5.Mose 1 | Noua Traducere Românească

Recapitularea istoriei în Transiordania – porunca de a părăsi Horebul

1 Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea întregului Israel, în pustia de la răsărit de Iordan, în Araba*, față în față cu Suf, între Paran și Tofel, Laban, Hațerot și Di‑Zahab. 2 Distanța de la Horeb până la Kadeș-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir. 3 În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea*, Moise le‑a spus fiilor lui Israel tot ce i‑a poruncit DOMNUL să le spună. 4 Aceasta a avut loc după ce l‑au învins pe Sihon, regele amoriților, care locuia la Heșbon și pe Og, regele Bașanului, care locuia la Aștarot, în Edrei.* 5 Dincolo de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând: 6 „DOMNUL, Dumnezeul nostru ne‑a vorbit la Horeb și ne‑a zis: «Ați locuit destulă vreme pe muntele acesta. 7 Întoarceți‑vă și porniți la drum. Mergeți înspre muntele amoriților și înspre toate vecinătățile lui – în Araba, la munte* și în zona deluroasă*, în Neghev* și pe coasta mării – înspre țara canaaniților și înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. 8 Priviți, v‑am pus țara înainte! Intrați și luați în stăpânire țara pe care DOMNUL a promis părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că le‑o va da lor și seminței* lor după ei.»

Desemnarea liderilor

9 În vremea aceea v‑am vorbit, zicând: «Nu sunt în stare să vă port singur. 10 DOMNUL, Dumnezeul vostru, v‑a înmulțit și iată‑vă astăzi o mulțime ca stelele cerurilor. 11 DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri, să vă înmulțească de o mie de ori și să vă binecuvânteze după cum a promis. 12 Dar cum să port eu de unul singur povara voastră, problemele voastre și certurile voastre? 13 Alegeți din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți, iar eu îi voi pune conducători peste voi!» 14 Voi mi‑ați răspuns și ați zis: «Ceea ce ne‑ai spus să facem este un lucru bun.» 15 Prin urmare, am luat căpetenii din semințiile voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i‑am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece oameni și supraveghetori peste semințiile voastre. 16 Atunci le‑am poruncit judecătorilor voștri, zicând: «Să ascultați neînțelegerile dintre frații voștri și să judecați cu dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17 Să nu fiți părtinitori în judecată, ci să‑l ascultați pe cel mic la fel ca și pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceți la mine ca să le ascult.» 18 La vremea aceea v‑am poruncit tot ce aveați de făcut.

Trimiterea cercetașilor

19 Am pornit din Horeb și am călătorit prin toată pustia cea mare și de temut, pe care ați văzut‑o, mergând pe drumul către muntele amoriților, așa cum ne poruncise DOMNUL, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Kadeș-Barnea. 20 Atunci eu v‑am zis: «Ați ajuns la muntele amoriților, pe care ni‑l dă DOMNUL, Dumnezeul nostru. 21 Iată că DOMNUL, Dumnezeul vostru, v‑a pus țara înainte. Suiți‑vă și luați‑o în stăpânire, așa cum v‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri. Să nu vă temeți și să nu vă înspăimântați.» 22 Atunci v‑ați apropiat de mine și mi‑ați zis: «Să trimitem câțiva bărbați înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui și la cetățile în care vom intra.» 23 Propunerea voastră mi s‑a părut bună.* Prin urmare, am luat* doisprezece bărbați dintre voi, câte un bărbat din fiecare seminție. 24 Ei au plecat, au urcat muntele, au ajuns în valea Eșcol și au cercetat țara. 25 Au luat în mâini din roadele țării, ni le‑au adus și s‑au întors la noi cu următorul mesaj: «Țara pe care ne‑o dă DOMNUL, Dumnezeul nostru, este bună.»

Răzvrătirea poporului

26 Dar voi n‑ați vrut să vă suiți și v‑ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI, Dumnezeul vostru. 27 Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: «Pentru că ne urăște, de aceea ne‑a scos DOMNUL din țara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriților ca să fim nimiciți. 28 Unde să ne suim? Frații noștri ne‑au înmuiat inima, zicând: ‘Locuitorii țării sunt mai puternici și mai înalți decât noi. Cetățile lor sunt mari, fortificate până la cer. Mai mult, i‑am văzut acolo și pe anachiți*!’» 29 Dar eu v‑am zis: «Nu vă îngroziți și să nu vă temeți de ei. 30 DOMNUL Dumnezeul vostru, Care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, tot așa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voștri. 31 Apoi, în pustie ați văzut cum DOMNUL, Dumnezeul vostru, S‑a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijește de fiul său, de‑a lungul întregului drum pe care l‑ați străbătut, până când ați ajuns în acest loc.» 32 Cu toate acestea, nu ați crezut în DOMNUL, Dumnezeul vostru, 33 Care merge înaintea voastră pe drum, într‑un stâlp de foc noaptea și într‑un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas și să vă arate drumul pe care să mergeți. 34 Când DOMNUL a auzit cuvintele voastre*, S‑a mâniat și a jurat, zicând: 35 «Niciunul din bărbații acestei generații rele nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36 în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea și Eu îi voi da lui și fiilor lui țara în care a mers, pentru că L‑a urmat din toată inima pe DOMNUL.» 37 DOMNUL S‑a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra acolo! 38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, el va intra acolo! Încurajează‑l, căci el îl va ajuta pe Israel s‑o moștenească. 39 Cu privire la copilașii voștri, despre care ați zis că vor fi pradă, și la fiii voștri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în țară. Eu le‑o voi da, și ei o vor stăpâni. 40 Cât despre voi, întoarceți‑vă și plecați în pustie, pe drumul către Marea Roșie*.» 41 Voi însă ați răspuns și mi‑ați zis: «Am păcătuit împotriva DOMNULUI. Ne vom sui să ne luptăm, așa cum ne‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul nostru.» Și astfel v‑ați încins fiecare cu armele de război și ați crezut că este ușor să vă urcați pe munte. 42 Dar DOMNUL mi‑a zis: «Spune‑le: ‘Să nu vă suiți și să nu vă luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru și veți cădea loviți înaintea dușmanilor voștri.’» 43 Eu v‑am spus, dar nu m‑ați ascultat. V‑ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI și, încrezători, v‑ați urcat pe munte. 44 Atunci amoriții, care locuiau pe acel munte, au ieșit împotriva voastră, v‑au urmărit ca albinele și v‑au zdrobit din Seir până la Horma. 45 Când v‑ați întors, ați plâns înaintea DOMNULUI, dar El nu v‑a ascultat glasul și nu v‑a luat în seamă. 46 Și așa ați rămas la Kadeș multe zile; multe au fost zilele cât ați locuit acolo.

New International Reader’s Version

The Lord commands Israel to leave Mount Horeb

1 These are the words Moses spoke to all the Israelites. At that time, they were in the desert east of the River Jordan. It’s in the Arabah Valley opposite Suph. The people were between Paran and Tophel, Laban, Hazeroth and Dizahab. 2 It takes 11 days to go from Mount Horeb to Kadesh Barnea if you travel on the Mount Seir road. 3 It was the 40th year since the Israelites had left Egypt. On the first day of the 11th month, Moses spoke to them. He told them everything the LORD had commanded him to tell them. 4 They had already won the battle over Sihon. Sihon was the king of the Amorites. He had ruled in Heshbon. Israel had also won the battle over Og at Edrei. Og was the king of Bashan. He had ruled in Ashtaroth. 5 The people were east of the River Jordan in the territory of Moab. There Moses began to explain the law. Here is what he said. 6 The LORD our God spoke to us at Mount Horeb. He said, ‘You have stayed long enough at this mountain. 7 Take your tents down. Go into the hill country of the Amorites. Go to all the people who are their neighbours. Go to the people who live in the Arabah Valley. Travel to the mountains and the western hills. Go to the people in the Negev Desert and along the coast. Travel to the land of Canaan and to Lebanon. Go as far as the great River Euphrates. 8 I have given you all this land. Go in and take it as your own. The LORD promised he would give the land to your fathers. He promised it to Abraham, Isaac and Jacob. He also said he would give it to their children after them.’

Some officials are chosen to help Moses

9 At that time I spoke to you. I said, ‘You are too heavy a load for me to carry alone. 10 The LORD your God has caused there to be many of you. Today you are as many as the stars in the sky. 11 The LORD is the God of your people. May he cause there to be a thousand times more of you. May he bless you, just as he promised he would. 12 But I can’t handle your problems and troubles all by myself. I can’t settle your arguments. 13 So choose some wise men from each of your tribes. They must understand how to give good advice. The people must have respect for them. I will appoint those men to have authority over you.’ 14 You answered me, ‘Your suggestion is good.’ 15 So I chose the leading men of your tribes who were wise and respected. I appointed them to have authority over you. I made them commanders of thousands, hundreds, fifties and tens. I appointed them to be officials over the tribes. 16 Here is what I commanded your judges at that time. I said, ‘Listen to your people’s cases when they argue with one another. Judge them fairly. It doesn’t matter whether the case is between two Israelites or between an Israelite and an outsider living among you. 17 When you judge them, treat everyone the same. Listen to those who are important and those who are not. Don’t be afraid of anyone. God is the highest judge. Bring me any case that is too hard for you. I’ll listen to it.’ 18 At that time I told you everything you should do.

Twelve men check out the land of Canaan

19 The LORD our God commanded us to start out from Mount Horeb. So we did. We went towards the hill country of the Amorites. We travelled all through the huge and terrible desert you saw. Finally, we reached Kadesh Barnea. 20 Then I said to you, ‘You have reached the hill country of the Amorites. The LORD our God is giving it to us. 21 The LORD your God has given you the land. Go up and take it. Do what the LORD says. He’s the God of your people. Don’t be afraid. Don’t lose hope.’ 22 Then all of you came to me. You said, ‘Let’s send some men ahead of us. They can check out the land for us and bring back a report. They can suggest to us which way to go. They can tell us about the towns we’ll come to.’ 23 That seemed like a good idea to me. So I chose 12 of you. I picked one man from each tribe. 24 They left and went up into the hill country. There they came to the Valley of Eshkol. They checked it out. 25 They got some of the fruit of that land. Then they brought it down to us and gave us their report. They said, ‘The LORD our God is giving us a good land.’

Israel refuses to obey the Lord

26 But you wouldn’t go up. You refused to obey the command of the LORD your God. 27 You spoke against him in your tents. You said, ‘The LORD hates us. That’s why he brought us out of Egypt to hand us over to the Amorites. He wanted to destroy us. 28 Where can we go? The men who checked out the land have made us afraid. They say, “The people are stronger and taller than we are. The cities are large. They have walls that reach up to the sky. We even saw the Anakites there.” ’ 29 Then I said to you, ‘Don’t be terrified. Don’t be afraid of them. 30 The LORD your God will go ahead of you. He will fight for you. With your own eyes you saw how he fought for you in Egypt. 31 You also saw how the LORD your God brought you through the desert. He carried you everywhere you went, just as a father carries his son. And now you have arrived here.’ 32 In spite of that, you didn’t trust in the LORD your God. 33 He went ahead of you on your journey. He was in the fire at night and in the cloud during the day. He found places for you to camp. He showed you the way you should go. 34 The LORD heard what you said. So he became angry. He made a promise. He said, 35 ‘I promised to give this good land to your people of long ago. But no one alive today will see it. 36 Only Caleb will see the land. He is the son of Jephunneh. I will give him and his children after him the land he walked on. He followed me with his whole heart.’ 37 Because of you, the LORD became angry with me also. He said, ‘You will not enter the land either. 38 But Joshua, the son of Nun, is your helper. Joshua will enter the land. Help him to be brave. Give him hope. He will lead Israel to take the land as their own. 39 You said your little ones would be taken prisoner. But they will enter the land. They do not yet know right from wrong. But I will give them the land. They will take it as their own. 40 As for you, turn round. Start out towards the desert. Go along the road that leads to the Red Sea.’ 41 Then you replied, ‘We have sinned against the LORD. We will go up and fight. We’ll do just as the LORD our God has commanded us.’ So all of you got your swords and put them on. You thought it would be easy to go up into the hill country. 42 But the LORD spoke to me. He said, ‘Tell them, “Do not go up and fight. I will not be with you. Your enemies will win the battle over you.” ’ 43 So I told you what the LORD said. But you wouldn’t listen. You refused to obey his command. You were so filled with pride that you marched up into the hill country. 44 The Amorites who lived in those hills came out and attacked you. Like large numbers of bees they chased you. They beat you down from Seir all the way to Hormah. 45 You came back and wept in front of the LORD. But he didn’t pay any attention to your weeping. He wouldn’t listen to you. 46 So you stayed in Kadesh for many years. You spent a long time in that area.

5.Mose 1 | Noua Traducere Românească New International Reader’s Version