1O, DOAMNE, Tu ești Dumnezeul meu! Te voi înălța și voi aduce mulțumiri Numelui Tău, căci ai făcut lucruri minunate, lucruri plănuite demult, care s‑au împlinit cu credincioșie.2Ai prefăcut cetatea într‑un morman de moloz, citadela într‑o ruină. Fortăreața străinilor nu mai este o cetate; ea nu va mai fi niciodată rezidită.3De aceea popoarele puternice Te vor slăvi; cetățile neamurilor groaznice se vor teme de Tine.4Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărac, un refugiu pentru cel nevoiaș în necazul său, un adăpost în furtună și o umbră în mijlocul caniculei, atunci când suflarea celor groaznici era ca furtuna împotriva unui zid,5ca arșița soarelui într‑un loc uscat. Tu aduci la tăcere zarva străinilor și, așa cum căldura este domolită de umbra unui nor, tot astfel și cântarea celor groaznici încetează.6DOMNUL Oștirilor va pregăti pe muntele acesta, pentru toate popoarele, un ospăț cu cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune – cărnuri pline de măduvă și vinuri limpezite.7Pe muntele acesta El va nimici vălul care acoperă toate popoarele, învelitoarea care înfășoară toate neamurile.8El va înghiți moartea pentru totdeauna. Stăpânul DOMN va șterge lacrimile de pe toate fețele și va îndepărta de pe tot pământul disprețul poporului Său, căci DOMNUL a vorbit.9În ziua aceea se va zice: „Iată, Acesta este Dumnezeul nostru. Am nădăjduit în El, și El ne‑a mântuit. Acesta este DOMNUL în Care am nădăjduit. Să fim veseli și să ne bucurăm în mântuirea Sa!“10Mâna DOMNULUI se va odihni pe muntele acesta. Moabiții însă vor fi călcați de El în picioare*, așa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.11Își vor întinde mâinile în mijlocul lui, cum își întinde înotătorul mâinile să înoate. Mândria lor va fi doborâtă în pofida îndemânării* mâinilor lor.12El va dărâma fortificațiile înalte ale zidurilor tale, le va doborî și le va arunca la pământ, chiar în țărână.
Lutherbibel 2017
Danklied der Erlösten
1HERR, du bist mein Gott, dich preise ich; ich lobe deinen Namen. Denn du hast Wunder getan; deine Ratschlüsse von alters her sind treu und wahrhaftig.2Denn du hast die Stadt zum Steinhaufen gemacht, die feste Stadt, dass sie in Trümmern liegt, die Paläste der Fremden, dass sie nicht mehr eine Stadt seien und nie wieder aufgebaut werden.3Darum ehrt dich ein mächtiges Volk, die Städte gewalttätiger Völker fürchten dich.4Denn du bist der Geringen Schutz gewesen, der Armen Schutz in der Trübsal, eine Zuflucht vor dem Ungewitter, ein Schatten vor der Hitze, wenn die Tyrannen wüten wie ein Unwetter im Winter,5wie die Hitze im dürren Land. Du demütigst der Fremden Ungestüm, wie du die Hitze brichst durch den Schatten der Wolken; du dämpfst der Tyrannen Siegesgesang.
Das große Freudenmahl
6Und der HERR Zebaoth wird auf diesem Berge allen Völkern ein fettes Mahl machen, ein Mahl von reinem Wein, von Fett, von Mark, von Wein, darin keine Hefe ist.7Und er wird auf diesem Berge die Hülle wegnehmen, mit der alle Völker verhüllt sind, und die Decke, mit der alle Heiden zugedeckt sind.8Er wird den Tod verschlingen auf ewig. Und Gott der HERR wird die Tränen von allen Angesichtern abwischen und wird aufheben die Schmach seines Volks in allen Landen; denn der HERR hat’s gesagt.9Zu der Zeit wird man sagen: »Siehe, das ist unser Gott, auf den wir hofften, dass er uns helfe. Das ist der HERR, auf den wir hofften; lasst uns jubeln und fröhlich sein über sein Heil.«10Denn die Hand des HERRN ruht auf diesem Berge. Moab aber wird zertreten werden an seinem Ort, wie Stroh in die Mistlache getreten wird.11Und wenn es auch seine Hände darin ausbreitet, wie sie ein Schwimmer ausbreitet, um zu schwimmen, so wird doch der Herr seinen Hochmut niederdrücken trotz allen Mühens seiner Hände.12Und deine hohen, steilen Mauern hat er gebeugt, erniedrigt und in den Staub zu Boden geworfen.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.