1Naomi avea o rudă din partea soțului ei, un bărbat cu renume din clanul lui Elimelek, al cărui nume era Boaz.2Moabita Rut i‑a zis lui Naomi: – Dă‑mi voie, te rog, să merg pe ogor ca să strâng spice de pe urma aceluia în ochii căruia voi găsi bunăvoință.* Ea i‑a răspuns: – Du‑te, fiica mea.3Ea s‑a dus și, ajungând pe un ogor, a început să culeagă spicele rămase în urma secerătorilor. S‑a nimerit ca ogorul acela să fie tocmai al lui Boaz, din clanul lui Elimelek.4Chiar atunci Boaz a sosit din Betleem și le‑a zis secerătorilor: – DOMNUL să fie cu voi! Ei i‑au răspuns: – DOMNUL să te binecuvânteze.5Apoi l‑a întrebat pe slujitorul care supraveghea secerătorii: – A cui este tânăra aceasta?6Slujitorul care supraveghea secerătorii i‑a răspuns: – Aceasta este tânăra moabită care s‑a întors cu Naomi din câmpiile Moabului.7Ea mi‑a zis: „Te rog, dă‑mi voie să culeg și să strâng dintre snopi spicele rămase în urma secerătorilor!“ Și de azi dimineață, de când a venit, a stat în picioare până acum și nu s‑a odihnit decât pentru puțin timp, în adăpost.*8Boaz i‑a zis lui Rut: – Ascultă‑mă, fiică! Să nu mergi la cules pe un alt ogor și să nu pleci de aici. Ține‑te după slujnicele mele.9Uită‑te unde vor secera pe ogor și du‑te după ele. Voi porunci slujitorilor să nu se atingă de tine. Iar când ți‑e sete, poți să mergi la vase și să bei din ceea ce au scos slujitorii.10Atunci ea s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și i‑a zis: – Cum de am găsit bunăvoință înaintea ta*, ca să mă iei în seamă pe mine, o străină*?11Boaz a răspuns: – Mi s‑a spus tot ce‑ai făcut pentru soacra ta după moartea soțului tău, cum ai părăsit pe tatăl tău și pe mama ta și țara în care te‑ai născut, ca să vii la un popor pe care nu‑l cunoșteai dinainte.12DOMNUL să‑ți răsplătească fapta și răsplata să‑ți fie deplină din partea DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel, sub aripile Căruia ai venit să te adăpostești!13Ea a zis: – Să găsesc bunăvoință înaintea ta și pe mai departe, stăpânul meu, căci tu m‑ai mângâiat și i‑ai vorbit roabei tale pe placul inimii ei, deși eu nu sunt nici măcar ca una dintre roabele tale.14La ora mesei, Boaz i‑a zis lui Rut: – Apropie‑te, mănâncă din pâine și înmoaie‑ți bucata în oțet. Ea s‑a așezat lângă secerători, iar el a servit‑o cu boabe prăjite. Ea a mâncat, s‑a săturat și i‑a mai și rămas.15Apoi, când ea s‑a ridicat să mai culeagă, Boaz le‑a poruncit slujitorilor săi, zicând: – Lăsați‑o să culeagă chiar și dintre snopi, fără s‑o umiliți.16Ba chiar scoateți‑i spice din snopi și aruncați‑i‑le pe jos, ca să le poată culege și n‑o dojeniți.17Rut a cules spice de pe ogor până seara, a bătut ce a cules și a strâns* aproape o efă* de orz.18A luat ceea ce strânsese și s‑a dus în cetate, iar soacra sa a văzut cât culesese. Ea i‑a dat lui Naomi și ceea ce‑i rămăsese după ce se săturase la masă.19Atunci soacra ei a întrebat‑o: – Unde ai cules astăzi și unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce te‑a luat în seamă! Rut i‑a istorisit soacrei sale la cine a lucrat și i‑a zis: – Numele bărbatului la care am lucrat astăzi este Boaz.20Naomi i‑a zis nurorii sale: – Binecuvântat să fie el de DOMNUL, Cel Care* nu Și‑a părăsit îndurarea* față de noi, cei vii, și față de cei ce au murit! Apoi Naomi i‑a zis: – Bărbatul acesta este ruda noastră, dintre cei cu drept de răscumpărare* asupra noastră.21Moabita Rut i‑a zis: – El mi‑a spus: „Stai aproape de slujitorii mei până vor termina tot ce au de secerat.“22Naomi i‑a răspuns nurorii sale Rut: – Este bine, fiica mea, să lucrezi cu slujnicele lui și să nu dea alții peste tine pe un alt ogor.23Astfel, Rut a stat aproape de slujnicele lui Boaz și a cules până când s‑a încheiat seceratul orzului și al grâului. Ea locuia împreună cu soacra ei.
Einheitsübersetzung 2016
Sorge für Noomi, Rut auf dem Acker des Boas
1Noomi hatte einen Verwandten von ihrem Mann her, einen einflussreichen Mann; er war aus dem Geschlecht Elimelechs und hieß Boas.2Da sagte Rut, die Moabiterin, zu Noomi: Ich möchte aufs Feld gehen und Ähren lesen, wo es mir jemand erlaubt. Sie antwortete ihr: Geh, meine Tochter!3Rut ging hin und las auf dem Feld hinter den Schnittern her. Dabei war sie auf ein Grundstück des Boas aus dem Geschlecht Elimelechs geraten.4Und nun kam Boas von Betlehem dazu. Er sagte zu den Schnittern: Der HERR sei mit euch! Sie antworteten ihm: Der HERR segne dich.5Boas fragte seinen Knecht, der die Schnitter beaufsichtigte: Wem gehört dieses Mädchen da?6Der Knecht, der die Schnitter beaufsichtigte, antwortete: Es ist eine junge Moabiterin, die mit Noomi aus dem Grünland Moabs gekommen ist.7Sie hat gesagt: Ich möchte gern Ähren lesen und bei den Garben hinter den Schnittern her sammeln. So kam sie und hielt aus vom Morgen bis jetzt und gönnte sich kaum Ruhe.8Boas sagte zu Rut: Höre wohl, meine Tochter, geh auf kein anderes Feld, um zu lesen; entfern dich nicht von hier, sondern halte dich an meine Mägde;9behalte das Feld im Auge, wo sie ernten, und geh hinter ihnen her! Ich habe den Knechten befohlen, dich nicht anzurühren. Hast du Durst, so darfst du zu den Gefäßen gehen und von dem trinken, was die Knechte schöpfen.10Sie sank nieder, beugte sich zur Erde und sagte zu ihm: Wie habe ich es verdient, dass du mich so achtest, da ich doch eine Fremde bin?11Boas antwortete ihr: Mir wurde alles berichtet, was du nach dem Tod deines Mannes für deine Schwiegermutter getan hast, wie du deinen Vater und deine Mutter, dein Land und deine Verwandtschaft verlassen hast und zu einem Volk gegangen bist, das dir zuvor unbekannt war.12Der HERR, der Gott Israels, zu dem du gekommen bist, um dich unter seinen Flügeln zu bergen, möge dir dein Tun vergelten und dich reich belohnen.13Sie sagte: Ich habe Gnade gefunden in deinen Augen, Herr. Du hast mir Mut gemacht und zum Herzen deiner Magd gesprochen und ich bin nicht einmal eine deiner Mägde.14Zur Essenszeit sagte Boas zu ihr: Komm hierher und iss von dem Brot, tauch deinen Bissen in die Würztunke! Sie setzte sich neben die Schnitter. Er reichte ihr geröstete Körner und sie aß sich satt und behielt noch übrig.15Als sie wieder aufstand zum Ährenlesen, befahl Boas seinen Knechten: Auch wenn sie zwischen den Garben liest, dürft ihr sie nicht schelten.16Ihr sollt sogar für sie eigens etwas aus den Bündeln herausziehen und liegen lassen; sie mag es auflesen und ihr dürft sie nicht schelten.17So sammelte sie auf dem Feld bis zum Abend. Als sie ausklopfte, was sie aufgelesen hatte, war es etwa ein Efa Gerste.18Sie hob es auf, ging in die Stadt und ihre Schwiegermutter sah, was sie aufgelesen hatte. Dann packte sie aus, was sie von ihrer Mahlzeit übrig behalten hatte, und gab es ihr.19Ihre Schwiegermutter fragte: Wo hast du heute aufgelesen und gearbeitet? Gesegnet sei, der auf dich Acht hatte. Sie berichtete ihrer Schwiegermutter, bei wem sie gearbeitet hatte, und sagte: Der Mann, bei dem ich heute gearbeitet habe, heißt Boas.20Da sagte Noomi zu ihrer Schwiegertochter: Gesegnet sei er vom HERRN, der seine Güte den Lebenden und Toten nicht entzogen hat. Und sie erzählte ihr: Der Mann ist mit uns verwandt, er ist einer unserer Löser.21Die Moabiterin Rut sagte: Er hat noch zu mir gesagt: Halte dich an meine Knechte, bis sie meine Ernte eingebracht haben!22Gut, meine Tochter, sagte Noomi zu Rut, ihrer Schwiegertochter, wenn du mit seinen Mägden hinausgehst, dann kann man dich auf einem anderen Feld nicht belästigen.23Rut hielt sich beim Ährenlesen an die Mägde des Boas, bis die Gersten- und Weizenernte beendet war. Danach blieb sie bei ihrer Schwiegermutter.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.