Profetul Ilie este îmbărbătat să‑și continue lucrarea
1Ahab i‑a istorisit Izabelei tot ceea ce făcuse Ilie și cum îi omorâse pe toți profeții cu sabia.2Izabela a trimis un mesager la Ilie ca să‑i spună: „Dumnezeii să se poarte cu mine cu toată asprimea* dacă mâine la această oră nu voi face cu viața ta ce ai făcut tu cu viața fiecăruia dintre ei!“3Când a auzit acest lucru, Ilie s‑a ridicat și a fugit ca să‑și scape viața. A ajuns la Beer-Șeba, care aparține de Iuda și și‑a lăsat slujitorul acolo,4iar el s‑a dus cale de o zi în pustie. A ajuns la un verigel, s‑a așezat sub el și s‑a rugat să moară, zicând: „Destul, DOAMNE! Ia‑mi viața acum, căci nu sunt mai bun decât părinții mei.“5Apoi, s‑a întins sub verigel și a adormit. Dar iată că un înger l‑a trezit și i‑a zis: „Ridică‑te și mănâncă!“6Uitându‑se, a văzut la capul său o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un urcior cu apă. După ce a mâncat și a băut, s‑a culcat din nou.7Îngerul DOMNULUI a venit a doua oară, l‑a trezit și i‑a zis: „Ridică‑te și mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“8El s‑a ridicat, a mâncat și a băut. Apoi, cu puterea pe care i‑a dat‑o această mâncare, a mers timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.
Domnul i Se arată lui Ilie
9Acolo, a intrat într‑o peșteră și a înnoptat în ea. Și iată că Cuvântul DOMNULUI a venit la el și i‑a zis: – Ce faci tu aici, Ilie?10El a răspuns: – Am fost plin de râvnă pentru DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor, fiindcă fiii lui Israel au încălcat legământul Tău, Ți‑au dărâmat altarele și Ți‑au omorât profeții cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să‑mi ia viața.11El i‑a spus: – Ieși și stai pe munte înaintea DOMNULUI! Iată că DOMNUL va trece pe acolo. Înaintea DOMNULUI a venit un vânt mare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile, dar DOMNUL nu era în acest vânt. După acest vânt, a fost un cutremur de pământ, dar DOMNUL nu era în acest cutremur.12După acest cutremur, a venit un foc, dar DOMNUL nu era în acest foc. Dar după acest foc, s‑a auzit o voce blândă, suavă.13Când a auzit‑o, Ilie și‑a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stat la intrarea peșterii. Și iată că o voce i‑a vorbit și a zis: – Ce faci tu aici, Ilie?14El a răspuns: – Am fost plin de râvnă pentru DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor, fiindcă fiii lui Israel au încălcat legământul Tău, Ți‑au dărâmat altarele și Ți‑au omorât profeții cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să‑mi ia viața.15DOMNUL i‑a zis: – Întoarce‑te pe drumul pe care ai venit și du‑te până la pustia Damascului. Când vei ajunge acolo, să‑l ungi pe Hazael ca rege peste Aram.16Să‑l ungi și pe Iehu, fiul lui Nimși, ca rege peste Israel, iar pe Elisei*, fiul lui Șafat din Abel-Mehola, să‑l ungi ca profet în locul tău.17Și se va întâmpla că cel care va scăpa de sabia lui Hazael va fi omorât de Iehu, iar cel care va scăpa de sabia lui Iehu va fi omorât de Elisei.18Dar Mi‑am păstrat în Israel șapte mii – toți genunchii care nu s‑au plecat înaintea lui BAAL* și orice gură care nu i‑a dat sărutare.
Chemarea lui Elisei
19Ilie a plecat de acolo și l‑a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuși o mâna pe cea de‑a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el și și‑a aruncat mantaua peste acesta.20Elisei a lăsat boii, a alergat după Ilie și i‑a zis: – Dă‑mi voie să‑mi iau rămas bun de la tatăl meu și de la mama mea, apoi te voi urma! Ilie i‑a zis: – Du‑te și întoarce‑te, dar gândește‑te la ce ți‑am făcut!21Elisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi și i‑a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, a fiert carnea boilor și le‑a dat‑o oamenilor s‑o mănânce. După aceea s‑a ridicat, l‑a urmat pe Ilie și i‑a slujit.
Lutherbibel 2017
Elia am Horeb
1Und Ahab sagte Isebel alles, was Elia getan hatte und wie er alle Propheten Baals mit dem Schwert umgebracht hatte.2Da sandte Isebel einen Boten zu Elia und ließ ihm sagen: Die Götter sollen mir dies und das tun, wenn ich nicht morgen um diese Zeit dir tue, wie du diesen getan hast!3Da fürchtete er sich, machte sich auf und lief um sein Leben und kam nach Beerscheba in Juda und ließ seinen Diener dort.4Er aber ging hin in die Wüste eine Tagereise weit und kam und setzte sich unter einen Ginster und wünschte sich zu sterben und sprach: Es ist genug, so nimm nun, HERR, meine Seele; ich bin nicht besser als meine Väter.5Und er legte sich hin und schlief unter dem Ginster. Und siehe, ein Engel rührte ihn an und sprach zu ihm: Steh auf und iss!6Und er sah sich um, und siehe, zu seinen Häupten lag ein geröstetes Brot und ein Krug mit Wasser. Und als er gegessen und getrunken hatte, legte er sich wieder schlafen.7Und der Engel des HERRN kam zum zweiten Mal wieder und rührte ihn an und sprach: Steh auf und iss! Denn du hast einen weiten Weg vor dir.8Und er stand auf und aß und trank und ging durch die Kraft der Speise vierzig Tage und vierzig Nächte bis zum Berg Gottes, dem Horeb.9Und er kam dort in eine Höhle und blieb dort über Nacht. Und siehe, das Wort des HERRN kam zu ihm: Was machst du hier, Elia?10Er sprach: Ich habe geeifert für den HERRN, den Gott Zebaoth; denn die Israeliten haben deinen Bund verlassen und deine Altäre zerbrochen und deine Propheten mit dem Schwert getötet und ich bin allein übrig geblieben, und sie trachten danach, dass sie mir mein Leben nehmen.11Der Herr sprach: Geh heraus und tritt hin auf den Berg vor den HERRN! Und siehe, der HERR ging vorüber. Und ein großer, starker Wind, der die Berge zerriss und die Felsen zerbrach, kam vor dem HERRN her; der HERR aber war nicht im Winde. Nach dem Wind aber kam ein Erdbeben; aber der HERR war nicht im Erdbeben.12Und nach dem Erdbeben kam ein Feuer; aber der HERR war nicht im Feuer. Und nach dem Feuer kam ein stilles, sanftes Sausen.13Als das Elia hörte, verhüllte er sein Antlitz mit seinem Mantel und ging hinaus und trat in den Eingang der Höhle. Und siehe, da kam eine Stimme zu ihm und sprach: Was hast du hier zu tun, Elia?14Er sprach: Ich habe für den HERRN, den Gott Zebaoth, geeifert; denn die Israeliten haben deinen Bund verlassen, deine Altäre zerbrochen, deine Propheten mit dem Schwert getötet und ich bin allein übrig geblieben, und sie trachten danach, dass sie mir das Leben nehmen.15Aber der HERR sprach zu ihm: Geh wieder deines Weges durch die Wüste nach Damaskus und geh hinein und salbe Hasaël zum König über Aram16und Jehu, den Sohn Nimschis, zum König über Israel und Elisa, den Sohn Schafats, von Abel-Mehola zum Propheten an deiner statt.17Und es soll geschehen: Wer dem Schwert Hasaëls entrinnt, den soll Jehu töten, und wer dem Schwert Jehus entrinnt, den soll Elisa töten.18Und ich will übrig lassen siebentausend in Israel, alle Knie, die sich nicht gebeugt haben vor Baal, und jeden Mund, der ihn nicht geküsst hat.
Elisas Berufung
19Und Elia ging von dort weg und fand Elisa, den Sohn Schafats, als er pflügte mit zwölf Jochen vor sich her, und er war selbst bei dem zwölften. Und Elia ging zu ihm und warf seinen Mantel über ihn.20Und er verließ die Rinder und lief Elia nach und sprach: Lass mich meinen Vater und meine Mutter küssen, dann will ich dir nachfolgen. Er sprach zu ihm: Wohlan, kehre um! Bedenke, was ich dir getan habe!21Und Elisa wandte sich von ihm weg und nahm ein Joch Rinder und opferte es, und mit den Jochen der Rinder kochte er das Fleisch und gab’s den Leuten, dass sie aßen. Und er machte sich auf und folgte Elia nach und diente ihm.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.