1Când domnia lui Roboam s‑a statornicit și s‑a întărit, el a părăsit Legea DOMNULUI și tot Israelul* a părăsit‑o împreună cu el.2În al cincilea an al regelui Roboam, Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului, căci israeliții fuseseră necredincioși DOMNULUI.3El era însoțit de o mie două sute de care și de șaizeci de mii de călăreți. Împreună cu aceștia a venit din Egipt și un popor fără număr, dintre libieni, suchiți* și cușiți*.4El a capturat cetățile fortificate ale lui Iuda și a ajuns până la Ierusalim.5Atunci profetul Șemaia s‑a înfățișat înaintea lui Roboam și a căpeteniilor lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim, fugind dinaintea lui Șișak, și le‑a zis: – Așa vorbește DOMNUL: „Voi M‑ați părăsit! De aceea și Eu vă părăsesc lăsându‑vă în mâna lui Șișak!“6Atunci căpeteniile lui Israel și regele s‑au smerit și au zis: – DOMNUL este drept!7Când a văzut DOMNUL că s‑au smerit, Cuvântul DOMNULUI a vorbit lui Șemaia, zicând: „Pentru că s‑au smerit, nu‑i voi distruge, ci le voi da puțină eliberare și nu‑Mi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Șișak.8Totuși, vor fi robii lui Șișak și vor afla ce deosebire este între a‑Mi sluji Mie și a sluji regilor* altor țări.“9Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului și a luat comorile Casei DOMNULUI și comorile palatului regelui; a luat totul. A luat și scuturile de aur făcute de Solomon.10În locul lor, regele Roboam a făcut niște scuturi de bronz pe care le‑a pus sub responsabilitatea căpeteniilor gărzilor*, cei care păzeau intrarea palatului regelui.11De fiecare dată când regele mergea la Casa DOMNULUI, căpeteniile gărzilor veneau și le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor.12Pentru că s‑a smerit, mânia DOMNULUI s‑a abătut de la el și El nu a adus o distrugere deplină. Încă mai erau în Iuda unele lucruri bune.13Regele Roboam și‑a întărit conducerea la Ierusalim și a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit timp de șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care DOMNUL a ales‑o dintre toate semințiile lui Israel ca să‑Și pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita.14El a făcut ce este rău, pentru că nu și‑a îndemnat inima să‑L caute pe DOMNUL.15Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Șemaia și ale văzătorului Ido“, cele referitoare la genealogii? Între Roboam și Ieroboam a fost război tot timpul.16Roboam a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Abia.
Lutherbibel 2017
Rehabeams Demütigung vor Gott
1Als aber das Königtum Rehabeams sich gefestigt hatte und er mächtig war, verließ er das Gesetz des HERRN und ganz Israel mit ihm.2Da zog im fünften Jahr des Königs Rehabeam herauf Schischak, der König von Ägypten, gegen Jerusalem – denn sie waren dem HERRN untreu geworden –3mit tausendzweihundert Wagen und mit sechzigtausend Reitern; und das Volk war nicht zu zählen, das mit ihm aus Ägypten kam, Libyer, Sukkijiter und Kuschiter.4Und er nahm die festen Städte ein, die in Juda waren, und kam bis vor Jerusalem.5Da kam der Prophet Schemaja zu Rehabeam und zu den Obersten Judas, die sich in Jerusalem aus Furcht vor Schischak versammelt hatten, und sprach zu ihnen: So spricht der HERR: Ihr habt mich verlassen; darum habe ich euch auch verlassen und in Schischaks Hand gegeben.6Da demütigten sich die Obersten in Israel mit dem König und sprachen: Der HERR ist gerecht.7Als aber der HERR sah, dass sie sich demütigten, kam das Wort des HERRN zu Schemaja: Sie haben sich gedemütigt; darum will ich sie nicht verderben, sondern ich will sie in Kürze erretten, dass mein Grimm sich nicht durch Schischak auf Jerusalem ergieße.8Doch sollen sie ihm untertan sein, dass sie innewerden, was es heißt, mir zu dienen oder den Königreichen der Länder.9So zog Schischak, der König von Ägypten, gegen Jerusalem herauf und nahm die Schätze im Hause des HERRN und die Schätze im Hause des Königs; alles nahm er weg, auch die goldenen Schilde, die Salomo hatte machen lassen.10An ihrer statt ließ der König Rehabeam bronzene Schilde machen und übergab sie den Obersten der Leibwache, die das Tor am Haus des Königs bewachte.11Und sooft der König in des HERRN Haus ging, kam die Leibwache und trug sie und brachte sie dann wieder in die Kammer der Leibwache.12Und weil er sich demütigte, wandte sich des HERRN Zorn von ihm, dass er ihn nicht ganz zugrunde richte; und auch in Juda war noch manches Gute.13Und der König Rehabeam wurde wieder mächtig in Jerusalem und regierte weiter. Einundvierzig Jahre alt war Rehabeam, als er König wurde, und regierte siebzehn Jahre zu Jerusalem, in der Stadt, die der HERR erwählt hatte aus allen Stämmen Israels, dass er seinen Namen daselbst wohnen lasse. Seine Mutter hieß Naama, eine Ammoniterin.14Aber er tat übel und richtete sein Herz nicht darauf, dass er den HERRN suchte.15Die Geschichte Rehabeams aber, die frühere und die spätere, steht geschrieben in den Geschichten des Propheten Schemaja und des Sehers Iddo, und aufgezeichnet ebenso auch die Kriege zwischen Rehabeam und Jerobeam, die sie ihr Leben lang führten.16Und Rehabeam legte sich zu seinen Vätern und wurde begraben in der Stadt Davids. Und sein Sohn Abija wurde König an seiner statt.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.