1Înțelepciunea și‑a zidit casa, și‑a tăiat cei șapte stâlpi,2și‑a înjunghiat vitele, și‑a amestecat vinul; și‑a aranjat și masa.3Apoi și‑a trimis servitoarele și strigă de pe vârful înălțimilor cetății:4„Cine este naiv să vină aici!“ Iar celor fără minte le spune:5„Veniți să mâncați din pâinea mea și să beți din vinul pe care l‑am amestecat!6Părăsiți căile nesăbuite și veți trăi! Umblați pe calea priceperii!“7Cel ce disciplinează un batjocoritor își atrage dispreț, iar cel ce mustră pe cel rău se rănește singur.8Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască! Mustră pe cel înțelept, și el te va iubi!9Dă‑i celui înțelept iar el va fi și mai înțelept! Învață‑l pe cel drept, și el va spori în învățătură.10„Începutul înțelepciunii este teama de DOMNUL, și cunoștința celor sfinți* este pricepere.11Căci prin mine ți se vor înmulți zilele și se vor adăuga ani la viața ta.12Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept; dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.“
Invitația prostiei
13Femeia „Prostie“* este gălăgioasă, nesăbuită și nu știe nimic.*14Ea se așază la ușa casei sale, pe un scaun, chiar pe vârful înălțimilor cetății,15ca să‑i cheme pe trecătorii care merg drept pe calea lor:16„Cine este naiv să vină aici!“ Iar celui fără minte îi spune:17„Apele furate sunt dulci, iar pâinea mâncată în locuri ascunse este plăcută!“18Dar el nu știe că acolo sunt umbrele, că oaspeții ei sunt în adâncimile Locuinței Morților.
Lutherbibel 2017
Weisheit und Torheit laden zum Mahle
1Die Weisheit hat ihr Haus gebaut und ihre sieben Säulen behauen.2Sie hat ihr Vieh geschlachtet, ihren Wein gemischt und ihren Tisch bereitet3und sandte ihre Mägde aus, zu rufen oben auf den Höhen der Stadt:4»Wer noch unverständig ist, der kehre hier ein!«, und zum Toren spricht sie:5»Kommt, esst von meinem Brot und trinkt von dem Wein, den ich gemischt habe!6Verlasst die Torheit, so werdet ihr leben, und geht auf dem Wege der Klugheit.«7Wer den Spötter belehrt, der trägt Schande davon, und wer den Frevler zurechtweist, holt sich Schmach.8Rüge nicht den Spötter, dass er dich nicht hasse; rüge den Weisen, der wird dich lieben.9Gib dem Weisen, so wird er noch weiser werden; lehre den Gerechten, so wird er in der Lehre zunehmen.10Der Weisheit Anfang ist die Furcht des HERRN, und den Heiligen erkennen, das ist Verstand.11Denn durch mich werden deine Tage viel werden und die Jahre deines Lebens sich mehren.12Bist du weise, so bist du’s dir zugut; bist du ein Spötter, so musst du’s allein tragen.13Frau Torheit ist unbändig, trügerisch und weiß nichts.14Sie sitzt vor der Tür ihres Hauses auf einem Thron auf den Höhen der Stadt,15einzuladen alle, die vorübergehen und richtig auf ihrem Wege wandeln:16»Wer noch unverständig ist, der kehre hier ein!«, und zum Toren spricht sie:17»Gestohlenes Wasser ist süß, und heimliches Brot schmeckt fein.«18Er weiß aber nicht, dass dort nur die Schatten wohnen, dass ihre Gäste in der Tiefe des Todes hausen.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.