1La sfârșitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon zidise Casa DOMNULUI și palatul său,2Solomon a rezidit cetățile pe care i le dăduse Huram* și i‑a așezat acolo pe fiii lui Israel.3Solomon s‑a dus la Hamat-Țoba și a cucerit cetatea.4A rezidit Tadmorul în pustie și toate cetățile-hambare pe care le zidise în Hamat.5A rezidit Bet‑Horonul de Sus și Bet‑Horonul de Jos, cetăți fortificate cu ziduri, porți și zăvoare,6Baalatul, precum și toate cetățile-hambare, care erau ale lui Solomon, toate cetățile pentru care și cetățile pentru cavalerie și tot ceea ce a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban și în toată țara aflată sub stăpânirea sa.7Iar pe toți cei ce au mai rămas dintre hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți, – cei ce nu făceau parte din Israel, –8adică dintre urmașii acestora, care au rămas în țară și pe care fiii lui Israel nu i‑au nimicit, Solomon i‑a folosit la corvoadă și așa au rămas până în ziua aceasta.9Dar Solomon nu i‑a folosit pe fiii lui Israel ca robi la lucrarea sa, căci aceștia erau războinici, căpetenii și conducători de care și de cavalerie.10Conducătorii regelui Solomon, puși să supravegheze poporul, – cei ce conduceau poporul, – erau în număr de două sute cincizeci.11Solomon a dus‑o pe fiica lui Faraon din Cetatea lui David în palatul pe care îl zidise pentru ea, căci zisese: „Să nu locuiască soția mea în palatul lui David, regele lui Israel, pentru că locurile în care a intrat Chivotul DOMNULUI sunt sfinte!“12Solomon aducea arderi‑de‑tot DOMNULUI pe altarul DOMNULUI, pe care‑l zidise în fața porticului,13potrivit cu reglementările zilnice pentru jertfe, care fuseseră poruncite de Moise să fie aduse cu ocazia Sabatului, a lunii noi și a celor trei sărbători anuale: Sărbătoarea Azimelor, Sărbătoarea Săptămânilor și Sărbătoarea Corturilor.14Tot el a pus în slujbă, după hotărârea tatălui său David, cetele preoților, potrivit slujbei lor, pe leviți, potrivit îndatoririlor lor de a‑L lăuda pe DOMNUL și de a sluji în prezența preoților după nevoile zilnice, și pe portari, potrivit cetelor lor, la fiecare poartă, după porunca lui David, omul lui Dumnezeu.15Nu s‑au abătut în niciun fel de la porunca regelui cu privire la preoți, la leviți și la vistierii.16Astfel a fost înfăptuită întreaga lucrare a lui Solomon, din ziua când s‑a pus temelia Casei DOMNULUI și până în ziua când Casa DOMNULUI a fost terminată în întregime.17Atunci Solomon s‑a dus la Ețion-Gheber și Elat, pe țărmul mării, în țara Edomului.18Huram i‑a trimis, prin slujitorii săi, corăbii și slujitori care cunoșteau marea, iar aceștia s‑au dus la Ofir împreună cu slujitorii lui Solomon și au luat de acolo patru sute cincizeci de talanți* de aur, pe care i‑au adus apoi regelui Solomon.
Lutherbibel 2017
Städtebau, Tempeldienst und Handel unter Salomo
1Und nach zwanzig Jahren, in denen Salomo des HERRN Haus und sein Haus gebaut hatte –2er hatte auch die Städte, die Hiram Salomo gegeben hatte, ausgebaut und ließ die Israeliten darin wohnen –,3da zog Salomo gegen Hamat-Zoba und eroberte es.4Und er baute Tadmor in der Wüste aus und alle Städte mit Kornspeichern, die er in Hamat gebaut hatte;5und er baute auch das obere und untere Bet-Horon als feste Städte aus mit Mauern, Toren und Riegeln;6dazu Baalat und alle Städte mit Kornspeichern, die Salomo hatte, und alle Städte für die Wagen und für die Gespanne und alles, was Salomo in Jerusalem und auf dem Libanon und im ganzen Lande seiner Herrschaft zu bauen wünschte.7Alles Volk, das noch übrig war von den Hetitern, Amoritern, Perisitern, Hiwitern und Jebusitern, die nicht zu Israel gehörten –8ihre Nachkommen, die im Lande übrig geblieben waren, die die Israeliten nicht vertilgt hatten –, machte Salomo zu Fronarbeitern bis auf diesen Tag.9Aber von den Israeliten machte Salomo keinen zum Knecht für sein Werk, sondern sie waren Kriegsleute und Oberste seiner Kämpfer und Oberste seiner Wagen und Gespanne.10Und es waren zweihundertfünfzig oberste Amtleute des Königs Salomo, die über die Leute geboten.11Und Salomo führte die Tochter des Pharao herauf aus der Stadt Davids in das Haus, das er für sie gebaut hatte. Denn er sprach: Eine Frau soll mir nicht wohnen im Hause Davids, des Königs von Israel; denn es ist heilig, weil die Lade des HERRN hineingekommen ist.12Von da an opferte Salomo dem HERRN Brandopfer auf dem Altar des HERRN, den er gebaut hatte vor der Vorhalle,13was Tag für Tag zu opfern war nach dem Gebot des Mose, an den Sabbaten, Neumonden und Festen des Jahres dreimal, nämlich am Fest der Ungesäuerten Brote, am Wochenfest und am Laubhüttenfest.14Und er bestellte die Abteilungen der Priester zu ihrem Amt, wie es sein Vater David bestimmt hatte, und die Leviten zu ihrem Dienst, dass sie lobten und dienten vor den Priestern, wie es jeder Tag erforderte, und die Torhüter nach ihren Abteilungen, jede an ihrem Tor. Denn so hatte es David, der Mann Gottes, befohlen.15Und man wich in keiner Hinsicht vom Gebot des Königs über die Priester und Leviten, auch nicht bei den Schätzen.16So wurde alles Werk Salomos ausgeführt von dem Tage an, da des HERRN Haus gegründet wurde, bis er das Haus des HERRN ganz vollendet hatte.17Zu der Zeit zog Salomo nach Ezjon-Geber und nach Elat am Ufer des Meeres im Lande Edom.18Und Hiram sandte ihm durch seine Leute Schiffe und auch Leute, die des Meeres kundig waren, und sie fuhren mit den Leuten Salomos nach Ofir und holten von da vierhundertfünfzig Zentner Gold und brachten’s dem König Salomo.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.