1În anul morții regelui Uzia, L‑am văzut pe Stăpânul șezând pe un tron înalt și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul*.2Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau.3Strigau unul către altul și ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este DOMNUL Oștirilor! Întreg pământul este plin de slava Lui!“4Ușorii* și pragurile s‑au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s‑a umplut de fum.5Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L‑au văzut pe Împăratul, DOMNUL Oștirilor!“6Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care‑l luase cu cleștele de pe altar.7Mi‑a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți‑a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit.“8Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând: – Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi? Eu am zis: – Iată‑mă! Trimite‑mă!9El a zis: – Du‑te și spune‑i acestui popor: „Să auziți cu auzul,* dar să nu înțelegeți și să priviți cu privirea,* dar să nu pricepeți!“10Împietrește* inima acestui popor! Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează‑le ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să fie vindecați!11Atunci am întrebat: – Până când, Stăpâne? El mi‑a răspuns: – Până când cetățile vor fi prefăcute în ruină și vor fi lipsite de locuitori, până când casele vor rămâne goale, iar ogoarele devastate și pustii;12până când DOMNUL îi va trimite pe toți departe, iar țara va rămâne în întregime părăsită.13Chiar dacă o zecime va rămâne în ea, aceasta va fi pustiită din nou. Dar așa cum unui terebint sau unui stejar îi rămâne buturuga atunci când este tăiat, tot așa sămânța sfântă va fi ca o buturugă în țară.
nuBibeln
Herren kallar Jesaja
1Det år då kung Ussia dog, såg jag Herren sitta på en hög, upphöjd tron, och templet fylldes av hans mantelsläp.2Serafer stod ovanför honom, var och en med sex vingar. Med två av vingarna täckte de sina ansikten, med två täckte de sina fötter och med två flög de.3De ropade till varandra: ”Helig, helig, helig är härskarornas HERRE, hela jorden är full av hans härlighet.”4Ljudet av deras röster fick templets grund att skaka, och templet fylldes av rök.5Jag sa: ”Ve mig! Jag går under, för jag är en man med orena läppar och bor bland ett folk med orena läppar, och jag har sett kungen, härskarornas HERRE.”6Då flög en av seraferna fram till mig, med ett glödande kol i handen som han hämtat från altaret med en tång.7Han rörde med det vid mina läppar och sa: ”När detta nu har vidrört dina läppar har din skuld tagits bort och din synd försonats.”8Sedan hörde jag Herren fråga: ”Vem ska jag sända? Vem vill gå som vår budbärare?” Jag svarade: ”Jag vill! Sänd mig!”9Då sa han: ”Gå och säg till det här folket: ’Lyssna, lyssna, men fatta inget! Titta, titta, men se inget!’10Gör det här folkets hjärta hårt. Stäng deras öron och tillslut deras ögon, så att de inget kan se och inget höra, så att de inget förstår och inte vänder om och blir botade.”11Jag frågade: ”Herre, hur länge?” Han svarade: ”Tills städerna ligger i ruiner utan invånare, husen står tomma, och fälten är skövlade.12HERREN ska föra var och en långt bort, och det ska bli en stor ödeläggelse i landet.13När en tiondel är kvar där, ska också den ödeläggas, som en terebint eller en ek, vars stubbe finns kvar efter att den fällts. Den stubben är en helig säd.”
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.