Hiob 13 | Noua Traducere Românească

1 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și a înțeles. 2 Ce știți voi știu și eu; nu sunt mai prejos decât voi. 3 Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic, vreau să‑mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu! 4 Dar voi sunteți niște făuritori de minciuni; sunteți cu toții niște doctori de nimic. 5 Mai bine ați fi tăcut! Așa ați fi arătat înțelepciune. 6 Ascultați apărarea mea și luați aminte la argumentele buzelor mele! 7 Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu și veți vorbi cu înșelăciune pentru El? 8 Îi veți ține partea? Doar nu Îi veți lua apărarea lui Dumnezeu? 9 Va fi oare bine de voi când vă va cerceta? Îl puteți oare înșela așa cum înșală un om pe un altul? 10 Cu siguranță vă va mustra dacă, pe ascuns, Îi țineți partea. 11 Oare nu vă va înspăimânta măreția Lui? Nu va cădea peste voi groaza Lui? 12 Cugetările voastre sunt proverbe de cenușă; apărările voastre sunt apărări de lut. 13 Tăceți și vă voi vorbi; apoi fie cu mine ce‑o fi! 14 Pentru ce să‑mi iau carnea în dinți și să‑mi pun viața în propriile mâini? 15 Iată, chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El. Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.* 16 Mai mult, aceasta va fi spre izbăvirea mea, căci cel lipsit de evlavie nu poate veni înaintea Lui. 17 Ascultați cu atenție cuvintele mele și aplecați‑vă urechile la cuvântarea mea! 18 Iată că mi‑am pregătit apărarea; știu că am dreptate. 19 Cine poate să mă acuze? Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea și voi muri. 20 Dumnezeule, dă‑mi doar două lucruri și nu mă voi ascunde de fața Ta: 21 ridică‑Ți mâna de pe mine și nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte. 22 Apoi cheamă‑mă, iar eu voi răspunde; sau lasă‑mă să vorbesc, și răspunde‑mi Tu. 23 Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele? Arată‑mi fărădelegile și păcatul meu! 24 De ce‑Ți ascunzi fața și mă consideri un dușman? 25 Vrei să îngrozești o frunză suflată de vânt și să urmărești un pai uscat? 26 Căci scrii lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele. 27 Îmi pui picioarele în butuci, îmi urmărești toate căile și însemnezi tălpile picioarelor mele. 28 În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred, ca o haină mâncată de molii.