Matthäus 15 | Noua Traducere Românească

Isus și tradiția bătrânilor

1 Atunci niște farisei și niște cărturari din Ierusalim s‑au apropiat de Isus*, zicând: 2 – De ce ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor*? Căci ei nu‑și spală mâinile înainte să mănânce pâine. 3 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre? 4 Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“* și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“*. 5 Însă voi ziceți: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu», 6 acela nu mai este dator să‑și cinstească tatăl sau mama.“* Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră. 7 Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, când a zis: 8 „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! 9 Degeaba însă Mi se închină ei, dând* ca învățături niște porunci de‑ale oamenilor!“*

Lucrurile care îl întinează pe om

10 Isus a chemat mulțimea și a zis: „Ascultați și înțelegeți! 11 Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl întinează pe om!“ 12 Atunci ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis: – Știi că fariseii s‑au poticnit când au auzit aceste cuvinte? 13 Isus, răspunzând, a zis: – Orice plantă pe care nu a sădit‑o Tatăl Meu ceresc va fi smulsă. 14 Lăsați‑i! Sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă. 15 Petru, răspunzând, I‑a zis: – Explică‑ne pilda aceasta! 16 Isus a zis: – Și voi sunteți încă fără pricepere? 17 Nu înțelegeți că orice intră în gură ajunge în stomac, iar apoi este dat afară în latrină? 18 Dar ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl întinează pe om. 19 Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile*, furturile, mărturiile mincinoase și blasfemiile. 20 Acestea sunt lucrurile care îl întinează pe om. Dar a consuma mâncare cu mâinile nespălate nu‑l întinează pe om.

Credința canaanitei

21 Isus S‑a retras de acolo și S‑a dus în părțile Tyrului și ale Sidonului. 22 Și iată că o femeie canaanită, venind din hotarele acelea, striga, zicând: – Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este posedată cumplit de un demon! 23 Isus nu i‑a răspuns niciun cuvânt. Ucenicii s‑au apropiat și L‑au rugat, zicând: – Ajut‑o și las‑o să plece, căci strigă după noi. 24 El însă, răspunzând, a zis: – Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale Casei lui Israel. 25 Dar ea a venit și I s‑a închinat, zicând: – Doamne, ajută‑mă! 26 Isus, răspunzând, a zis: – Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței. 27 Însă ea a zis: – Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor. 28 Atunci Isus, răspunzând, i‑a zis: – O, femeie, mare este credința ta! Să ți se facă după cum dorești. Și fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mulți oameni bolnavi

29 Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Apoi a urcat pe munte și S‑a așezat acolo. 30 Au venit la El mulțimi mari de oameni, având cu ei ologi, orbi, schilozi, muți și mulți alți bolnavi. Ei i‑au așezat la picioarele Lui, iar El i‑a vindecat, 31 astfel că mulțimea a rămas uimită văzând că muții vorbesc, cei schilozi se însănătoșesc, cei ologi umblă, iar cei orbi văd. Și L‑au slăvit pe Dumnezeul lui Israel.

Isus hrănește peste patru mii de oameni

32 Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis: – Mi‑e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce. Nu vreau să‑i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum. 33 Ucenicii I‑au zis: – De unde să luăm atâtea pâini în pustia aceasta, ca să săturăm atâta mulțime?! 34 Isus i‑a întrebat: – Câte pâini aveți? Ei au zis: – Șapte…și câțiva pești. 35 Și poruncind mulțimii să se așeze pe pământ, 36 Isus a luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au împărțit mulțimilor. 37 Au mâncat toți și s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii. 39 După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S‑a urcat în barcă și S‑a dus în hotarele Magadanului*.

Lutherbibel 2017

Von unreinen Händen und Herzen

1 Da kamen zu Jesus Pharisäer und Schriftgelehrte aus Jerusalem und sprachen: 2 Warum übertreten deine Jünger die Überlieferung der Ältesten? Denn sie waschen ihre Hände nicht, wenn sie Brot essen. 3 Er antwortete und sprach zu ihnen: Warum übertretet denn ihr Gottes Gebot um eurer Überlieferung willen? 4 Denn Gott hat gesagt: »Du sollst Vater und Mutter ehren«, und: »Wer Vater oder Mutter schmäht, der soll des Todes sterben.« 5 Ihr aber lehrt: Wer zu Vater oder Mutter sagt: Eine Opfergabe soll sein, was dir von mir zusteht, 6 der braucht seinen Vater nicht zu ehren. Damit habt ihr Gottes Wort aufgehoben um eurer Überlieferung willen. 7 Ihr Heuchler, richtig hat Jesaja von euch geweissagt und gesprochen: 8 »Dies Volk ehrt mich mit den Lippen, aber ihr Herz ist fern von mir; 9 vergeblich dienen sie mir, weil sie lehren solche Lehren, die nichts als Menschengebote sind.« 10 Und er rief das Volk zu sich und sprach zu ihnen: Hört zu und begreift: 11 Nicht was zum Mund hineingeht, macht den Menschen unrein; sondern was aus dem Mund herauskommt, das macht den Menschen unrein. 12 Da traten die Jünger hinzu und sprachen zu ihm: Weißt du auch, dass die Pharisäer an dem Wort Anstoß nahmen, als sie es hörten? 13 Aber er antwortete und sprach: Alle Pflanzen, die mein himmlischer Vater nicht gepflanzt hat, die werden ausgerissen. 14 Lasst sie, sie sind blinde Blindenführer! Wenn aber ein Blinder den andern führt, so fallen sie beide in die Grube. 15 Da antwortete Petrus und sprach zu ihm: Deute uns dies Gleichnis! 16 Er sprach zu ihnen: Seid denn auch ihr noch immer unverständig? 17 Versteht ihr nicht, dass alles, was zum Mund hineingeht, das geht in den Bauch und wird danach in die Grube ausgeleert? 18 Was aber aus dem Mund herauskommt, das kommt aus dem Herzen, und das macht den Menschen unrein. 19 Denn aus dem Herzen kommen böse Gedanken, Mord, Ehebruch, Unzucht, Diebstahl, falsches Zeugnis, Lästerung. 20 Das sind die Dinge, die den Menschen unrein machen. Aber mit ungewaschenen Händen essen macht den Menschen nicht unrein.

Die kanaanäische Frau

21 Und Jesus ging weg von dort und entwich in die Gegend von Tyrus und Sidon. 22 Und siehe, eine kanaanäische Frau kam aus diesem Gebiet und schrie: Ach, Herr, du Sohn Davids, erbarme dich meiner! Meine Tochter wird von einem bösen Geist übel geplagt. 23 Er aber antwortete ihr kein Wort. Da traten seine Jünger zu ihm, baten ihn und sprachen: Lass sie doch gehen*, denn sie schreit uns nach. 24 Er antwortete aber und sprach: Ich bin nur gesandt zu den verlorenen Schafen des Hauses Israel. 25 Sie aber kam und fiel vor ihm nieder und sprach: Herr, hilf mir! 26 Aber er antwortete und sprach: Es ist nicht recht, dass man den Kindern ihr Brot nehme und werfe es vor die Hunde. 27 Sie sprach: Ja, Herr; aber doch essen die Hunde von den Brosamen, die vom Tisch ihrer Herren fallen. 28 Da antwortete Jesus und sprach zu ihr: Frau, dein Glaube ist groß. Dir geschehe, wie du willst! Und ihre Tochter wurde gesund zu derselben Stunde.

Weitere Heilungen

29 Und Jesus ging von dort weiter und kam an das Galiläische Meer und ging auf einen Berg und setzte sich dort. 30 Und es kam eine große Menge zu ihm; die hatten bei sich Lahme, Blinde, Verkrüppelte, Stumme und viele andere und legten sie ihm vor die Füße, und er heilte sie, 31 sodass sich das Volk verwunderte, als sie sahen, dass die Stummen redeten, die Verkrüppelten gesund waren, die Lahmen gingen und die Blinden sahen; und sie priesen den Gott Israels.

Die Speisung der Viertausend

32 Und Jesus rief seine Jünger zu sich und sprach: Das Volk jammert mich; denn sie harren nun schon drei Tage bei mir aus und haben nichts zu essen; und ich will sie nicht hungrig gehen lassen, damit sie nicht verschmachten auf dem Wege. 33 Da sprachen die Jünger zu ihm: Woher sollen wir so viel Brot nehmen in der Einöde, um eine so große Menge zu sättigen? 34 Und Jesus sprach zu ihnen: Wie viele Brote habt ihr? Sie sprachen: Sieben, und ein paar Fische. 35 Und er ließ das Volk sich lagern auf die Erde 36 und nahm die sieben Brote und die Fische, dankte, brach sie und gab sie den Jüngern, und die Jünger gaben sie dem Volk. 37 Und sie aßen alle und wurden satt; und sie sammelten auf, was an Brocken übrig blieb, sieben Körbe voll. 38 Und die da gegessen hatten, waren viertausend Männer, ohne Frauen und Kinder. 39 Und als er das Volk hatte gehen lassen, stieg er ins Boot und kam in das Gebiet von Magadan.

Matthäus 15 | Noua Traducere Românească Lutherbibel 2017