Psalm 73 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Psalm 73 | Noua Traducere Românească

Un psalm al lui Asaf.

1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. 2 Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să‑mi alunece pașii, 3 căci îi invidiam pe cei lăudăroși când vedeam bunăstarea celor răi. 4 Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime.* 5 N‑au parte de necazul muritorului de rând și nu sunt loviți ca alți oameni. 6 De aceea mândria le este lănțișor la gât, iar violența îi învelește ca o manta. 7 Le iese ochiul din orbită,* iar imaginațiile inimii lor întrec măsura. 8 Iau în derâdere și vorbesc cu răutate; vorbesc de sus cu asuprire. 9 Își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul. 10 De aceea poporul Lui se întoarce la ei și soarbe ape din plin de la ei. 11 Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“ 12 Iată, așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție. 13 Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție, 14 căci sunt lovit toată ziua și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață. 15 Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda generația fiilor Tăi. 16 Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg, a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine, 17 până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor. 18 Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru. 19 Cum sunt pustiiți într‑o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice. 20 Ei sunt ca un vis la deșteptare. Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul. 21 Când mi se amăra inima și eram străpuns în rărunchii mei, 22 eram fără minte și nu știam nimic; eram ca un animal înaintea Ta. 23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă, 24 mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în slavă. 25 Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine. 26 Carnea și inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie. 27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine. 28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul DOMN adăpostul meu; voi povesti toate lucrările Tale!

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Einheitsübersetzung 2016

DAS DRITTE BUCH

Anfechtung durch Frevler und Erfahrung der Nähe Gottes

1 Ein Psalm Asafs. Fürwahr, Gott ist gut für Israel, für alle, die reinen Herzens sind. 2 Ich aber - fast wären meine Füße gestrauchelt, beinahe wären ausgeglitten meine Schritte. 3 Denn ich habe mich über die Prahler ereifert, als ich das Wohlergehen der Frevler sah: 4 Sie leiden ja keine Qualen, ihr Leib ist gesund und wohlgenährt.* 5 Sie kennen nicht die Mühsal der Sterblichen, sind nicht geplagt wie andere Menschen. 6 Darum ist Hochmut ihr Halsschmuck, wie ein Gewand umhüllt sie Gewalttat. 7 Sie sehen kaum aus den Augen vor Fett, ihr Herz läuft über von bösen Plänen. 8 Sie höhnen und reden Böses, Unterdrückung reden sie von oben herab. 9 Sie reißen ihr Maul bis zum Himmel auf und lassen auf Erden ihrer Zunge freien Lauf. 10 Darum wendet sich das Volk ihnen zu, das Wasser ihrer Worte schlürfen sie gierig.* 11 Sie sagen: Wie sollte Gott davon wissen? Gibt es Wissen beim Höchsten? 12 Siehe, so sind die Frevler: Immer im Glück, häufen sie Reichtum auf Reichtum. 13 Fürwahr, umsonst bewahrte ich lauter mein Herz und wusch meine Hände in Unschuld. 14 Und doch war ich alle Tage geplagt und wurde jeden Morgen gezüchtigt. 15 Hätte ich gesagt: Ich will reden wie sie, siehe, ich hätte das Geschlecht deiner Kinder verraten. 16 Ich dachte nach, um dies zu begreifen, Mühsal war es in meinen Augen, 17 bis ich eintrat in Gottes Heiligtum und einsah, wie es mit ihnen zu Ende geht. 18 Fürwahr, du stellst sie auf schlüpfrigen Grund, du lässt sie in Täuschungen fallen. 19 Wie werden sie in einem Augenblick zum Entsetzen, werden dahingerafft, nehmen ein Ende mit Schrecken. 20 Wie einen Traum, nach dem Erwachen, mein Herr, verachtest du ihr Schattengebilde, wenn du aufstehst.* 21 Ja, mein Herz war bitter und Schmerz bohrte mir in den Nieren. 22 Ich war ein Tor ohne Einsicht, wie Vieh bin ich gewesen bei dir; 23 aber ich bin doch beständig bei dir, du hast meine Rechte ergriffen. 24 Du leitest mich nach deinem Ratschluss, danach nimmst du mich auf in Herrlichkeit. 25 Wen habe ich im Himmel außer dir? Neben dir erfreut mich nichts auf Erden.* 26 Mag mein Fleisch und mein Herz vergehen, Fels meines Herzens und mein Anteil ist Gott auf ewig. 27 Denn siehe: Die fern sind von dir, gehen zugrunde, du vernichtest alle, die dich treulos verlassen. 28 Ich aber - Gott nahe zu sein, ist gut für mich, / ich habe GOTT, den Herrn, zu meiner Zuflucht gemacht. Ich will erzählen von all deinen Taten.