Klagelieder 2 | Noua Traducere Românească

Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda

1 * Cum a acoperit‑o Stăpânul, cu norul mâniei Lui,* pe fiica Sionului! A aruncat măreția lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui nu Și‑a adus aminte de scăunașul* picioarelor Sale. 2 Stăpânul a spulberat fără milă toate locuințele lui Iacov. În furia Lui, a dărâmat fortărețele fiicei lui Iuda; a aruncat la pământ, în ocară, regatul și pe conducătorii lui. 3 În mânia Lui aprigă, a retezat fiecare corn* al lui Israel. La apropierea dușmanului, Și‑a retras dreapta de la el. El a ars în Iacov, ca o văpaie ce mistuie totul în jurul ei. 4 Asemenea unui dușman, Și‑a încordat arcul și Și‑a ridicat dreapta. Asemenea unui vrăjmaș, a distrus tot ce era plăcut privirilor. Și‑a revărsat mânia ca un foc peste cortul* fiicei Sionului. 5 Stăpânul a ajuns asemenea unui dușman. L‑a spulberat pe Israel; i‑a spulberat toate palatele, i‑a distrus fortărețele și a înmulțit în mijlocul fiicei lui Iuda bocetul și vaietul. 6 Și‑a devastat coliba* ca pe o grădină; a distrus locul Lui de întâlnire. DOMNUL a făcut să fie uitate în Sion sărbătorile și Sabatele. În indignarea Lui aprigă, i‑a îndepărtat pe rege și pe preot. 7 Stăpânul Și‑a respins Altarul; Și‑a abandonat Sfântul Lăcaș. A dat în mâna dușmanului zidurile palatelor lui. Ei au strigat în Casa DOMNULUI ca într‑o zi de sărbătoare. 8 DOMNUL a hotărât să distrugă zidul fiicei Sionului. El a întins o linie de măsurat și nu Și‑a retras mâna de la distrugere. El a făcut întăritura și zidul să bocească; ele suferă împreună. 9 Porțile ei au fost îngropate în pământ, iar zăvoarele i‑au fost rupte și distruse. Regele și conducătorii ei sunt exilați printre neamuri, Legea nu mai este, iar profeții ei nu mai primesc nicio vedenie de la DOMNUL. 10 Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuți; și‑au presărat țărână deasupra capului și s‑au îmbrăcat cu saci. Fecioarele Ierusalimului și‑au plecat capul în pământ. 11 Ochii mei s‑au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele‑mi fierb. Ficatul mi se varsă pe pământ, din cauza zdrobirii fiicei poporului meu. Copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății. 12 Ei zic către mamele lor: „Unde este pâinea și vinul?“ și cad leșinați, asemenea răniților, pe străzile cetății, dându‑și ultima suflare la pieptul mamelor lor. 13 Ce să mărturisesc despre tine? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar și cum să te alin, fiică fecioară a Sionului? Căci rana ta este mare, este asemenea mării! Cine te va vindeca? 14 Profeții tăi au avut pentru tine viziuni false și amăgitoare. Nu ți‑au scos la iveală nelegiuirea, ca să te scape astfel de captivitate. Ei ți‑au spus rostiri false și înșelătoare. 15 Toți trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră și dau din cap în fața fiicei Ierusalimului, zicând: „Aceasta este cetatea care era numită întruchiparea perfectă a frumuseții și bucuria întregului pământ?!“ 16 Toți dușmanii tăi își deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâșnesc din dinți și spun: „Am înghițit‑o! Da, aceasta este ziua pe care am așteptat‑o! Am ajuns s‑o vedem!“ 17 DOMNUL a înfăptuit ceea ce plănuise; Și‑a împlinit cuvântul pe care îl poruncise încă din zilele din vechime. Te‑a distrus fără milă, a făcut din tine bucuria dușmanilor tăi și a înălțat cornul vrăjmașilor tăi. 18 Inima lor strigă către Stăpânul. O, zid al fiicei Sionului! Lasă* lacrimile să curgă ca un șuvoi* ziua și noaptea! Nu‑ți oferi niciun răgaz! Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă! 19 Ridică‑te! Plângi în noapte, la începutul străjilor!* Varsă‑ți inima, asemenea apei, înaintea Stăpânului! Ridică‑ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi, care sunt leșinați de foame la capătul fiecărei străzi. 20 Privește, DOAMNE, și ia aminte! Cui i‑ai mai făcut Tu așa ceva? Să‑și mănânce femeile rodul lor, copiii pe care i‑au dezmierdat?! Să fie uciși preoții și profeții în Sfântul Lăcaș al Stăpânului?! 21 Tânărul și bătrânul zac întinși pe pământ, pe străzi. Fecioarele și tinerii mei au căzut loviți de sabie. I‑ai ucis în ziua mâniei Tale și i‑ai înjunghiat fără milă. 22 Ai chemat teroarea peste mine, din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare! În ziua mâniei DOMNULUI nimeni n‑a scăpat, nici n‑a supraviețuit! Pe cei îngrijiți și crescuți de mine i‑a mistuit dușmanul meu.