5.Mose 31 | Noua Traducere Românească

Iosua, succesorul lui Moise

1 Moise s‑a dus și a spus următoarele cuvinte înaintea întregului Israel: 2 „Astăzi, eu am o sută douăzeci de ani și nu voi mai putea să vă conduc, iar DOMNUL mi‑a zis: «Tu nu vei traversa Iordanul.» 3 El Însuși va traversa înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta, iar tu le vei stăpâni. Iosua va traversa în fruntea ta, așa cum DOMNUL a vorbit. 4 DOMNUL va face cu ele tot așa cum le‑a făcut lui Sihon și Og, regii amoriți, și țărilor lor, pe care le‑a nimicit. 5 DOMNUL vi le va da vouă, iar voi să faceți potrivit cu toate poruncile pe care vi le‑am dat. 6 Fiți tari și curajoși! Să nu vă temeți și să nu vă îngroziți din cauza lor, fiindcă DOMNUL, Dumnezeul tău, va merge împreună cu tine. El nu te va părăsi și nu te va lăsa.“ 7 Moise l‑a chemat pe Iosua și i‑a vorbit înaintea ochilor întregului Israel: „Fii tare și curajos, pentru că tu vei merge cu poporul acesta în țara pe care DOMNUL a jurat părinților lor că le‑o va da și îi vei conduce la moștenirea lor. 8 DOMNUL Însuși va merge înaintea ta și va fi cu tine. El nu te va părăsi, nici nu te va uita. Să nu‑ți fie teamă și să nu te înspăimânți!“

Citirea publică și periodică a Legii

9 Moise a scris Legea aceasta și a încredințat‑o preoților leviți, care duceau Chivotul Legământului DOMNULUI, și tuturor bătrânilor lui Israel. 10 Moise le‑a poruncit, zicând: „La fiecare șapte ani, în anul iertării datoriilor, la Sărbătoarea Corturilor, 11 când tot Israelul va veni să se înfățișeze înaintea DOMNULUI, Dumnezeul vostru, în locul pe care El îl va alege, să citiți această Lege înaintea întregului popor, în auzul lor. 12 Să strângeți împreună poporul – bărbații, femeile, copiii și străinul din cetățile voastre – ca să asculte și să învețe să se teamă de DOMNUL, Dumnezeul vostru, și să păzească toate cuvintele acestei Legi, împlinindu‑le. 13 În acest fel și copiii lor, care nu o cunosc, o vor auzi și vor învăța să se teamă de DOMNUL, Dumnezeul vostru, tot timpul cât veți trăi în țara pentru care treceți Iordanul ca s‑o stăpâniți.“

Rebeliunea lui Israel este prezisă

14 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Iată că se apropie ziua morții tale. Cheamă‑l pe Iosua și înfățișați‑vă la Cortul Întâlnirii, ca să‑l împuternicesc.“ Moise și Iosua au venit și s‑au înfățișat la Cortul Întâlnirii. 15 Atunci DOMNUL S‑a arătat în Cort într‑un stâlp de nor, iar stâlpul de nor s‑a oprit la intrarea Cortului. 16 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise: „Iată, tu vei adormi alături de părinții tăi, iar poporul acesta se va ridica și se va prostitua, ducându‑se după dumnezeii străini ai țării în care vor intra. Mă vor părăsi și vor rupe legământul pe care l‑am încheiat cu ei. 17 În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lor și îi voi părăsi, Îmi voi ascunde fața de ei și vor fi nimiciți. Multe rele și necazuri vor veni peste ei și atunci vor începe să se întrebe: «Oare nu ne‑au ajuns aceste nenorociri din cauză că Dumnezeul nostru nu este în mijlocul nostru?» 18 Iar Eu Îmi voi ascunde fața de ei în ziua aceea, din cauza tuturor răutăților pe care le‑au săvârșit întorcându‑se spre alți dumnezei. 19 Acum scrieți pentru voi cântarea aceasta și învață‑i pe fiii lui Israel s‑o cânte, pentru ca astfel, cântarea aceasta să fie pentru Mine un martor împotriva fiilor lui Israel. 20 Când îl voi duce în țara unde curge lapte și miere, țară pe care am promis‑o părinților lui, și când va mânca, se va sătura și se va îngrășa, el se va întoarce spre alți dumnezei și le va sluji, iar pe Mine Mă va disprețui și va rupe legământul Meu. 21 Iar când va fi lovit cu o mulțime de rele și necazuri, cântarea aceasta va mărturisi împotriva lui, pentru că ea nu va fi uitată de gura urmașilor lui. Căci Eu cunosc înclinația pe care el o are în inimă astăzi, chiar înainte să‑l duc în țara pe care i‑am jurat‑o.“ 22 În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta și i‑a învățat pe fiii lui Israel s‑o cânte. 23 El i‑a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, zicând: „Fii tare și curajos, pentru că tu îi vei aduce pe fiii lui Israel în țara pe care le‑am promis‑o, iar Eu voi fi cu tine.“ 24 După ce Moise a terminat de scris cuvintele acestei Legi într‑o carte, de la început până la sfârșit, 25 a poruncit leviților care duceau Chivotul Legământului DOMNULUI, zicând: 26 „Luați această Carte a Legii și așezați‑o lângă Chivotul Legământului DOMNULUI, Dumnezeul vostru. Acolo va fi martor împotriva ta. 27 Căci eu cunosc răzvrătirea ta și ceafa ta cea tare. Iată, ați fost răzvrătiți față de DOMNUL până astăzi, cât timp am fost în viață în mijlocul vostru. Cu cât mai mult deci după moartea mea? 28 Chemați‑i înaintea mea pe toți bătrânii semințiilor voastre și pe toți supraveghetorii voștri! Voi spune în auzul lor aceste cuvinte și voi lua ca martori împotriva lor cerurile și pământul. 29 Fiindcă eu știu că, după moartea mea, sigur vă veți perverti și vă veți abate de la calea pe care v‑am poruncit‑o. În zilele de pe urmă va veni nenorocirea peste voi dacă veți face ceea ce este rău în ochii DOMNULUI, mâniindu‑L prin lucrarea mâinilor voastre.“

Cântarea lui Moise

30 Apoi Moise a recitat până la capăt cuvintele acestei cântări, în auzul întregii adunări a lui Israel:

Lutherbibel 2017

Mose setzt Josua zu seinem Nachfolger ein

1 Und Mose ging hin und redete diese Worte mit ganz Israel 2 und sprach zu ihnen: Ich bin heute hundertzwanzig Jahre alt, ich kann nicht mehr aus und ein gehen. Dazu hat der HERR zu mir gesagt: Den Jordan hier sollst du nicht überschreiten! 3 Der HERR, dein Gott, wird selber vor dir hergehen. Er selber wird diese Völker vor dir her vertilgen, dass du ihr Land einnehmen kannst. Josua, der soll vor dir hinübergehen, wie es der HERR zugesagt hat. 4 Und der HERR wird mit ihnen tun, wie er getan hat mit Sihon und Og, den Königen der Amoriter, und ihrem Lande, die er vertilgt hat. 5 Wenn sie nun der HERR vor euren Augen dahingeben wird, so sollt ihr mit ihnen tun ganz nach dem Gebot, das ich euch gegeben habe. 6 Seid getrost und unverzagt, fürchtet euch nicht und lasst euch nicht vor ihnen grauen; denn der HERR, dein Gott, wird selber mit dir ziehen und wird die Hand nicht abtun und dich nicht verlassen. 7 Und Mose rief Josua und sprach zu ihm vor den Augen von ganz Israel: Sei getrost und unverzagt; denn du wirst mit diesem Volk in das Land gehen, das der HERR ihren Vätern geschworen hat, ihnen zu geben, und du wirst es unter sie austeilen. 8 Der HERR aber, der selber vor euch hergeht, der wird mit dir sein und wird die Hand nicht abtun und dich nicht verlassen. Fürchte dich nicht und erschrick nicht!

Die Verlesung des Gesetzes im Sabbatjahr

9 Und Mose schrieb dies Gesetz und gab’s den Priestern, den Söhnen Levi, die die Lade des Bundes des HERRN trugen, und allen Ältesten Israels 10 und gebot ihnen und sprach: Jeweils nach sieben Jahren, zur Zeit des Erlassjahrs, am Laubhüttenfest, 11 wenn ganz Israel kommt, zu erscheinen vor dem Angesicht des HERRN, deines Gottes, an der Stätte, die er erwählen wird, sollst du dies Gesetz vor ganz Israel ausrufen lassen vor ihren Ohren. 12 Versammle das Volk, die Männer, Frauen und Kinder und den Fremdling, der in deinen Städten lebt, damit sie es hören und lernen und den HERRN, euren Gott, fürchten und alle Worte dieses Gesetzes halten und tun 13 und dass ihre Kinder, die es nicht kennen, es auch hören und lernen, den HERRN, euren Gott, zu fürchten alle Tage, die ihr in dem Lande lebt, in das ihr zieht über den Jordan, um es einzunehmen.

Gottes Befehl, das Lied des Mose aufzuschreiben

14 Und der HERR sprach zu Mose: Siehe, deine Zeit ist herbeigekommen, dass du sterben musst. Rufe Josua und tretet hin zur Stiftshütte, dass ich ihm Befehl gebe. Mose ging hin mit Josua, und sie traten hin zur Stiftshütte. 15 Der HERR aber erschien in der Hütte in einer Wolkensäule, und die Wolkensäule stand am Eingang des Zeltes. 16 Und der HERR sprach zu Mose: Siehe, du wirst schlafen bei deinen Vätern, und dies Volk wird sich erheben und nachhuren den fremden Göttern des Landes, in das sie kommen, und wird mich verlassen und den Bund brechen, den ich mit ihm geschlossen habe. 17 Da wird mein Zorn entbrennen über sie zur selben Zeit, und ich werde sie verlassen und mein Antlitz vor ihnen verbergen, sodass sie völlig verzehrt werden. Und wenn sie dann viel Unglück und Angst treffen wird, werden sie sagen: Hat mich nicht dies Übel alles getroffen, weil mein Gott nicht mit mir ist? 18 Ich aber werde mein Antlitz verborgen halten zu der Zeit um all des Bösen willen, das sie getan haben, weil sie sich zu andern Göttern wandten. 19 So schreibt euch nun dies Lied auf und lehrt es die Israeliten und legt es in ihren Mund, dass mir das Lied ein Zeuge sei unter den Israeliten. 20 Denn ich will sie in das Land bringen, das ich ihren Vätern zu geben geschworen habe, darin Milch und Honig fließt. Und wenn sie essen und satt und fett werden, so werden sie sich zu andern Göttern wenden und ihnen dienen, mich aber lästern und meinen Bund brechen. 21 Und wenn sie dann viel Unglück und Angst treffen wird, so soll dies Lied vor ihnen als Zeuge reden; denn es soll nicht vergessen werden im Mund ihrer Nachkommen. Denn ich weiß ihre Gedanken, mit denen sie schon jetzt umgehen, ehe ich sie in das Land bringe, wie ich geschworen habe. 22 Also schrieb Mose dies Lied zur selben Zeit auf und lehrte es die Israeliten. 23 Und der Herr befahl Josua, dem Sohn Nuns, und sprach: Sei getrost und unverzagt, denn du sollst die Israeliten in das Land führen, wie ich ihnen geschworen habe, und ich will mit dir sein.

Die Aufbewahrung des Gesetzbuches

24 Als nun Mose damit fertig war, die Worte dieses Gesetzes vollständig in ein Buch zu schreiben, 25 gebot er den Leviten, die die Lade des Bundes des HERRN trugen, und sprach: 26 Nehmt dieses Buch des Gesetzes und legt es neben die Lade des Bundes des HERRN, eures Gottes, dass es dort ein Zeuge sei wider dich. 27 Denn ich kenne deinen Ungehorsam und deine Halsstarrigkeit. Siehe, jetzt schon, während ich noch bei euch lebe, seid ihr ungehorsam gewesen gegen den HERRN; wie viel mehr nach meinem Tode!

Aufforderung an Israel, das Lied des Mose zu hören

28 Versammelt vor mir alle Ältesten eurer Stämme und eure Amtleute, dass ich diese Worte vor ihren Ohren rede und Himmel und Erde wider sie zu Zeugen nehme. 29 Denn ich weiß, dass ihr euch nach meinem Tode sehr versündigen werdet und von dem Wege abweichen, den ich euch geboten habe. So wird euch zuletzt das Unheil treffen, weil ihr tut, was böse ist in den Augen des HERRN, und ihn erzürnt durch eurer Hände Werk. 30 Und Mose trug vor den Ohren der ganzen Gemeinde Israel dies Lied bis zum letzten Wort vor:

5.Mose 31 | Noua Traducere Românească Lutherbibel 2017