Habakuk 1 | Noua Traducere Românească

1 Rostirea pe care a văzut‑o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

2 – Până când, DOAMNE, voi striga după ajutor și Tu nu vei asculta? Până când voi striga către Tine: „Violență!“ și Tu nu vei izbăvi? 3 De ce mă faci să privesc nelegiuirea? De ce trebuie să mă uit la necaz? Distrugerea și violența sunt înaintea mea; peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri. 4 De aceea Legea este fără putere și dreptatea nu se arată niciodată. Căci cel rău îl împresoară* pe cel drept și astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

5 – Uitați‑vă printre neamuri și priviți! Mirați‑vă! Uimiți‑vă! Căci în zilele voastre fac o lucrare pe care n‑ați crede‑o dacă v‑ar povesti‑o cineva! 6 Iată, îi voi ridica pe caldeeni*, acel neam crud și năvalnic, care străbate întinderile pământului pentru a lua în stăpânire locuințe care nu sunt ale lui! 7 Ei sunt îngrozitori și de temut; își au propria lege și nu recunosc nicio altă autoritate!* 8 Caii lor sunt mai rapizi decât leoparzii și mai sprinteni decât lupii în amurg. Călăreții lor se avântă, călăreții lor vin de departe. Zboară ca un vultur care se repede să devoreze; 9 toți vin pentru violență. Privirile lor sunt ațintite* tot înainte și adună captivi ca nisipul de mulți. 10 Își bat joc de regi și‑i iau în derâdere pe conducători. Râd de orice fortificație, căci îngrămădesc pământ* lângă ea și o cuceresc. 11 Apoi trec ca vântul și merg mai departe*; el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu‑i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

12 – Oare nu ești Tu din veșnicie, DOAMNE? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! DOAMNE, Tu l‑ai rânduit pentru a face judecată! Stânca mea, Tu l‑ai ridicat ca să pedepsească! 13 Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău; Tu nu poți să privești asuprirea! De ce Te uiți la cei necredincioși și taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el? 14 L‑ai făcut pe om asemenea peștilor mării, asemenea vietății din mare care nu are stăpân. 15 El îi scoate pe toți cu undița, îi adună cu mreaja lui, îi strânge în năvodul lui și de aceea se bucură și se veselește. 16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale și arde tămâie năvodului său! Datorită lor, partea lui este bogată și mâncarea lui este din abundență! 17 Va continua el oare să‑și golească mreaja și să ucidă neamuri fără să cruțe nimic?

Lutherbibel 2017

Klage über das Unrecht

1 Dies ist die Last, die der Prophet Habakuk geschaut hat. 2 HERR, wie lange soll ich schreien, und du willst nicht hören? Wie lange soll ich zu dir rufen: »Frevel!«, und du willst nicht helfen? 3 Warum lässt du mich Bosheit sehen und siehst dem Jammer zu? Raub und Frevel sind vor mir; es geht Gewalt vor Recht. 4 Darum ist das Gesetz ohnmächtig, und die rechte Sache kann nie gewinnen; denn der Gottlose übervorteilt den Gerechten; darum ergehen verkehrte Urteile.

Gottes Strafgericht durch die Chaldäer

5 Schaut hin unter die Völker, seht und verwundert euch! Denn ich will etwas tun zu euren Zeiten, was ihr nicht glauben werdet, wenn man davon sagen wird. 6 Denn siehe, ich will die Chaldäer erwecken, ein grimmiges und schnelles Volk, das hinziehen wird, so weit die Erde ist, um Wohnstätten einzunehmen, die ihm nicht gehören. 7 Grausam und schrecklich ist es; es gebietet und zwingt, wie es will. 8 Seine Rosse sind schneller als die Panther und bissiger als die Wölfe der Steppe. Seine Reiter sprengen herbei. Seine Reiter kommen von ferne. Sie fliegen, wie die Adler eilen zum Fraß. 9 Sie kommen allesamt, um Schaden zu tun; ihre Gesichter schauen nach vorn. Sie raffen Gefangene zusammen wie Sand. 10 Sie spotten der Könige und verlachen die Fürsten. Alle Festungen sind ihnen ein Scherz; sie schütten Erde auf und erobern sie. 11 Alsdann brausen sie dahin wie ein Sturm und jagen weiter; so machen sie ihre Kraft zu ihrem Gott.

Wo bleibt Gottes Gerechtigkeit?

12 Aber du, HERR, bist du nicht mein Gott, mein Heiliger, von Ewigkeit her? Lass uns nicht sterben; sondern lass sie uns, o HERR, nur eine Strafe sein, und lass sie, o unser Fels, uns nur züchtigen. 13 Deine Augen sind zu rein, als dass du Böses ansehen könntest, und dem Jammer kannst du nicht zusehen! Warum siehst du dann aber den Treulosen zu und schweigst, wenn der Gottlose den verschlingt, der gerechter ist als er? 14 Du lässt es den Menschen gehen wie den Fischen im Meer, wie dem Gewürm, das keinen Herrn hat. 15 Sie ziehen’s alles mit der Angel heraus und fangen’s mit ihrem Netze und sammeln’s mit ihrem Garn. Darüber freuen sie sich und sind fröhlich. 16 Darum opfern sie ihrem Netze und räuchern ihrem Garn, weil durch diese ihr Anteil so fett und ihre Speise so üppig geworden ist. 17 Sollen sie darum ihr Netz immerdar ausleeren und Völker umbringen ohne Erbarmen?

Habakuk 1 | Noua Traducere Românească Lutherbibel 2017