1Apoi ne‑am întors și am plecat în pustie, pe drumul către Marea Roșie*, după porunca DOMNULUI. Am înconjurat muntele Seir multe zile.2DOMNUL mi‑a vorbit, zicând:3«Ajunge cât ați înconjurat muntele acesta! Întoarceți‑vă spre nord!4Poruncește poporului, zicând: ‘Acum veți traversa teritoriul fraților voștri, urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar voi să vă păziți bine.5Nu porniți la luptă împotriva lor, căci nu vă voi da nimic din țara lor, nici măcar un loc unde să calce talpa piciorului. Muntele Seir i l‑am dat ca moștenire lui Esau.6Să cumpărați hrană de la ei cu argint, ca să aveți ce mânca, și să cumpărați apă de la ei cu argint, ca să aveți ce bea.7Căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaște călătoria voastră prin pustia aceasta mare. În timpul acestor patruzeci de ani DOMNUL, Dumnezeul vostru, a fost cu voi și n‑ați dus lipsă de nimic’.»8Și astfel am trecut pe lângă frații noștri, urmașii lui Esau, care locuiau în Seir, departe de drumul spre Araba, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne‑am întors și am luat‑o pe drumul care traversează pustia Moabului.9DOMNUL mi‑a zis: «Să nu asediezi Moabul și să nu pornești lupta împotriva lui, căci nu‑ți voi da nicio moștenire în țara lui, fiindcă am dat Arul ca moștenire fiilor lui Lot.»10(În trecut aici locuiau emiții, un popor puternic, numeros și de statură înaltă asemenea anachiților*.11Ei erau considerați refaiți, ca și anachiții, dar moabiții îi numeau emiți.12În Seir au locuit în trecut și horiții, însă urmașii lui Esau i‑au alungat, i‑au nimicit și au locuit în locul lor, la fel cum a făcut Israel în țara pe care DOMNUL i‑a dat‑o ca moștenire.)13«Acum ridicați‑vă și traversați uedul* Zered!» Și noi am traversat uedul Zered.14Perioada de când am plecat din Kadeș-Barnea și până când am traversat uedul Zered a fost de treizeci și opt de ani, timp în care toată generația de războinici a pierit din mijlocul taberei, așa cum jurase DOMNUL.15Într-adevăr mâna DOMNULUI a fost împotriva lor ca să‑i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.16După ce au pierit toți războinicii din mijlocul poporului,17DOMNUL mi‑a vorbit, zicând:18«Astăzi vei trece hotarul Moabului pe la Ar.19Când te vei apropia de fiii lui Amon, să nu‑i asediezi și să nu pornești lupta împotriva lor, căci nu‑ți voi da nicio moștenire în țara fiilor lui Amon, fiindcă am dat‑o ca moștenire fiilor lui Lot.»20(Și această țară era considerată ca fiind a refaiților, deoarece refaiții au locuit în ea mai înainte. Amoniții îi numeau zamzumimi.21Ei erau un popor puternic, numeros și de statură înaltă asemenea anachiților. DOMNUL i‑a nimicit dinaintea amoniților, care i‑au alungat și au locuit în locul lor.22La fel a făcut și pentru fiii lui Esau, care locuiau în Seir, când i‑a nimicit pe horiți dinaintea lor. Ei i‑au alungat și au locuit în acel loc până în ziua aceasta.23Tot așa s‑a întâmplat și cu aviții care locuiau în satele dimprejurul Gazei. Caftoriții, ieșiți din Caftor*, i‑au nimicit și au locuit în locul lor.)
Înfrângerea lui Sihon, regele Heșbonului
24«Ridicați‑vă, plecați și traversați uedul Arnon. Iată, l‑am dat în mâinile tale pe Sihon amoritul, regele Heșbonului, împreună cu țara lui. Pornește! Ia în stăpânire! Provoacă‑l la luptă.25Din ziua aceasta voi începe să trimit groaza și frica de tine înaintea popoarelor de sub cerul întreg, care, când vor auzi de faima ta, se vor înfiora și vor tremura din cauza ta.»26Din pustia Chedemot, am trimis mesageri cu vorbe de pace lui Sihon, regele Heșbonului, zicând:27«Lasă‑mă să trec prin țara ta! Voi merge numai pe drum și nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga.28Să‑mi vinzi pe preț de argint hrană, ca să am ce mânca și apă, ca să am ce bea. Lasă‑mă doar s‑o traversez mergând pe jos –29așa cum m‑au lăsat urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în țara pe care ne‑o dă DOMNUL, Dumnezeul nostru.»30Dar Sihon, regele Heșbonului, nu ne‑a lăsat să trecem, pentru că DOMNUL, Dumnezeul tău, i‑a făcut duhul neînduplecat* și i‑a împietrit* inima ca să‑l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.31DOMNUL mi‑a zis: «Iată că am început să ți‑l dau pe Sihon împreună cu țara lui. Începe să‑i iei în stăpânire teritoriul ca să‑l moștenești.»32Când Sihon împreună cu toți oamenii săi a ieșit la luptă împotriva noastră la Iahaț,33DOMNUL, Dumnezeul nostru, ni l‑a dat în mâini și l‑am lovit atât pe el, cât și pe fiii lui și întregul lui popor.34Le‑am cucerit atunci toate cetățile și am dat spre nimicire* tot ce era în ele – bărbați, femei și copii. N‑am lăsat niciun supraviețuitor.35Numai animalele și bunurile din cetăți le‑am luat ca pradă pentru noi.36De la Aroer, care este pe malul uedului Arnon și de la cetatea care se află în defileu, până la Ghilad n‑a existat nicio cetate prea puternică pentru noi. DOMNUL, Dumnezeul nostru, ni le‑a dat pe toate.37Însă de țara fiilor lui Amon, de malurile uedului Iabok și de cetățile de pe munte nu v‑ați apropiat, așa cum a poruncit DOMNUL, Dumnezeul nostru.
Lutherbibel 2017
Zug durch die Wüste bis zum Sieg über Sihon
1Dann wandten wir uns und zogen wieder in die Wüste auf der Straße zum Schilfmeer, wie der HERR zu mir gesagt hatte, und umzogen das Gebirge Seïr eine lange Zeit.2Und der HERR sprach zu mir:3Ihr habt dies Gebirge lange genug umzogen; wendet euch nach Norden.4Und gebiete dem Volk und sprich: Ihr werdet durch das Land eurer Brüder, der Söhne Esau, ziehen, die auf dem Seïr wohnen, und sie werden sich vor euch fürchten. Da hütet euch nun sehr!5Fangt keinen Krieg mit ihnen an, denn ich werde euch von ihrem Lande nicht einen Fußbreit geben, denn das Gebirge Seïr habe ich den Söhnen Esau zum Besitz gegeben.6Speise sollt ihr für Geld von ihnen kaufen, damit ihr zu essen habt, auch Wasser sollt ihr für Geld von ihnen kaufen, damit ihr zu trinken habt.7Denn der HERR, dein Gott, hat dich gesegnet in allen Werken deiner Hände. Er hat dein Wandern durch diese große Wüste auf sein Herz genommen. Vierzig Jahre ist der HERR, dein Gott, bei dir gewesen. An nichts hast du Mangel gehabt.8Als wir nun von unsern Brüdern, den Söhnen Esau, die auf dem Gebirge Seïr wohnten, weggezogen waren, weg von dem Weg durch die Araba, weg von Elat und Ezjon-Geber, wandten wir uns und zogen den Weg zur Steppe der Moabiter.9Da sprach der HERR zu mir: Du sollst den Moabitern keinen Schaden tun noch sie bekriegen; ich will dir von ihrem Lande nichts zum Besitz geben, denn ich habe Ar den Söhnen Lot zum Besitz gegeben. –10Die Emiter haben vorzeiten darin gewohnt; das war ein großes, starkes und hochgewachsenes Volk wie die Anakiter.11Man hielt sie auch für Riesen wie die Anakiter; und die Moabiter nennen sie Emiter.12Auch wohnten vorzeiten auf dem Seïr die Horiter; und die Söhne Esau vertrieben und vertilgten sie vor sich her und wohnten an ihrer statt, gleichwie Israel mit dem Lande tat, das ihnen der HERR zum Besitz gab.13So macht euch nun auf und zieht durch den Bach Sered! Und wir zogen hindurch.14Die Zeit aber, die wir von Kadesch-Barnea zogen, bis wir durch den Bach Sered kamen, betrug achtunddreißig Jahre, bis alle Kriegsleute aus dem Lager gestorben waren, wie der HERR ihnen geschworen hatte.15So war die Hand des HERRN wider sie, um sie aus dem Lager zu vertilgen bis auf den letzten Mann.16Und als alle Kriegsleute aus dem Volk gestorben waren,17redete der HERR mit mir und sprach:18Du wirst heute durch das Gebiet der Moabiter ziehen bei Ar19und wirst in die Nähe der Ammoniter kommen. Denen sollst du keinen Schaden tun noch sie bekriegen; ich will dir vom Lande der Ammoniter nichts zum Besitz geben, denn ich hab’s den Söhnen Lot zum Besitz gegeben. –20Auch dies gilt als Land der Riesen, und es haben auch vorzeiten Riesen darin gewohnt, und die Ammoniter nennen sie Samsummiter.21Das war ein großes, starkes und hochgewachsenes Volk wie die Anakiter. Und der HERR vertilgte sie vor ihnen und ließ sie ihr Land besitzen, sodass sie an ihrer statt dort wohnten,22gleichwie er’s getan hat mit den Söhnen Esau, die auf dem Gebirge Seïr wohnen, als er die Horiter vor ihnen vertilgte und sie deren Land besitzen ließ, sodass sie dort an ihrer statt wohnten bis auf diesen Tag.23Ebenso erging es den Awitern, die in Gehöften wohnten bis nach Gaza: Die Kaftoriter, die aus Kaftor gezogen waren, vertilgten sie und wohnten dort an ihrer statt.24Macht euch auf und zieht aus und geht über den Arnon! Siehe, ich habe Sihon, den König der Amoriter zu Heschbon, in deine Hand gegeben mit seinem Lande. Fang an, es einzunehmen, und kämpfe mit ihm.25Von heute an will ich Furcht und Schrecken vor dir auf alle Völker unter dem ganzen Himmel legen, damit, wenn sie von dir hören, ihnen bange und weh werden soll vor deinem Kommen.26Da sandte ich Boten aus der Wüste Kedemot an Sihon, den König von Heschbon, mit friedlicher Botschaft und ließ ihm sagen:27Ich will durch dein Land ziehen. Nur wo die Straße geht, will ich gehen; ich will weder zur Rechten noch zur Linken vom Weg abweichen.28Speise sollst du mir für Geld verkaufen, damit ich zu essen habe, und Wasser sollst du mir für Geld geben, damit ich zu trinken habe. Ich will nur zu Fuß hindurchziehen –29wie mir die Söhne Esau gestattet haben, die auf dem Gebirge Seïr wohnen, und die Moabiter, die zu Ar wohnen –, bis ich über den Jordan komme in das Land, das uns der HERR, unser Gott, geben wird.30Aber Sihon, der König von Heschbon, wollte uns nicht hindurchziehen lassen; denn der HERR, dein Gott, verhärtete seinen Sinn und verstockte ihm sein Herz, um ihn in deine Hand zu geben, so wie es heute ist.31Und der HERR sprach zu mir: Siehe, ich habe angefangen, Sihon mit seinem Lande vor deinen Augen dahinzugeben; fang an, sein Land in Besitz zu nehmen.32Und Sihon zog aus uns entgegen mit seinem ganzen Kriegsvolk zum Kampf nach Jahaz.33Aber der HERR, unser Gott, gab ihn vor unsern Augen dahin, dass wir ihn schlugen mit seinen Söhnen und seinem ganzen Kriegsvolk.34Da nahmen wir zu der Zeit alle seine Städte ein und vollstreckten den Bann an allen Städten, an Männern, Frauen und Kindern, und ließen niemand übrig bleiben.35Nur das Vieh raubten wir für uns und die Beute aus den Städten, die wir eingenommen hatten.36Von Aroër an, das am Ufer des Arnon liegt, und von der Stadt im Bachtal bis nach Gilead war keine Stadt, die für uns zu stark befestigt war; der HERR, unser Gott, gab alles vor unsern Augen dahin.37Nur zu dem Lande der Ammoniter kamst du nicht, weder zum Ufer des Jabbok noch zu den Städten auf dem Gebirge, ganz wie uns der HERR, unser Gott, geboten hatte.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.