1Als David und seine Männer am dritten Tag in Ziklag ankamen, fanden sie die Stadt in Schutt und Asche gelegt. Die Amalekiter waren in den Negev eingefallen und hatten Ziklag verwüstet.2Bei ihrem Abzug hatten sie alle Frauen und Kinder in der Stadt als Gefangene verschleppt, aber niemand getötet.3Als David und seine Männer die niedergebrannte Stadt sahen und feststellten, dass ihre Frauen und Kinder gefangen weggeschleppt worden waren,4schrien sie laut auf und weinten, bis sie nicht mehr konnten.5Auch die beiden Frauen Davids waren unter den Gefangenen: Ahinoam aus Jesreel und Abigajil, die Witwe Nabals aus Karmel.6David kam in schwere Bedrängnis, denn die Leute sprachen davon, ihn zu steinigen, so erbittert waren sie über den Verlust ihrer Söhne und Töchter. Aber David holte sich Mut bei Jahwe, seinem Gott.7Er befahl dem Priester Abjatar Ben-Ahimelech, das Efod zu bringen.8Dann fragte er Jahwe: „Soll ich diese Räuberbande verfolgen? Werde ich sie einholen?“ – „Ja, verfolge sie! Du wirst sie gewiss einholen und die Gefangenen befreien!“, erhielt er zur Antwort.9Da brach David mit seinen 600 Männern sofort auf. Als sie den Bach Besor* erreichten, machten die Zurückbleibenden dort Halt.10200 Mann waren einfach zu erschöpft, um den Bach zu überqueren, und blieben zurück. David setzte die Verfolgung mit 400 Mann fort.11Unterwegs fanden sie einen Ägypter und brachten ihn zu David. Sie gaben ihm Brot und Wasser.12Dann reichten sie ihm eine Portion gepresste Feigen und zwei Rosinenkuchen. Als er gegessen hatte, kam er wieder zu Kräften und sagte, dass er drei Tage lang nichts zu essen und zu trinken gehabt hätte.13David fragte ihn: „Zu wem gehörst du und woher kommst du?“ – „Ich bin ein Ägypter“, erwiderte er, „der Sklave eines Amalekiters. Mein Herr hat mich vor drei Tagen hier zurückgelassen, weil ich krank wurde.14Wir sind ins Südland der Kreter* eingefallen, in das südliche Gebiet Judas, wo die Nachkommen Kalebs wohnen, und haben auch Ziklag eingeäschert.“15„Kannst du mich zu dieser Räuberbande hinführen?“, fragte David. Der Sklave erwiderte: „Schwöre mir bei Gott, dass du mich nicht tötest oder meinem Herrn auslieferst! Dann werde ich dich zu dieser Bande hinunterführen.“16Er führte sie hin, und sie fanden die Amalekiter über die ganze Gegend zerstreut. Sie aßen und tranken und tanzten, weil sie bei den Philistern und in Juda so reiche Beute gemacht hatten.17David fiel über sie her und schlug sie von der Morgendämmerung an bis zum Abend des folgenden Tages. Alle wurden niedergemacht, nur 400 junge Männer konnten auf Kamelen fliehen.18David befreite alle Gefangenen und auch seine beiden Frauen.19Niemand wurde vermisst, weder Söhne noch Töchter noch irgendwelche Beute. Alles, was die Amalekiter weggenommen hatten, brachte David zurück.20Die Schafe, Ziegen und Rinder der Amalekiter nahm David für sich. Seine Leute trieben sie vor ihrem eigenen Vieh her und sagten: „Das ist Davids Beute!“21Die 200 Männer, die zu erschöpft gewesen waren, um David zu folgen, und am Besorbach zurückgeblieben waren, kamen nun David und seinen Männern entgegen. David ging auf sie zu und fragte sie nach ihrem Wohlergehen.22Aber unter denen, die mit David gezogen waren, gab es ein paar bösartige und niederträchtige Männer, die sagten: „Sie sind nicht mit uns in den Kampf gezogen, also geben wir ihnen auch nichts von der Beute, die wir gemacht haben. Sie sollen ihre Frauen und Kinder nehmen und verschwinden.“23Doch David sagte: „Nein, meine Brüder, so machen wir es nicht mit dem, was Jahwe uns schenkte! Er war es doch, der uns beschützt und diese Räuberbande in unsere Hände gegeben hat.24Wer sollte denn in dieser Sache auf euch hören? Nein, der eine zieht in den Kampf, der andere schützt den Tross, und die Beute wird ehrlich unter alle geteilt!“25Von da an wurde es immer so gehandhabt. David machte es zu einem festen Recht in Israel, und es wird bis heute befolgt.26Als David dann nach Ziklag zurückkam, schickte er einen Teil der Beute an die Ältesten Judas, seine Nachbarn, und ließ ihnen ausrichten: „Hier ist ein Segensgruß aus der Beute der Feinde Jahwes für euch!“27Er schickte solche Geschenke nach Betuël, nach Ramot im Negev, nach Jattir,28Aroër, Sifmot, Eschtemoa29und Rakal, in die Städte der Jerachmeëliter und Keniter,30nach Horma, Bor-Aschan, Atach31und Hebron, und außerdem in alle Orte, in denen er sich mit seinen Leuten aufgehalten hatte.
Noua Traducere Românească
David îi învinge pe amalekiți
1Când David și oamenii săi au sosit a treia zi la Țiklag, amalekiții invadaseră Neghevul* și Țiklagul. Ei atacaseră Țiklagul și îi dăduseră foc.2Au luat captive femeile și pe toți aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N‑au omorât pe nimeni, ci doar i‑au luat cu ei și au plecat.3Când David și oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit‑o arsă, iar pe soțiile, pe fiii și pe fiicele lor – luați captivi.4David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n‑au mai avut putere să plângă.5Au fost luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail, fosta soție a lui Nabal, din Carmel.6David era într‑o mare strâmtorare, deoarece poporul vorbea să‑l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s‑a întărit în DOMNUL, Dumnezeul lui.7David i‑a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek: – Adu‑mi, te rog, efodul! Abiatar a adus efodul la David.8David L‑a întrebat pe DOMNUL, zicând: – Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge? El i‑a răspuns: – Urmărește‑o, căci sigur o vei ajunge și sigur vei salva totul.9David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau cu el. Ei au ajuns la uedul* Besor, unde s‑au oprit cei ce rămâneau în urmă.10David a continuat să‑i urmărească cu patru sute de bărbați. Dar două sute de bărbați, care erau prea obosiți să traverseze uedul Besor, s‑au oprit.11Au găsit un egiptean pe câmp și l‑au adus la David. I‑au dat pâine și el a mâncat; apoi i‑au dat apă.12I‑au dat o bucată dintr‑o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i‑au revenit puterile căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.13David l‑a întrebat: – Al cui ești și de unde vii? Tânărul a răspuns: – Sunt egiptean și sunt robul unui amalekit. Stăpânul meu m‑a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m‑am îmbolnăvit.14Am invadat Neghevul* cheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului.15Atunci David l‑a întrebat: – Poți să mă duci până la această ceată? El a răspuns: – Jură‑mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta.16L‑a dus acolo și iată că aceștia erau răspândiți pe toată fața pământului, mâncând, bând și chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda.17David i‑a atacat din amurg până în seara zilei următoare. N‑a scăpat niciun bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit.18David a salvat tot ceea ce luaseră amalekiții și le‑a eliberat și pe cele două soții ale lui.19Nu le lipsea nimic, nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul.20David a luat toate oile și vitele. Oamenii lui mergeau în fruntea acestei turme și spuneau: „Aceasta este prada lui David.“21David a ajuns la cei două sute de bărbați care fuseseră prea obosiți pentru a‑l urma și care fuseseră lăsați la uedul Besor. Aceștia au ieșit în întâmpinarea lui David și a poporului care era cu el. David s‑a apropiat de ei și i‑a salutat.22Toți oamenii răi și de nimic dintre cei care merseseră cu David au zis: – Pentru că n‑au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat‑o. Fiecare însă poate să‑și ia soția și copiii și să plece.23Dar David le‑a zis: – Să nu faceți așa, fraților, cu ceea ce ne‑a dat DOMNUL, căci El ne‑a păzit și a dat în mâinile noastre ceata de jefuitori care venise împotriva noastră.24Oricum, cine are să vă asculte în privința aceasta? Aceeași parte o vor avea și cei care au coborât la luptă și cei care au rămas la bagaje. Toți vor împărți la fel.25Așa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o hotărâre și o lege în Israel până în ziua aceasta.26David a sosit la Țiklag și a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, zicând: „Iată pentru voi o binecuvântare din prada luată de la dușmanii DOMNULUI.“27A trimis apoi și celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir,28celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa,29celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților și celor din cetățile cheniților,30celor din Horma, celor din Bor‑Așan și celor din Atac,31celor din Hebron și celor din toate locurile pe care le‑a cutreierat David și oamenii săi.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.