Matthäus 9 | Noua Traducere Românească

Vindecarea unui paralitic

1 Isus S‑a urcat în barcă, a trecut marea și a venit în cetatea Lui*. 2 Și iată că niște oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat*. Văzând Isus credința lor, i‑a zis paraliticului: „Îndrăznește, copile! Păcatele îți sunt iertate!“ 3 Dar iată că unii dintre cărturari și‑au zis în ei înșiși: „Acesta blasfemiază!“ 4 Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiți lucruri rele în inimile voastre? 5 Căci ce este mai ușor: a spune«Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te și umblă!»? 6 Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i‑a zis El paraliticului – ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“ 7 Și, ridicându‑se, s‑a dus acasă. 8 Mulțimile s‑au înfricoșat când au văzut lucrul acesta și L‑au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a dat oamenilor o astfel de autoritate.

Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoșii“

9 Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, șezând la vamă* și i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ El s‑a ridicat și L‑a urmat. 10 În timp ce Isus era la masă, în casa lui Matei, iată că mulți vameși și păcătoși* au venit și ședeau la masă împreună cu Isus și cu ucenicii Săi. 11 Văzând lucrul acesta, fariseii le‑au zis ucenicilor Lui: – De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu vameșii și cu păcătoșii? 12 Însă Isus i‑a auzit și le‑a zis: – Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. 13 Duceți‑vă, deci, și învățați ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“* Căci Eu n‑am venit să‑i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

14 Atunci ucenicii lui Ioan s‑au apropiat de El, zicând: – De ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? 15 Isus le‑a răspuns: – Oare pot jeli nuntașii cât timp mirele este cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti. 16 Nimeni nu aplică un petic de pânză nouă la o haină veche, căci umplutura trage din haină și ruptura se face mai rea. 17 Și oamenii nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, burdufurile se crapă, vinul se varsă și burdufurile sunt distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi și astfel se păstrează amândouă.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

18 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, iată că unul dintre conducătorii sinagogii a venit și I s‑a închinat, zicând: „Fiica mea tocmai a murit; dar vino și pune‑Ți mâna peste ea și va trăi!“ 19 Ridicându‑Se, Isus l‑a urmat împreună cu ucenicii Săi. 20 Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, apropiindu‑se prin spate, s‑a atins de marginea hainei Lui. 21 Căci își zicea în ea însăși: „Dacă doar aș atinge haina Lui, voi fi vindecată!“ 22 Isus, întorcându‑Se și văzând‑o, i‑a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te‑a vindecat!“ Și femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela. 23 Când a ajuns Isus la casa conducătorului sinagogii și a văzut cântăreții la fluier și mulțimea tulburată, 24 le‑a zis: „Plecați, pentru că fetița n‑a murit, ci doarme!“ Dar ei râdeau de El. 25 După ce mulțimea a fost scoasă afară, Isus a intrat, a apucat‑o pe fetiță de mână și ea a fost înviată. 26 Iar vestea despre aceasta s‑a răspândit în tot ținutul acela.

Vindecarea a doi orbi și a unui mut

27 În timp ce Isus pleca de acolo, L‑au urmat doi orbi, strigând și zicând: – Ai milă de noi, Fiul lui David*! 28 Când a ajuns în casă, orbii s‑au apropiat de El. Isus le‑a zis: – Credeți că pot face lucrul acesta? Ei I‑au zis: – Da, Doamne. 29 Atunci El le‑a atins ochii și le‑a zis: – Să vi se facă după credința voastră! 30 Și ochii lor au fost deschiși. Isus i‑a avertizat și le‑a zis: – Vedeți să nu știe nimeni! 31 Dar ei, ieșind, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela. 32 După ce au plecat ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demonizat. 33 După ce demonul a fost alungat, mutul a vorbit. Mulțimile au rămas uimite, zicând: „Niciodată nu s‑a mai văzut așa ceva în Israel!“ 34 Însă fariseii ziceau: „El alungă demonii cu ajutorul conducătorului* demonilor.“

Lucrători puțini pentru un seceriș atât de mare

35 Isus călătorea prin toate cetățile și satele, dând învățătură în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință. 36 Când a văzut El mulțimile, I s‑a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n‑au păstor*. 37 Atunci le‑a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. 38 Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!“