1Tu ești întotdeauna drept, DOAMNE, când mă cert cu Tine. Îți voi vorbi totuși cu privire la judecățile Tale. De ce prosperă calea celor răi? De ce toți trădătorii au parte de bine?2Tu i‑ai plantat, iar ei au prins rădăcină. Cresc și aduc rod. Tu ești întotdeauna pe buzele lor, dar departe de inimile* lor.3Totuși, Tu, DOAMNE, mă cunoști; Tu mă vezi și îmi cercetezi inima cu privire la Tine. Înhață‑i ca pe niște oi care trebuie înjunghiate! Pune‑i deoparte* pentru ziua măcelului!4Până când se va usca țara și se va veșteji iarba de pe orice câmpie? Din cauza răutății celor ce locuiesc în ea, animalele și păsările sunt spulberate. Căci ei zic: „El* nu ne va vedea sfârșitul!“
Răspunsul Domnului
5„Dacă ai alergat cu pedestrașii iar ei te‑au obosit, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Într‑o țară liniștită te crezi în siguranță, dar ce* vei face la desișul Iordanului?6Chiar și frații tăi, propria ta familie, te trădează; ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu te încrede în ei chiar dacă te vorbesc de bine.7Mi‑am părăsit Casa, Mi‑am abandonat moștenirea, am dat‑o pe iubita sufletului Meu în mâna dușmanilor ei.8Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure: și‑a ridicat glasul împotriva Mea, de aceea o urăsc.9N‑a ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, înconjurată de păsări de pradă? Duceți‑vă și strângeți toate vietățile câmpului! Aduceți‑le ca s‑o devoreze!10Mulți păstori Mi‑au distrus via și Mi‑au călcat ogorul în picioare. Mi‑au prefăcut ogorul Meu cel plăcut într‑un deșert pustiit.11L‑au transformat într‑un pustiu. Pustiit, el bocește înaintea Mea. Toată țara a fost devastată, dar nu este nimeni care să pună la inimă.12Distrugătorii au sosit pe toate înălțimile pleșuve din pustie, căci sabia DOMNULUI devorează țara de la un capăt la celălalt și nimeni nu va avea pace.13Au semănat grâu, dar au cules spini; s‑au ostenit, dar nu au obținut nimic. Să vă fie rușine de recoltele voastre în urma mâniei aprige a DOMNULUI!“14Așa vorbește DOMNUL: „Cât despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat‑o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din țara lor și voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor.15Dar, după ce‑i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și‑i voi aduce pe fiecare la moștenirea lui și în țara lui.16Dacă vor învăța bine căile poporului Meu și vor jura pe Numele Meu, zicând: «Viu este DOMNUL!», așa cum Mi‑au învățat și ei poporul să jure pe BAAL, atunci vor fi repuși în drepturi în mijlocul poporului Meu.17Dar, dacă vreun neam nu va asculta, îl voi smulge cu desăvârșire și îl voi distruge, zice DOMNUL.“
Lutherbibel 2017
1HERR, wenn ich auch mit dir rechten wollte, so behältst du doch recht; dennoch muss ich vom Recht mit dir reden. Warum geht’s doch den Gottlosen so gut, und die Abtrünnigen haben alles in Fülle?2Du pflanzt sie ein, sie schlagen Wurzeln und wachsen und bringen Frucht. Nahe bist du ihrem Munde, aber ferne von ihrem Herzen.3Mich aber, HERR, kennst du und siehst mich und prüfst mein Herz vor dir. Reiß sie weg wie Schafe zum Schlachten, und sondere sie aus, dass sie getötet werden!4Wie lange soll das Land so trocken stehen und das Gras überall auf dem Felde verdorren? Wegen der Bosheit der Bewohner schwinden Vieh und Vögel dahin; denn sie sagen: Er sieht nicht, wie es uns gehen wird.5Wenn es dich müde macht, mit Fußgängern zu gehen, wie willst du mit Rossen wetteifern? Und wenn du nur im friedlichen Lande sicher bist, was willst du tun im Dickicht des Jordans?6Denn auch deine Brüder und deines Vaters Haus sind treulos gegen dich, sie schreien hinter dir her aus vollem Halse. Trau ihnen nicht, auch wenn sie freundlich mit dir reden.
Gottes Klage über sein verwüstetes Land
7Ich habe mein Haus verlassen und mein Erbe verstoßen und, was meine Seele liebt, in der Feinde Hand gegeben.8Mein Erbe ist mir geworden wie ein Löwe im Walde und brüllt wider mich; darum bin ich ihm feind geworden.9Ist mir mein Erbe zur Höhle der Hyäne geworden, dass sich dort Raubvögel sammeln? Wohlauf und sammelt euch, alle Tiere des Feldes, kommt und fresst!10Viele Hirten haben meinen Weinberg verwüstet und meinen Acker zertreten; sie haben meinen schönen Acker zur öden Wüste gemacht.11Sie haben ihn jämmerlich verwüstet; verödet liegt er vor mir; ja, das ganze Land ist verwüstet, aber niemand will es sich zu Herzen nehmen.12Die Verwüster sind dahergekommen über alle kahlen Höhen der Steppe. Denn ein Schwert hat der HERR, das frisst von einem Ende des Landes bis zum andern, und kein Geschöpf wird Frieden haben.13Sie haben Weizen gesät, aber Dornen geerntet; sie ließen’s sich sauer werden, aber sie konnten’s nicht genießen. Sie konnten ihres Ertrages nicht froh werden vor dem grimmigen Zorn des HERRN.
Über die Nachbarvölker
14So spricht der HERR wider alle meine bösen Nachbarn, die das Erbteil antasten, das ich meinem Volk Israel zugeteilt habe: Siehe, ich will sie aus ihrem Lande ausreißen und das Haus Juda aus ihrer Mitte reißen.15Aber wenn ich sie ausgerissen habe, will ich mich wieder über sie erbarmen und will einen jeden in sein Erbteil und in sein Land zurückbringen.16Und es soll geschehen, wenn sie von meinem Volk lernen werden, bei meinem Namen zu schwören: So wahr der HERR lebt!, wie sie mein Volk gelehrt haben, beim Baal zu schwören, so sollen sie inmitten meines Volks aufgebaut werden.17Wenn sie aber nicht hören wollen, so will ich solch ein Volk ausreißen und vernichten, spricht der HERR.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.