Wie David an die Macht in Israel kommt und wie er seine Krisen durchsteht. David erfährt von Sauls und Jonatans Tod
1Als David nach dem Tod Sauls von seinem Sieg über die Amalekiter* zurückgekehrt war, hielt er sich zwei Tage lang in Ziklag* auf.2Am dritten Tag kam einer von Sauls Leuten aus dem Heerlager. Seine Kleidung war zerrissen und er hatte Erde auf dem Kopf.* Als er zu David kam, warf er sich ehrfürchtig vor ihm nieder.3„Wo kommst du her?“, fragte ihn David. „Ich habe mich aus dem Heerlager Israels in Sicherheit gebracht“, erwiderte er.4„Wie steht es?“, fragte David. „Berichte es mir!“ Er sagte: „Das ganze Heer wurde in die Flucht geschlagen, und viele sind gefallen. Auch Saul und sein Sohn Jonatan sind tot.“5Da fragte David den jungen Mann: „Saul und Jonatan sind tot? Woher weißt du das?“6Der junge Mann berichtete: „Ich geriet zufällig auf die Berge von Gilboa. Da sah ich Saul stehen, wie er sich auf seinen Speer stützte. Die Streitwagen hatten ihn schon fast erreicht.7Da drehte er sich um, sah mich und rief mich zu sich. 'Ja, Herr', sagte ich.8Wer bist du?', fragte er. 'Ein Amalekiter', antwortete ich.9Da sagte er zu mir: 'Komm her und gib mir den Todesstoß! Mit mir geht es zu Ende.'10Da trat ich zu ihm und gab ihm den Todesstoß, denn ich sah, dass er seinen Fall nicht überleben würde. Dann nahm ich ihm den Stirnreif und die Armspange ab. Hier sind sie, Herr.“11Da riss David sein Obergewand ein.* Dasselbe taten auch die Männer, die bei ihm waren.12Sie trauerten, weinten und fasteten bis zum Abend um Saul und seinen Sohn Jonatan, um das Volk Jahwes und die Männer Israels, die in der Schlacht gefallen waren.13Dann fragte David den jungen Mann, der ihm das berichtet hatte: „Woher stammst du?“ – „Ich bin der Sohn eines amalekitischen Einwanderers“, erwiderte dieser.14Da fuhr David ihn an: „Wie konntest du es wagen, den Gesalbten Jahwes anzutasten und ihn umzubringen?“15Er rief einem seiner jungen Männer zu: „Komm her und mach ihn nieder!“ Der ging hin und erschlug ihn.16David sagte noch zu dem Amalekiter: „Dein Blut falle auf dich zurück! Du hast dir selbst das Urteil gesprochen, als du sagtest: 'Ich habe dem Gesalbten Jahwes den Todesstoß gegeben.'“17Dann stimmte David über Saul und dessen Sohn Jonatan die Totenklage an18und ordnete an, man solle es die Söhne Judas als Bogenlied lehren. Es ist im Buch der Heldenlieder* aufgenommen worden:19Deine Zierde, Israel, liegt erschlagen auf deinen Höhen! / Wie sind die Helden gefallen!20Berichtet es nicht in Gat, / verkündet es nicht in Aschkelons Gassen, / sonst freuen sich die Töchter der Philister, / sonst jubeln die Töchter dieser Unbeschnittenen.*21Ihr Berge von Gilboa, / Felder des Todes, / kein Tau und kein Regen falle auf euch! / Denn dort wurde der Schild der Helden besudelt, / Sauls Schild, nicht mit Öl gesalbt, nein,22mit dem Blut von Erschlagenen, / dem Körperfett von Helden. / Jonatans Bogen wich niemals zurück, / Sauls Schwert kehrte nie erfolglos heim!23Saul und Jonatan, / geliebt und liebenswert, solange sie lebten, / sind nun auch im Tod noch vereint. / Sie waren schneller als Adler / und stärker als Löwen.24Ihr Töchter Israels, / um Saul müsst ihr weinen, / er hat euch in kostbaren Purpur gekleidet, / er heftete Goldschmuck an euer Gewand.25Wie sind die Helden gefallen mitten im Kampf! / Jonatan erschlagen auf deinen Höhen!26Mir ist weh um dich, mein Bruder Jonatan! / Du warst mir über alles lieb. / Deine Freundschaft war mir mehr, / als Frauenliebe je bedeuten kann.27Wie sind die Helden gefallen, / verloren die Waffen der Schlacht!
Noua Traducere Românească
Vestea morții lui Saul și a lui Ionatan
1După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile.2A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s‑a aruncat la pământ și s‑a închinat.3David l‑a întrebat: – De unde vii? El i‑a răspuns: – Am scăpat din tabăra lui Israel.4David i‑a zis: – Spune‑mi, te rog, ce s‑a întâmplat? El a răspuns: – Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei.5David l‑a întrebat pe tânărul care l‑a înștiințat: – De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?6Tânărul care l‑a înștiințat a răspuns: – S‑a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l‑am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă.7Când Saul s‑a uitat în urmă și m‑a văzut, m‑a chemat, iar eu i‑am răspuns: – Iată‑mă!8El m‑a întrebat: – Cine ești? Eu i‑am răspuns: – Sunt amalekit.9Atunci el mi‑a zis: – Stai în dreptul meu și omoară‑mă, căci, deși mai este viață în mine, m‑a apucat amețeala.10Așadar, am stat în dreptul lui și l‑am omorât, deoarece știam că nu va mai trăi în urma căderii sale. I‑am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le‑am adus aici stăpânului meu.11Atunci David și‑a apucat hainele și le‑a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru.12Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul DOMNULUI și pentru Casa lui Israel, căci au căzut loviți de sabie.13Apoi David l‑a întrebat pe tânărul care i‑a adus veștile: – De unde ești? El i‑a răspuns: – Sunt fiul unui străin, un amalekit.14Atunci David i‑a zis: – Cum de nu te‑ai temut să‑ți ridici mâna ca să‑l dobori pe unsul DOMNULUI?15Apoi David l‑a chemat pe unul dintre tinerii lui și i‑a zis: – Apropie‑te și doboară‑l! El l‑a lovit și acesta a murit.16David i‑a zis: – Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L‑am omorât pe unsul DOMNULUI.“
Cântarea de jale a lui David
17David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre Ionatan, fiul acestuia,18și le‑a spus fiilor lui Iuda să învețe această Cântare a Arcului (iată că ea se află scrisă în „Cartea lui Iașar“*):19„Gloria ta, Israel, zace ucisă pe înălțimile tale. O, cum au căzut vitejii!20Nu spuneți în Gat și nu‑l vestiți pe străzile Așchelonului, ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor, ca nu cumva să tresalte de bucurie fiicele celor necircumciși.21O, munți ai Ghilboei! Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi, și nici câmpii pentru darurile de mâncare!* Căci acolo a fost detestat* scutul vitejilor, scutul lui Saul, care nu va mai fi uns cu untdelemn.22De la sângele celor uciși, de la grăsimea vitejilor, arcul lui Ionatan nu dădea înapoi, iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.23Saul și Ionatan, care, în viață, s‑au iubit și s‑au plăcut, nici măcar în moarte n‑au fost despărțiți. Erau mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii.24Voi, fiice ale lui Israel, plângeți‑l pe Saul! Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu și cu mult fast, pe cel care vă împodobea veșmintele cu ornamente de aur.25O, cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatan zace ucis pe înălțimile tale.26Sunt mâhnit din cauza ta, frate Ionatan! Mi‑ai fost atât de drag! Dragostea ta pentru mine a fost minunată, mai minunată chiar decât dragostea femeilor.27O, cum au căzut vitejii și cum au fost distruse armele!“
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.