2.Chronik 21 | Noua Traducere Românească
1Iehoșafat a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.
Domnia lui Iehoram peste Iuda
2Frații săi, fii ai lui Iehoșafat, erau: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Mihail și Șefatia. Toți aceștia erau fii ai lui Iehoșafat, regele lui Israel*.3Tatăl lor le dăduse numeroase daruri în aur, argint și lucruri scumpe, precum și cetăți fortificate în Iuda, însă domnia i‑o dăduse lui Iehoram, fiindcă el era întâiul născut.4Când a urcat pe tronul regatului tatălui său și și‑a întărit domnia, Iehoram i‑a ucis cu sabia pe toți frații săi, precum și pe unii dintre conducătorii lui Israel.5Iehoram avea treizeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de opt ani.6El a umblat pe calea regilor lui Israel, făcând ce este rău în ochii DOMNULUI, așa cum a făcut familia lui Ahab, căci soția lui a fost o fiică a lui Ahab.7Totuși, DOMNUL nu a dorit să distrugă Casa lui David datorită legământului încheiat cu David, potrivit căruia El îi promisese că‑i va da pentru totdeauna o lumină lui și urmașilor lui.8În zilele lui Iehoram, Edom s‑a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda și și‑a pus propriul său rege.9Atunci Iehoram a trecut în Țair împreună cu conducătorii lui și cu toate carele lui. El s‑a sculat noaptea și l‑a învins pe Edom, care îl înconjurase, pe el și pe conducătorii carelor.10Edom s‑a răsculat mereu împotriva stăpânirii lui Iuda, până în ziua aceasta. Tot în acea perioadă s‑a răsculat și Libna împotriva stăpânirii lui Iuda, din cauză că Iehoram L‑a părăsit pe DOMNUL, Dumnezeul părinților săi.11El a zidit înălțimi în munții lui Iuda, i‑a făcut pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze și i‑a dus în rătăcire pe cei din Iuda.12I‑a sosit o scrisoare de la profetul Ilie în care se spunea astfel: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui David, tatăl tău: «Pentru că nu ai umblat pe căile tatălui tău, Iehoșafat, nici pe căile lui Asa, regele lui Iuda,13ci ai umblat pe căile regilor lui Israel și i‑ai făcut pe cei din Iuda și pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze, așa cum a făcut familia lui Ahab, și pentru că i‑ai ucis pe frații tăi, fiii tatălui tău, care erau mai buni decât tine,14iată că DOMNUL va lovi cu o mare urgie poporul tău, fiii tăi, soțiile tale și toate bunurile tale.15Iar pe tine te va lovi cu o boală cumplită, o boală de măruntaie. Boala se va agrava zi de zi, până când măruntaiele îți vor ieși afară.»“16DOMNUL a stârnit împotriva lui Iehoram duhul filistenilor și al arabilor care locuiau în vecinătatea cușiților*.17Aceștia s‑au suit împotriva lui Iuda, au pătruns în el, și au capturat atât bunurile găsite în palatul regelui, cât și pe fiii și pe soțiile acestuia, nelăsându‑i niciun fiu, în afară de Ahazia, cel mai mic dintre fiii săi.18După toate acestea, DOMNUL l‑a lovit cu o boală de măruntaie pentru care nu exista leac.19Ea s‑a agravat zi de zi, până când, la sfârșitul a doi ani de suferință, i‑au ieșit măruntaiele afară din cauza bolii și a murit în chinuri cumplite. Poporul său n‑a făcut foc în cinstea lui, așa cum făcuseră părinților lui.20Iehoram era în vârstă de treizeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El s‑a dus fără să fi fost regretat. L‑au înmormântat în Cetatea lui David, dar nu în mormintele regilor.
Lutherbibel 2017
Jorams gottlose Regierung
1Und Joschafat legte sich zu seinen Vätern und wurde begraben bei seinen Vätern in der Stadt Davids. Und sein Sohn Joram wurde König an seiner statt.2Und Joram hatte Brüder, Joschafats Söhne: Asarja, Jehiël, Secharja, Asarja, Michael und Schefatja; diese alle waren Söhne Joschafats, des Königs von Juda.3Und ihr Vater gab ihnen viele Gaben an Silber, Gold und Kleinoden, dazu feste Städte in Juda; aber das Königtum gab er Joram; denn der war der Erstgeborene.4Als aber Joram das Königtum seines Vaters übernommen hatte und mächtig wurde, erschlug er alle seine Brüder mit dem Schwert, dazu auch einige Obere in Israel.5Zweiunddreißig Jahre alt war Joram, als er König wurde; und er regierte acht Jahre zu Jerusalem6und wandelte in dem Wege der Könige von Israel, wie das Haus Ahab getan hatte; denn Ahabs Tochter war seine Frau. Und er tat, was dem HERRN missfiel.7Aber der HERR wollte das Haus David nicht verderben um des Bundes willen, den er mit David geschlossen hatte, und wie er ihm zugesagt hatte, ihm eine Leuchte zu geben und seinen Söhnen immerdar.8Zu seiner Zeit fielen die Edomiter von Juda ab und setzten einen König über sich.9Da zog Joram hin mit seinen Obersten und alle Wagen mit ihm, und er machte sich des Nachts auf und schlug die Edomiter, die ihn umringt hatten, und die Obersten über die Wagen.10Doch blieben die Edomiter abtrünnig von Juda bis auf diesen Tag. Zur selben Zeit fiel Libna auch von ihm ab; denn er hatte den HERRN, den Gott seiner Väter, verlassen.11Auch machte er Opferhöhen in den Städten Judas und verleitete die Einwohner von Jerusalem zur Abgötterei und verführte Juda.12Es kam aber ein Brief zu ihm von dem Propheten Elia, der lautete: So spricht der HERR, der Gott deines Vaters David: Weil du nicht gewandelt bist in den Wegen deines Vaters Joschafat und nicht in den Wegen Asas, des Königs von Juda,13sondern wandelst in dem Wege der Könige von Israel und verleitest Juda und die Bewohner von Jerusalem zur Abgötterei nach der Abgötterei des Hauses Ahab und weil du dazu erschlagen hast deine Brüder, deines Vaters Haus, die besser waren als du,14siehe, so wird dich der HERR mit einer großen Plage schlagen an deinem Volk, an deinen Kindern, an deinen Frauen und an aller deiner Habe.15Du aber wirst viel Krankheit haben in deinen Eingeweiden, bis über Jahr und Tag deine Eingeweide vor Krankheit heraustreten.16Und der HERR erweckte gegen Joram den Geist der Philister und Araber, die neben den Kuschitern wohnen.17Und sie zogen herauf und brachen in Juda ein und führten alle Habe weg, die vorhanden war im Hause des Königs, dazu seine Söhne und seine Frauen, sodass ihm kein Sohn übrig blieb außer Joahas, seinem jüngsten Sohn.18Und nach dem allen plagte ihn der HERR mit einer Krankheit in seinen Eingeweiden; die war nicht zu heilen.19Und als das über Jahr und Tag währte, bis die Zeit von zwei Jahren um war, traten in seiner Krankheit seine Eingeweide heraus, und er starb unter schlimmen Schmerzen. Und man machte keinen Brand ihm zu Ehren, wie man seinen Vätern getan hatte.20Zweiunddreißig Jahre alt war er, als er König wurde; und er regierte acht Jahre zu Jerusalem und ging dahin, von niemand bedauert. Und sie begruben ihn in der Stadt Davids, aber nicht in den Gräbern der Könige.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.