1Ascultați lucrul acesta, toate popoarele! Luați aminte, toți locuitorii lumii,2fii ai lui Adam și fii ai omului, cei bogați și cei nevoiași laolaltă!3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte, iar cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.4Îmi voi pleca urechea la un proverb; îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.5De ce să mă tem în zilele rele, când mă împresoară nelegiuirea urmăritorilor mei,6a celor ce se încred în averile lor și se laudă cu mulțimea bogățiilor lor?7Cu siguranță un om nu‑l poate răscumpăra pe fratele său, nici nu‑I poate da lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui.8Răscumpărarea sufletului său este atât de scumpă, încât nu va putea plăti niciodată9ca să trăiască pentru totdeauna și să nu vadă groapa.10Căci el vede că până și înțelepții mor; iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună și își lasă averea altora.11Mormintele lor le vor fi case pe vecie*, locuințe din generație în generație, deși și‑au numit proprietățile după numele lor.12Însă omul pus în cinste nu dăinuie; el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.13Aceasta este calea celor ce se încred în ei* și a celor ce‑i urmează, care își găsesc plăcerea în vorbele* lor.14Sunt rânduiți pentru Locuința Morților, ca niște oi; moartea îi va paște. Cei drepți vor stăpâni peste ei dimineața. Chipul lor se va veșteji în Locuința Morților, departe de locuința lor.15Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna Locuinței Morților, căci El mă va lua.* Selah16Nu te teme când se îmbogățește cineva, când sporește gloria casei lui,17căci nu ia nimic cu el la moartea sa; gloria lui nu se coboară după el.18Chiar dacă și‑a binecuvântat sufletul în timpul vieții lui, – iar ei te laudă că ți‑ai făcut bine –,19tot va merge la generația părinților lui, și nu vor mai vedea lumina vreodată.20Omul pus în cinste și fără pricepere se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
Einheitsübersetzung 2016
Vergänglichkeit des Menschen und seine Aufnahme bei Gott
1Für den Chormeister. Ein Psalm der Korachiter.2Hört dies an, ihr Völker alle,
vernehmt es, alle Bewohner der Welt,3ihr Leute aus dem Volk und vom Adel,
Reiche und Arme zusammen!4Mein Mund spreche weise Worte;
was mein Herz ersinnt, sei voller Einsicht.5Ich wende mein Ohr einem Sprichwort zu,
ich enthülle mein Rätsel beim Leierspiel.6Warum soll ich mich in bösen Tagen fürchten,
wenn mich die Schuld meiner Tritte umgibt?7Sie verlassen sich ganz auf ihren Besitz
und rühmen sich ihres großen Reichtums.8Doch kann keiner einen Bruder auslösen,
an Gott für ihn ein Sühnegeld zahlen9- für ihr Leben ist jeder Kaufpreis zu hoch,
für immer muss man davon abstehn -,10dass man auf ewig weiterlebt
und niemals das Grab schaut.11Denn man sieht: Weise sterben; /
gemeinsam gehen Tor und Narr zugrunde
und lassen andern ihren Reichtum.12Sie meinen, ihre Häuser bestehen auf ewig, /
ihre Wohnungen von Geschlecht zu Geschlecht,
nannten sie auch Länder nach ihrem Namen.*13Doch der Mensch bleibt nicht in seiner Pracht;
er gleicht dem Vieh, das verstummt.14So geht es denen, die auf sich selbst vertrauen,
und nach ihnen denen, die sich in großen Worten gefallen. [Sela]15Sie sind in die Unterwelt gesetzt wie Schafe. /
Es weidet sie der Tod.
Es herrschten über sie Redliche am Morgen.
Und ihr Fels ist da,
um die Unterwelt schwinden zu lassen von seiner Wohnung.*16Doch Gott wird mich auslösen aus der Gewalt der Unterwelt,
ja, er nimmt mich auf. [Sela]17Lass dich nicht beirren, wenn einer reich wird
und die Herrlichkeit seines Hauses sich mehrt;18denn im Tod nimmt er das alles nicht mit,
seine Herrlichkeit steigt nicht mit ihm hinab.19Preist er sich im Leben auch glücklich:
Man lobt dich, weil du es dir wohl sein lässt,20so muss er doch zur Schar seiner Väter hinab,
die das Licht nicht mehr erblicken.21Der Mensch in Pracht, doch ohne Einsicht,
er gleicht dem Vieh, das verstummt.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.