Hiob 39 | Noua Traducere Românească

1 Știi tu vremea când dau naștere caprele de munte? Vezi tu când fac pui cerboaicele? 2 Numeri tu lunile în care sunt gestante, știi tu vremea când dau naștere? 3 Ele se pleacă, își nasc puii, și durerile lor se sfârșesc. 4 Puii lor se întăresc și cresc în sălbăticie; se duc și nu se mai întorc la ele. 5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i‑a desfăcut legăturile? 6 I‑am dat pustia drept casă, ținutul sărat* drept locuință. 7 Râde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână*. 8 Străbate munții pentru pășune și caută tot ce este verde. 9 Vrea bivolul sălbatic să te slujească? Rămâne el noaptea la ieslea ta? 10 Îl poți lega cu funii ca să tragă la brazdă? Va grăpa el bulgării din văi pentru tine? 11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu? 12 Crezi tu că se va reîntoarce și că‑ți va strânge el grâul în arie? 13 Aripile struțului bat cu bucurie, deși nu se compară cu aripile și penele berzei. 14 El își lasă ouăle în pământ și le lasă să se încălzească în nisip, 15 uitând că piciorul cuiva le poate strivi sau că o vietate de pe câmp le poate călca în picioare. 16 Se poartă aspru cu puii lui, ca și cum n‑ar fi ai lui; nu‑i este groază că truda lui poate fi în zadar. 17 Căci Dumnezeu l‑a făcut să uite înțelepciunea și nu i‑a făcut parte de pricepere. 18 Când se ridică și fuge, râde de cal și de călărețul lui. 19 Îi dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă? 20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă și să răspândească groază cu nechezatul lui măreț? 21 Mândru de puterea lui, el scurmă valea și iese în întâmpinarea celor înarmați. 22 Râde în fața groazei, nu se înspăimântă și nu se dă înapoi dinaintea sabiei. 23 Tolba cu săgeți zăngănește pe el, lancea și sulița strălucesc. 24 Fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n‑are astâmpăr când sună trâmbița*. 25 La sunetul trâmbiței, el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanților și strigătul de luptă. 26 Oare prin priceperea ta zboară șoimul și își întinde aripile spre sud? 27 La porunca ta se înalță vulturul și își face cuibul pe înălțimi? 28 El locuiește pe stâncă și înnoptează acolo, pe creasta stâncii și pe întărituri. 29 De acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări. 30 Puii lui îi beau sângele; unde sunt cei uciși, acolo este și el.“

New International Reader’s Version

1 ‘Job, do you know when mountain goats have their babies? Do you watch when female deer give birth? 2 Do you count the months until the animals have their babies? Do you know the time when they give birth? 3 They bend their back legs and have their babies. Then their labour pains stop. 4 Their little ones grow strong and healthy in the wild. They leave and do not come home again. 5 ‘Who let the wild donkeys go free? Who untied their ropes? 6 I gave them the dry and empty land as their home. I gave them salt flats to live in. 7 They laugh at all the noise in town. They do not hear the shouts of the donkey drivers. 8 They wander over the hills to look for grass. They search for anything green to eat. 9 ‘Job, will wild oxen agree to serve you? Will they stay by your feed box at night? 10 Can you keep them in straight rows with harnesses? Will they plough the valleys behind you? 11 Will you depend on them for their great strength? Will you let them do your heavy work? 12 Can you trust them to haul in your corn? Will they bring it to your threshing-floor? 13 ‘The wings of ostriches flap with joy. But they can’t compare with the wings and feathers of storks. 14 Ostriches lay their eggs on the ground. They let them get warm in the sand. 15 They do not know that something might step on them. A wild animal might walk all over them. 16 Ostriches are mean to their little ones. They treat them as if they did not belong to them. They do not care that their work was useless. 17 I did not provide ostriches with wisdom. I did not give them good sense. 18 But when they spread their feathers to run, they laugh at a horse and its rider. 19 ‘Job, do you give horses their strength? Do you put flowing manes on their necks? 20 Do you make them jump like locusts? They terrify others with their proud snorting. 21 They paw the ground wildly. They are filled with joy. They charge at their enemies. 22 They laugh at fear. They are not afraid of anything. They do not run away from swords. 23 Many arrows rattle at their sides. Flashing spears and javelins are also there. 24 They are so excited that they race over the ground. They can’t stand still when trumpets are blown. 25 When they hear the trumpets they snort, “Aha!” They catch the smells of battle far away. They hear the shouts of commanders and the battle cries. 26 ‘Job, are you wise enough to teach hawks where to fly? They spread their wings and fly towards the south. 27 Do you command eagles to fly so high? They build their nests as high as they can. 28 They live on cliffs and stay there at night. High up on the rocks they think they are safe. 29 From there they look for their food. They can see it from far away. 30 Their little ones like to eat blood. Eagles gather where they see dead bodies.’

Hiob 39 | Noua Traducere Românească New International Reader’s Version