1Iov a răspuns și a zis:2„Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți zdrobi cu vorbe?3De zece ori* m‑ați batjocorit. Nu v‑a fost rușine să mă insultați.4Dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine peste noapte.5Dacă într-adevăr vă înălțați împotriva mea și folosiți rușinea mea drept dovadă împotriva mea,6să știți atunci că Dumnezeu a greșit față de mine și m‑a înconjurat cu lațul Lui.7Iată, strig: «Violență!», dar nu mi se răspunde; strig după ajutor, dar nu este dreptate.8El mi‑a tăiat calea și nu mai pot trece, El mi‑a învăluit cărările în întuneric.9M‑a dezbrăcat de gloria mea și mi‑a smuls coroana de pe cap.10Mă dărâmă de jur împrejur și sunt dus; îmi smulge speranța ca pe un copac.11Mânia Lui s‑a aprins împotriva mea; mă consideră unul dintre vrăjmașii Săi.12Oștile Lui pornesc în forță, au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine, și‑au așezat tabăra în jurul cortului meu.13Mi‑a îndepărtat frații de mine, cunoscuții mei s‑au înstrăinat de mine.14Rudele mele m‑au părăsit, și prietenii m‑au uitat.15Sunt un străin pentru oaspeții și roabele* mele; în ochii lor sunt un necunoscut.16Îmi chem slujitorul, dar el nu‑mi răspunde, deși caut bunăvoința lui cu gura mea.17Suflarea mea stârnește repulsie soției mele, și sunt dezgustător pentru fiii mamei mele.*18Chiar și copiii mă resping; când mă ridic, ei vorbesc împotriva mea.19Toți prietenii mei apropiați mă disprețuiesc; cei pe care‑i iubesc s‑au întors împotriva mea.20Mi se lipesc oasele de carne; n‑am rămas decât cu pielea dinților mei.21Arătați bunăvoință față de mine, prietenii mei, arătați bunăvoință față de mine, pentru că m‑a lovit mâna lui Dumnezeu!22De ce mă urmăriți ca Dumnezeu și nu vă mulțumiți cu carnea mea?23O, aș vrea să‑mi fie scrise cuvintele, să fie scrise pe un sul,24să fie săpate în stâncă pentru totdeauna, cu o daltă de fier și cu plumb!25Dar eu știu că Răscumpărătorul* meu este viu și că, la urmă, va sta pe țărână.26Chiar după ce pielea mi‑a fost nimicită, în trup fiind*, Îl voi vedea pe Dumnezeu.27Îl voi vedea de partea mea, Îl voi vedea cu ochii mei, și nu‑mi va mai fi un străin*! Mi se mistuie rărunchii înăuntrul meu.*28Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?» Și astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine.29Temeți‑vă de sabie, căci mânia aduce pedeapsa sabiei, ca să știți că există o judecată.“
New International Reader’s Version
Job’s reply
1Job replied,2‘How long will you people make me suffer? How long will you crush me with your words?3You have already accused me many times. You have attacked me without feeling any shame.4Suppose it’s true that I’ve gone down the wrong path. Then it’s my concern, not yours.5Suppose you want to place yourselves above me. Suppose you want to use my shame to prove I’m wrong.6Then I want you to know that God hasn’t treated me right. In fact, he has captured me in his net.7‘I cry out, “Someone harmed me!” But I don’t get any reply. I call out for help. But I’m not treated fairly.8God has blocked my way, and I can’t get through. He has made my paths so dark I can’t see where I’m going.9He has taken my wealth away from me. He has stripped me of my honour.10He tears me down on every side until I’m gone. He pulls up the roots of my hope as if I were a tree.11His anger burns against me. He thinks I’m one of his enemies.12His troops march towards me in force. They come at me from every direction. They camp around my tent.13‘God has caused my family to desert me. The people I used to know are now strangers to me.14My relatives have gone away. My closest friends have forgotten me.15My guests and my female servants think of me as a stranger. They look at me as if I were an outsider.16I send for my servant, but he doesn’t answer. He doesn’t come, even though I beg him to.17My wife can’t stand the way my breath smells. My own family won’t have anything to do with me.18Even little children mock me. When I appear, they make fun of me.19All my close friends hate me. Those I love have turned against me.20I’m nothing but skin and bones. I’ve barely escaped death.21‘Have pity on me, my friends! Please have pity! God has struck me down with his powerful hand.22Why do you chase after me as he does? Aren’t you satisfied with what you have done to me already?23‘I wish my words were written down! I wish they were written in a book!24I wish they were cut into lead with an iron tool! I wish they were carved in rock for ever!25I know that my redeemer lives. In the end he will stand on the earth.26Though my skin will be destroyed, in my body I’ll see God.27I myself will see him with my own eyes. I’ll see him, and he won’t be a stranger to me. How my heart longs for that day!28‘You might say, “Let’s keep bothering Job. After all, he’s the cause of all his suffering.”29But you should be afraid when God comes to judge you. He’ll be angry. He’ll punish you with his sword. Then you will know that he is the Judge.’
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.