1.Mose 15 | Noua Traducere Românească

Legământul lui Dumnezeu cu Avram

1 După toate acestea, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Avram într‑o viziune, zicând: – Avram, nu te teme! Eu sunt scutul tău, răsplata ta cea foarte mare. 2 Avram a zis: – Stăpâne DOAMNE, ce‑mi vei da? Căci mor* fără copii, iar moștenitorul* casei mele este Eliezer din Damasc! 3 Avram a zis: – Iată că nu mi‑ai dat sămânță, iar moștenitorul meu este unul din casa mea. 4 Dar iată, Cuvântul DOMNULUI a venit la el, zicând: – Nu acesta va fi moștenitorul tău, ci unul care se va naște din tine, el îți va fi moștenitor. 5 Apoi l‑a dus afară și i‑a zis: – Uită‑te la ceruri și numără stelele, dacă poți! El i‑a zis: – Așa va fi sămânța ta! 6 Avram a crezut în DOMNUL, și El i‑a considerat aceasta dreptate. 7 Domnul i‑a zis: – Eu sunt DOMNUL Care te‑am adus din Urul caldeilor, ca să‑ți dau țara aceasta s‑o stăpânești. 8 Avram L‑a întrebat: – Stăpâne DOAMNE, cum voi ști că o voi stăpâni? 9 El i‑a răspuns: – Ia pentru Mine o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel. 10 A luat pentru El toate acestea, le‑a despicat în două și a așezat fiecare bucată una în fața celeilalte; însă păsările nu le‑a despicat. 11 Când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram le‑a alungat. 12 În timp ce apunea soarele, pe Avram l‑a cuprins un somn adânc. Și iată că au venit peste el o groază și un mare întuneric. 13 Atunci El i‑a zis lui Avram: „Să știi bine că sămânța ta va fi străină într‑o țară care nu este a ei. Ei vor fi înrobiți și asupriți timp de patru sute de ani*. 14 Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei, îl voi judeca Eu, iar după aceea vor ieși de acolo cu mari bogății. 15 Tu însă vei ajunge la părinții tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. 16 Urmașii tăi se vor întoarce aici în a patra generație*, pentru că nelegiuirea amoriților nu este încă deplină.“ 17 După ce a apus soarele și s‑a făcut întuneric beznă, iată că un fum ca de cuptor și o torță aprinsă au trecut printre acele părți de animale. 18 În ziua aceea, DOMNUL a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Seminței tale* îi dau această țară, de la Râul Egiptului* până la Râul cel Mare, râul Eufrat, 19 și anume pe cheniți, pe cheniziți, pe cadmoniți, 20 pe hitiți, pe periziți, pe refaiți, 21 pe amoriți, pe canaaniți, pe ghirgașiți și pe iebusiți.“

Lutherbibel 2017

Gott verheißt Abram einen Sohn und gewährt ihm den Bund

1 Nach diesen Geschichten begab sich’s, dass zu Abram das Wort des HERRN kam in einer Erscheinung: Fürchte dich nicht, Abram! Ich bin dein Schild und dein sehr großer Lohn. 2 Abram sprach aber: Herr HERR, was willst du mir geben? Ich gehe dahin ohne Kinder und mein Knecht Eliëser von Damaskus wird mein Haus besitzen. 3 Und Abram sprach: Mir hast du keine Nachkommen gegeben; und siehe, einer aus meinem Haus wird mein Erbe sein. 4 Und siehe, der HERR sprach zu ihm: Er soll nicht dein Erbe sein, sondern der von deinem Leibe kommen wird, der soll dein Erbe sein. 5 Und er hieß ihn hinausgehen und sprach: Sieh gen Himmel und zähle die Sterne; kannst du sie zählen? Und sprach zu ihm: So zahlreich sollen deine Nachkommen sein! 6 Abram glaubte dem HERRN, und das rechnete er ihm zur Gerechtigkeit. 7 Und er sprach zu ihm: Ich bin der HERR, der dich aus Ur in Chaldäa geführt hat, auf dass ich dir dies Land zu besitzen gebe. 8 Abram aber sprach: Herr HERR, woran soll ich merken, dass ich’s besitzen werde? 9 Und er sprach zu ihm: Bringe mir eine dreijährige Kuh, eine dreijährige Ziege, einen dreijährigen Widder, eine Turteltaube und eine andere Taube. 10 Und er brachte ihm dies alles und zerteilte es in der Mitte und legte je einen Teil dem andern gegenüber; aber die Vögel zerteilte er nicht. 11 Und die Raubvögel stießen hernieder auf die Stücke, aber Abram scheuchte sie davon. 12 Als nun die Sonne unterging, fiel ein tiefer Schlaf auf Abram, und siehe, Schrecken und große Finsternis überfiel ihn. 13 Da sprach der HERR zu Abram: Das sollst du wissen, dass deine Nachkommen Fremdlinge sein werden in einem Lande, das nicht das ihre ist; und da wird man sie zu dienen zwingen und unterdrücken vierhundert Jahre. 14 Aber ich will das Volk richten, dem sie dienen müssen. Danach werden sie ausziehen mit großem Gut. 15 Und du sollst fahren zu deinen Vätern mit Frieden und in gutem Alter begraben werden. 16 Sie aber sollen erst nach vier Menschenaltern wieder hierher kommen; denn die Missetat der Amoriter ist noch nicht voll. 17 Als nun die Sonne untergegangen und es finster geworden war, siehe, da war ein rauchender Ofen, und eine brennende Fackel fuhr zwischen den Stücken hin. 18 An dem Tage schloss der HERR einen Bund mit Abram und sprach: Deinen Nachkommen gebe ich dies Land von dem Strom Ägyptens an bis an den großen Strom, den Euphrat: 19 die Keniter, die Kenasiter, die Kadmoniter, 20 die Hetiter, die Perisiter, die Refaïter, 21 die Amoriter, die Kanaaniter, die Girgaschiter, die Jebusiter.

1.Mose 15 | Noua Traducere Românească Lutherbibel 2017

Legământul lui Dumnezeu cu Avram

Gott verheißt Abram einen Sohn und gewährt ihm den Bund