Römer 3 | Noua Traducere Românească

Credincioșia lui Dumnezeu

1 Care este, atunci, superioritatea iudeului sau care este folosul circumciziei? 2 Acesta este mare în toate privințele! Mai întâi, pentru că lor le‑au fost încredințate cuvintele* lui Dumnezeu. 3 Și ce dacă unii n‑au crezut?! Va desființa oare necredincioșia lor credincioșia lui Dumnezeu? 4 În niciun caz! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și fiecare om să fie găsit mincinos, după cum este scris: „Așa încât Tu să fii găsit drept în cuvintele Tale și să fii învingător când judeci.“* 5 Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce mânia? Vorbesc în felul oamenilor. 6 În niciun caz! Altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Iar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu sporește spre slava Lui, atunci de ce sunt judecat ca păcătos? 8 Și de ce să nu facem rele, ca să vină cele bune, așa cum suntem vorbiți de rău și cum susțin unii despre noi că spunem? Condamnarea lor este dreaptă!

Niciun om nu este drept

9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni?* Nicidecum! Căci i‑am acuzat deja pe toți – atât pe iudei, cât și pe greci – că sunt sub păcat, 10 după cum este scris: „Nu există niciun om drept, niciunul măcar! 11 Nu există niciunul care să aibă pricepere! Nu există niciunul care să‑L caute pe Dumnezeu! 12 Toți s‑au rătăcit, cu toții au devenit buni de nimic! Nu mai există niciunul care să facă binele, niciunul măcar!* 13 Gâtlejul le este un mormânt deschis; cu limbile lor înșală;* sub buzele lor este venin de viperă;* 14 gura le este plină de blestem și amărăciune;* 15 picioarele lor sunt grabnice să verse sânge. 16 Pe căile lor se află prăpădul și nenorocirea 17 și n‑au cunoscut calea păcii.* 18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!“* 19 Dar știm că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. 20 Căci „niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui“* prin faptele Legii, deoarece, prin Lege, vine cunoașterea păcatului.

Dreptatea lui Dumnezeu prin credință

21 Dar acum a fost arătată o dreptate a lui Dumnezeu, fără Lege, despre care se mărturisește prin Lege și Profeți*, 22 și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos, pentru toți cei ce cred. Căci nu este nicio deosebire. 23 Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, 24 fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, 25 pe Care Dumnezeu L‑a înfățișat drept loc al ispășirii* prin credința în sângele Lui, ca dovadă a dreptății Sale, căci Dumnezeu, în îngăduința Sa, trecuse cu vederea păcatele săvârșite înainte, 26 pentru ca, în vremea de acum, să‑Și dovedească dreptatea, în așa fel încât El să fie drept și să‑l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus. 27 Și atunci, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței, 28 deoarece noi considerăm că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii. 29 Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, 30 întrucât este un singur Dumnezeu, Care îi va îndreptăți, prin credință, pe cei circumciși și, tot prin credință, și pe cei necircumciși. 31 Atunci, oare desființăm noi Legea prin credință? În niciun caz! Dimpotrivă, noi susținem Legea.

Lutherbibel 2017

Gottes Treue

1 Was haben dann die Juden für einen Vorzug, oder was nützt die Beschneidung? 2 Viel in jeder Weise! Vor allem: Ihnen ist anvertraut, was Gott geredet hat. 3 Was nun? Wenn einige untreu wurden, hebt dann ihre Untreue die Treue Gottes auf? 4 Das sei ferne! Es bleibe vielmehr so: Gott ist wahrhaftig, und alle Menschen sind Lügner; wie geschrieben steht: »Damit du recht behältst in deinen Worten und siegst, wenn man mit dir rechtet.« 5 Ist’s aber so, dass unsre Ungerechtigkeit Gottes Gerechtigkeit erweist, was sollen wir sagen? Ist Gott dann nicht ungerecht, wenn er zürnt? – Ich rede nach Menschenweise. – 6 Das sei ferne! Wie könnte sonst Gott die Welt richten? 7 Wenn aber die Wahrheit Gottes durch meine Lüge herrlicher wurde zu seiner Ehre, warum sollte ich dann noch als ein Sünder gerichtet werden? 8 Und ist es etwa so, wie wir verlästert werden und einige behaupten, dass wir sagen: Lasst uns Böses tun, damit Gutes daraus komme? Deren Verdammnis geschieht zu Recht.

Die Sünde aller vor Gott

9 Was sagen wir denn nun? Haben wir einen Vorzug? Gar keinen. Denn wir haben soeben bewiesen, dass alle, Juden wie Griechen, unter der Sünde sind, 10 wie geschrieben steht: »Da ist keiner, der gerecht ist, auch nicht einer. 11 Da ist keiner, der verständig ist; da ist keiner, der nach Gott fragt. 12 Alle sind sie abgewichen und allesamt verdorben. Da ist keiner, der Gutes tut, auch nicht einer. 13 Ihr Rachen ist ein offenes Grab; mit ihren Zungen betrügen sie, Otterngift ist unter ihren Lippen; 14 ihr Mund ist voll Fluchens und Bitterkeit. 15 Ihre Füße eilen, Blut zu vergießen; 16 auf ihren Wegen ist lauter Zerstörung und Elend, 17 und den Weg des Friedens kennen sie nicht. 18 Es ist keine Gottesfurcht bei ihnen.« 19 Wir wissen aber: Was das Gesetz sagt, das sagt es denen, die unter dem Gesetz sind, auf dass jeder Mund gestopft werde und alle Welt vor Gott schuldig sei. 20 Denn durch des Gesetzes Werke wird kein Mensch vor ihm gerecht sein. Denn durch das Gesetz kommt Erkenntnis der Sünde.

Die Rechtfertigung allein durch Glauben

21 Nun aber ist ohne Zutun des Gesetzes die Gerechtigkeit, die vor Gott gilt*, offenbart, bezeugt durch das Gesetz und die Propheten. 22 Ich rede aber von der Gerechtigkeit vor Gott, die da kommt durch den Glauben an Jesus Christus zu allen, die glauben. Denn es ist hier kein Unterschied: 23 Sie sind allesamt Sünder und ermangeln des Ruhmes, den sie vor Gott haben sollen,* 24 und werden ohne Verdienst gerecht aus seiner Gnade durch die Erlösung, die durch Christus Jesus geschehen ist. 25 Den hat Gott für den Glauben hingestellt zur Sühne* in seinem Blut zum Erweis seiner Gerechtigkeit, indem er die Sünden vergibt, die früher begangen wurden 26 in der Zeit der Geduld Gottes, um nun, in dieser Zeit, seine Gerechtigkeit zu erweisen, auf dass er allein gerecht sei und gerecht mache den, der da ist aus dem Glauben an Jesus. 27 Wo bleibt nun das Rühmen? Es ist ausgeschlossen. Durch welches Gesetz? Durch das Gesetz der Werke? Nein, sondern durch das Gesetz des Glaubens. 28 So halten wir nun dafür, dass der Mensch gerecht wird ohne des Gesetzes Werke, allein durch den Glauben*. 29 Oder ist Gott allein der Gott der Juden? Ist er nicht auch der Gott der Heiden? Ja gewiss, auch der Heiden. 30 Denn es ist der eine Gott, der gerecht macht die Juden aus dem Glauben und die Heiden durch den Glauben. 31 Wie? Heben wir das Gesetz auf durch den Glauben? Das sei ferne! Sondern wir richten das Gesetz auf.

Römer 3 | Noua Traducere Românească Lutherbibel 2017