1După acestea, m‑am uitat și iată că în cer era o ușă deschisă. Primul glas, ca sunetul de trâmbiță, pe care l‑am auzit vorbind cu mine, a zis: „Urcă‑te aici și‑ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“2Imediat am fost în Duhul și iată că în cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva.3Cel Ce ședea pe el era la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului.4De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar pe aceste tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur.5Din tron ieșeau fulgere, sunete* și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte torțe de foc – care sunt cele șapte duhuri* ale lui Dumnezeu –6și tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului erau patru ființe vii, pline de ochi în față și în spate.7Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară.8Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte ele spuneau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel Care era, Care este și Care vine!“9Ori de câte ori ființele vii Îi dădeau slavă, cinste și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor,10cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncau la pământ înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își așterneau coroanele înaintea tronului, zicând:11„Tu ești vrednic, Domnul și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, pentru că Tu le‑ai creat pe toate și prin voia Ta ele erau și au fost create!“
Lutherbibel 2017
Vor dem Thron Gottes
1Danach sah ich, und siehe, eine Tür war aufgetan im Himmel, und die erste Stimme, die ich mit mir hatte reden hören wie eine Posaune, die sprach: Steig herauf, ich will dir zeigen, was nach diesem geschehen soll.2Alsbald wurde ich vom Geist ergriffen. Und siehe, ein Thron stand im Himmel und auf dem Thron saß einer.3Und der da saß, war anzusehen wie der Stein Jaspis und der Sarder; und ein Regenbogen war* um den Thron, anzusehen wie ein Smaragd.4Und um den Thron waren vierundzwanzig Throne und auf den Thronen saßen vierundzwanzig Älteste, mit weißen Kleidern angetan, und hatten auf ihren Häuptern goldene Kronen.5Und von dem Thron gingen aus Blitze, Stimmen und Donner; und sieben Fackeln mit Feuer brannten vor dem Thron, das sind die sieben Geister Gottes.6Und vor dem Thron war es wie ein gläsernes Meer, gleich dem Kristall, und in der Mitte am Thron und um den Thron vier Wesen*, voller Augen vorn und hinten.7Und das erste Wesen war gleich einem Löwen, und das zweite Wesen war gleich einem Stier, und das dritte Wesen hatte ein Antlitz wie ein Mensch, und das vierte Wesen war gleich einem fliegenden Adler.8Und ein jedes der vier Wesen hatte sechs Flügel, und sie waren rundum und innen voller Augen, und sie hatten keine Ruhe Tag und Nacht und sprachen: Heilig, heilig, heilig ist Gott der Herr, der Allmächtige, der da war und der da ist und der da kommt.9Und wenn die Wesen Preis und Ehre und Dank geben dem, der auf dem Thron sitzt, der da lebt von Ewigkeit zu Ewigkeit,10fallen die vierundzwanzig Ältesten nieder vor dem, der auf dem Thron sitzt, und beten den an, der da lebt von Ewigkeit zu Ewigkeit, und legen ihre Kronen nieder vor dem Thron und sprechen:11Herr, unser Gott, du bist würdig, zu nehmen Preis und Ehre und Kraft; denn du hast alle Dinge geschaffen, und durch deinen Willen waren sie und wurden sie geschaffen.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.