein Volk hat doppelt Unrecht getan: Mich verließen sie, / die Quelle lebendigen Wassers, / um sich Regengruben auszuhauen, / Zisternen mit Rissen, / die das Wasser nicht halten.14Ist Israel denn ein Sklave, / gar ein Sklave von Geburt? / Warum ist es zur Beute geworden?15Junglöwen brüllten über ihm. / Sie haben sein Land zur Wüste gemacht. / Seine Städte sind verbrannt und menschenleer.16Nun kommen auch noch die Ägypter / von Memphis* und Tachpanhes* / und weiden dir den Scheitel ab.17Das hast du dir selbst zuzuschreiben, / denn du hast Jahwe, deinen Gott, verlassen, / als er dich noch auf seinem Weg führte.18Was nützt es jetzt, nach Ägypten zu laufen? / Willst du das Nilwasser trinken? / Was nützt es, nach Assyrien zu gehen? / Willst du aus dem Euphrat schöpfen?19Deine Bosheit bringt dich ins Unglück, / dein treuloses Treiben führt die Strafe herbei. / Sieh doch ein, wie schlimm und bitter es ist, / Jahwe, deinen Gott, zu verlassen / und keine Ehrfurcht zu haben vor mir, / spricht Jahwe, der Herr aller Heere.20Denn von jeher zerbrachst du dein Joch,* / zerrissest deine Fesseln. / 'Ich will nicht dienen!', sagtest du / und legtest dich als Hure / auf jeden hohen Hügel / und unter jeden grünen Baum.21Ich hatte dich als Edelrebe gepflanzt, / du warst ein erlesenes Gewächs. / Wie hast du dich verwandelt! / Ich sehe nur noch entartete Reben, / einen fremden, verwilderten Weinstock.22Auch wenn du dich mit Lauge wäschst, / wenn du noch so viel Waschpaste nimmst, / der Schmutz deiner Schuld bleibt immer vor mir, / spricht Jahwe, der Herr.23Wie kannst du nur sagen: / 'Ich bin nicht befleckt, / hatte nichts mit Götzen* zu tun!'? / Schau auf dein Treiben im Tal,* / denk über deine Taten nach! / Du brünstiges Kamel / läufst ständig hin und her.24Die wilde Eselin, / an die Wüste gewöhnt: / Vor lauter Gier schnappt sie nach Luft, / ihre Brunst ist nicht zu bremsen. / Wer sie sucht, muss sich nicht müde laufen, / in ihrer Brunstzeit findet er sie.25Erspare deinem Fuß die Blöße, / deiner Kehle den Durst! / Doch du sagst: 'Nein, auf keinen Fall! / Ich liebe diese Fremden und laufe ihnen nach!'26Wie ein ertappter Dieb beschämt dasteht, / so muss sich das Haus Israel schämen: / alle, die dazu gehören, / ihre Könige und hohen Beamten, / ihre Priester und ihre Propheten.27Sie sagen zum Holzstück: ‚Du bist mein Vater!’, / und zur Steinfigur: ‚Du brachtest mich zur Welt!’ / Mir kehren sie den Rücken zu / und nicht das Gesicht. / Doch wenn das Unglück sie trifft, dann schreien sie: / 'Steh auf und rette uns!'28Wo sind denn deine Götter, / die du dir selber machst? / Lass sie doch aufstehen, falls sie helfen können, / wenn dann dein Unglück kommt. / Denn so zahlreich wie deine Städte / sind deine Götter, Juda!29Warum klagt ihr mich an? / Ihr habt doch mit mir gebrochen, / spricht Jahwe.30Vergeblich schlug ich eure Söhne, / sie ließen sich nicht erziehen. / Euer eigenes Schwert fraß eure Propheten / wie ein Löwe, der alles ins Verderben reißt.31O gegenwärtiges Geschlecht! Beachtet doch das Wort Jahwes! / War ich für Israel denn eine Wüste, / war ich ein finsteres Land? / Warum sagt mein Volk: 'Los, wir gehen! / Wir kommen nicht zu dir zurück.'32Vergisst ein Mädchen seinen Schmuck, / eine Braut ihren prächtigen Gürtel? / Doch mein Volk vergaß mich schon seit so langer Zeit.33In der Jagd nach Liebhabern bist du unübertrefflich. / So hast du dich an deine Verbrechen gewöhnt.34Ja, an deinen Säumen findet sich / das Lebensblut schuldloser Armer, / und die hast du nicht beim Einbruch ertappt! / Ja, es fand sich sogar noch mehr.35Und bei allem sagst du immer noch: / 'Ich bin doch ohne Schuld! / Er ist ja nicht mehr zornig auf mich!' / Gerade deshalb mache ich dir den Prozess.36Warum beeilst du dich so und wechselst die Seiten? / Ägypten wird dich genauso enttäuschen, / wie dich Assyrien ernüchtert hat.37Auch von dort kommst du ratlos zurück, / die Hände vorm Gesicht. / Jahwe hat die verworfen, auf die du vertraust. / Mit ihnen gelingt es dir nicht.“
Noua Traducere Românească
Israel Îl uită pe Dumnezeu
1Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând:2„Du‑te și vestește în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Îmi amintesc de credincioșia tinereții tale, cum, mireasă fiind, Mă iubeai și Mă urmai prin pustie, pe un pământ nesemănat.3Israel era sfântul DOMNULUI, primul rod al recoltei Lui; toți cei ce‑l devorau se făceau vinovați și nenorocirea venea peste ei, zice DOMNUL.’»“4Ascultați Cuvântul DOMNULUI, Casă a lui Iacov, toate clanurile Casei lui Israel!5Așa vorbește DOMNUL: „Ce nedreptate au găsit părinții voștri în Mine de s‑au depărtat de Mine? Ei s‑au dus după deșertăciuni și ei înșiși au devenit deșertăciuni.6Nu s‑au întrebat: «Unde este DOMNUL, Care ne‑a scos din țara Egiptului și ne‑a condus prin pustie, printr‑un pământ uscat și plin de gropi, printr‑un pământ al secetei și al umbrei morții, printr‑un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?»7V‑am dus într‑o țară ca o livadă, ca să mâncați din rodul ei și din bunătățile ei, însă voi ați venit și Mi‑ați pângărit țara, Mi‑ați prefăcut moștenirea într‑o urâciune.8Preoții nu s‑au întrebat: «Unde este DOMNUL?» Cei ce mânuiesc Legea nu M‑au cunoscut; păstorii* s‑au răzvrătit împotriva Mea. Profeții au profețit prin BAAL și s‑au dus după cei ce nu pot fi de niciun folos.9De aceea Mă voi certa din nou cu voi, zice DOMNUL, și Mă voi certa și cu copiii copiilor voștri.10Treceți în țărmurile Chitim* și priviți! Trimiteți la Chedar* și luați aminte; vedeți dacă acolo s‑a întâmplat așa ceva!11Și‑a schimbat vreun neam dumnezeii, măcar că ei nu sunt Dumnezeu? Poporul Meu însă și‑a schimbat Slava cu ceva care nu‑i este de niciun folos.12Mirați‑vă de aceasta, ceruri! Înfiorați‑vă, uimiți‑vă mult, zice DOMNUL,13căci poporul Meu a săvârșit două rele: M‑au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și‑au săpat puțuri, puțuri sparte, care nu țin apa.14Este Israel un rob? Este el un fiu de rob din naștere? Atunci de ce a devenit pradă?15Leii răcnesc împotriva lui și își ridică glasurile. Ei îi pustiesc țara; cetățile lui sunt devastate și fără locuitori.16Chiar și cei din Nof* și Tahpanhes ți‑au zdrobit creștetul capului.*17Nu ți‑ai provocat tu singur lucrul acesta pentru că L‑ai părăsit pe DOMNUL, Dumnezeul tău, când El te conducea pe cale?18Și acum, de ce te duci în Egipt să bei apă din Șihor*? De ce mergi în Asiria să bei apă din râu*?19Răutatea ta te va pedepsi; necredincioșia ta te va mustra. Vei ști și vei vedea astfel cât de rău și de amar este pentru tine să‑L părăsești pe DOMNUL, Dumnezeul tău, și să nu ai nicio frică de Mine, zice Stăpânul, DOMNUL Oștirilor*.20Deși, demult, ți‑am sfărâmat jugul și ți‑am smuls legăturile, totuși tu ai zis: «Nu voi mai sluji». Căci pe orice deal înalt și sub orice copac verde te‑ai întins ca o prostituată.21Eu te sădisem ca pe o vie aleasă, toată dintr‑o sămânță veritabilă. Cum de te‑ai prefăcut înaintea Mea într‑o ramură putredă de viță străină?22Chiar dacă te‑ai spăla cu sodă, chiar dacă te‑ai da cu multă leșie, nelegiuirea ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul DOMN.23Cum poți spune: «Nu m‑am pângărit și nu am alergat după BAALI*!»? Privește‑ți urma pașilor în vale și ia aminte la ce ai făcut. Ești ca o dromaderă iute, ale cărei căi sunt întortocheate,24ca o măgăriță sălbatică, obișnuită cu pustiul, care gâfâie în aprinderea poftei ei! Cine o va împiedica să‑și satisfacă pofta? Cei ce o doresc nu se obosesc căutând‑o, căci o găsesc la vremea împerecherii ei.*25Oprește‑te până când nu ajungi desculță și cu gâtul uscat! Dar tu zici: «În zadar! Eu iubesc dumnezeii străini și vreau să merg după ei!»26Cum este dat de rușine un hoț când este prins, tot astfel este rușinată Casa lui Israel – poporul, regii și conducătorii lui, preoții și profeții lui.27Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl nostru!» și pietrei: «Tu ne‑ai dat naștere!» Căci s‑au întors cu ceafa la Mine, și nu cu fața. Dar când sunt în nenorocire, ei zic: «Ridică‑Te și izbăvește‑ne!»28Unde sunt atunci dumnezeii pe care vi i‑ați făcut? Să se ridice ei deci, și să te izbăvească în vremea nenorocirii tale! Căci Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai!29De ce vă certați cu Mine? Toți v‑ați răzvrătit împotriva Mea, zice DOMNUL.30Degeaba v‑am lovit copiii, căci tot n‑au luat aminte la disciplinare. Sabia voastră i‑a devorat pe profeții voștri ca un leu distrugător.“31Voi, cei din generația aceasta, uitați‑vă la Cuvântul DOMNULUI: „Am fost Eu o pustie pentru Israel sau un pământ plin de întuneric*? De ce spune poporul Meu: «Suntem liberi să rătăcim! Nu vom mai veni la Tine!»32Își uită o fecioară bijuteriile sau o mireasă eșarfele*? Poporul Meu însă M‑a uitat de zile fără număr.33Ce bine știi să‑ți întocmești căile când cauți iubire! Astfel, până și pe femeile rele le înveți căile tale!34Chiar și pe marginile hainelor tale se găsește sângele săracilor nevinovați, pe care nu i‑ai prins dând vreo spargere. Dar în pofida acestor lucruri35tu zici: «Sunt nevinovat! Cu siguranță, mânia Lui s‑a întors de la mine!» Însă Eu te voi judeca pentru că zici: «Nu am păcătuit!»36De ce atâta grabă ca să‑ți schimbi calea? Vei fi făcut de rușine de către Egipt așa cum ai fost făcut de rușine de către Asiria.37Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap, căci DOMNUL i‑a lepădat pe cei în care te încrezi și nu vei reuși împreună cu ei.“
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.