Psalm 137 | Noua Traducere Românească

1 Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos și plângeam amintindu‑ne de Sion. 2 Ne atârnaserăm lirele în sălciile din ținutul acela, 3 căci acolo, cei ce ne‑au luat captivi ne cereau cântări, asupritorii noștri ne cereau bucurie: „Cântați‑ne din cântările Sionului!“ 4 Cum să cântăm noi cântările DOMNULUI pe un pământ străin? 5 Ierusalime, dacă te voi uita, să‑și uite și dreapta mea destoinicia! 6 Limba mea să se lipească de cerul gurii mele, dacă nu‑mi voi aminti de tine și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! 7 DOAMNE, adu‑Ți aminte de fiii lui Edom, care, în ziua distrugerii Ierusalimului, ziceau: „Radeți! Radeți tot până la temelie!“ 8 Fiică distrusă* a Babilonului! Ferice de acela care‑ți va răsplăti ceea ce ne‑ai făcut! 9 Ferice de cel ce‑i va apuca pe copiii tăi și‑i va zdrobi de stâncă!

Lutherbibel 2017

Klage der Gefangenen zu Babel

1 An den Wassern zu Babel saßen wir und weinten, wenn wir an Zion gedachten. 2 Unsere Harfen hängten wir an die Weiden im Lande. 3 Denn dort hießen uns singen, die uns gefangen hielten, und in unserm Heulen fröhlich sein: »Singet uns ein Lied von Zion!« 4 Wie könnten wir des HERRN Lied singen in fremdem Lande? 5 Vergesse ich dein, Jerusalem, so werde meine Rechte vergessen. 6 Meine Zunge soll an meinem Gaumen kleben, wenn ich deiner nicht gedenke, wenn ich nicht lasse Jerusalem meine höchste Freude sein. 7 HERR, vergiss den Söhnen Edom nicht den Tag Jerusalems, / da sie sagten: »Reißt nieder, reißt nieder bis auf den Grund!« 8 Tochter Babel, du Verwüsterin, wohl dem, der dir vergilt, was du uns getan hast! 9 Wohl dem, der deine jungen Kinder nimmt und sie am Felsen zerschmettert!

Psalm 137 | Noua Traducere Românească Lutherbibel 2017

Klage der Gefangenen zu Babel