Psalm 35 | Noua Traducere Românească

Al lui David

1 Războiește‑Te, DOAMNE, cu împotrivitorii mei! Luptă‑Te cu cei ce se luptă cu mine!* 2 Înarmează‑Te cu scut și cu pavăză! Ridică‑Te, ca să‑mi ajuți! 3 Dezvelește‑Ți sulița și lancea pentru prigonitorii mei!* Spune sufletului meu: „Eu sunt izbăvirea ta!“ 4 Să fie rușinați și umiliți cei ce caută să‑mi ia viața; să dea înapoi, să fie făcuți de rușine cei ce‑mi plănuiau răul! 5 Să fie ca pleava luată de vânt și să‑i izgonească Îngerul DOMNULUI! 6 Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea, iar Îngerul DOMNULUI să‑i urmărească! 7 Căci, fără temei, mi‑au întins un laț pe ascuns; fără motiv au săpat o groapă sufletului meu. 8 De aceea, să‑i ajungă prăpădul pe neașteptate și să fie prinși în lațul pe care mi l‑au întins pe ascuns; să cadă în el în timpul prăpădului! 9 Atunci sufletul meu se va bucura în DOMNUL, se va înveseli de izbăvirea Lui. 10 Toate oasele mele vor zice: „DOAMNE, cine este ca Tine, Care să‑l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac și pe cel nevoiaș – de jefuitorul lui?“ 11 Niște martori violenți se ridică și mă întreabă ceea ce nu știu. 12 Astfel, ei îmi răsplătesc binele cu rău, și îmi pustiesc sufletul. 13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac și îmi smeream sufletul prin post. Iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns, 14 umblam ca pentru un prieten, ca pentru un frate ale meu. Ca unul care‑și bocește mama, mă aplecam de întristare. 15 Dar când mă împiedic eu, ei se bucură și se adună; se adună împotriva mea fără să știu; ei sfâșie și nu se opresc. 16 Ca niște bufoni batjocoritori* scrâșnesc din dinți împotriva mea. 17 Stăpâne, cât vei mai privi? Scapă‑mi sufletul de pustiirile lor, și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei! 18 Apoi Îți voi mulțumi în adunarea cea mare, Te voi onora în mijlocul unui popor fără număr. 19 Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv! 20 Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară. 21 Își deschid larg gura împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noștri și‑au văzut dorința împlinită!“ 22 DOAMNE, Tu ai văzut! Nu tăcea! Stăpânul meu, nu Te depărta de mine! 23 Trezește‑Te, scoală‑Te pentru apărarea mea, pentru cauza mea, Dumnezeul și Stăpânul meu! 24 Judecă‑mă după dreptatea Ta, DOAMNE, Dumnezeul meu! Nu‑i lăsa să se bucure de mine! 25 Să nu zică în inima lor: „Ha! Așa cum ne‑a dorit sufletul!“ Să nu zică: „L‑am înghițit!“ 26 Să fie făcuți de rușine și de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea! 27 Să strige de bucurie și să se veselească cei ce găsesc plăcere în dreptatea mea, cei se spun întotdeauna: „Mărit să fie DOMNUL Care dorește pacea* robului Său!“ 28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta, și lauda Ta toată ziua!

Einheitsübersetzung 2016

Bitte um Rettung vor falschen Anklägern

1 Von David. Streite, HERR, gegen alle, die gegen mich streiten, bekämpfe alle, die mich bekämpfen! 2 Ergreife Schild und Waffen; steh auf, um mir zu helfen! 3 Schwing den Speer und die Lanze gegen meine Verfolger! Sag zu mir: Ich bin deine Hilfe! 4 In Schmach und Schande sollen fallen, die mir nach dem Leben trachten. Zurückweichen sollen und vor Scham erröten, die auf mein Unglück sinnen. 5 Sie sollen werden wie Spreu vor dem Wind; der Engel des HERRN stoße sie fort. 6 Ihr Weg soll finster und schlüpfrig sein; der Engel des HERRN verfolge sie. 7 Denn grundlos haben sie mir Grube und Netz versteckt, grundlos haben sie sie mir gegraben. 8 Unvermutet ereile ihn das Verderben; / und sein Netz, das er gelegt hat, fange ihn, er falle ins Verderben. 9 Meine Seele aber wird jubeln über den HERRN und sich über seine Hilfe freuen. 10 Mit all meinen Gliedern will ich sagen: HERR, wer ist wie du? Du entreißt den Schwachen dem, der stärker ist, den Schwachen und Armen dem, der ihn ausraubt. 11 Da traten gewalttätige Zeugen auf. Sie fragen mich, was ich nicht weiß. 12 Sie vergelten mir Gutes mit Bösem; ich bin verlassen und einsam.* 13 Ich aber zog ein Bußkleid an, als sie erkrankten, / und quälte mich ab mit Fasten. Nun kehre mein Gebet zurück in meine Brust. 14 Als wäre es ein Freund oder Bruder, so ging ich betrübt umher, wie man Leid trägt um die Mutter, trauernd und tief gebeugt. 15 Doch als ich stürzte, freuten sie sich und taten sich zusammen. / Sie taten sich gegen mich zusammen wie Schläger, die ich nicht kenne. Sie zerrissen und gaben keine Ruhe. 16 Als ich hinkte, verhöhnten sie mich als Krüppel, knirschten gegen mich mit den Zähnen.* 17 HERR, wie lange noch wirst du das ansehn? / Rette mein Leben vor ihrer Wut, mein einziges Gut vor den Löwen! 18 Ich will dir danken in großer Versammlung, vor zahlreichem Volk dich loben. 19 Über mich sollen die sich nicht freuen, die mich voll Lüge befeinden, nicht mit den Augen zwinkern, die mich grundlos hassen. 20 Denn was sie reden, dient nicht dem Frieden; gegen die Stillen im Land ersinnen sie listige Pläne. 21 Sie rissen den Mund gegen mich auf und sagten: Ha, dir geschieht recht! Wir haben es gesehen mit eigenen Augen. 22 Du hast es gesehen, HERR. So schweig doch nicht! HERR, bleib mir nicht fern! 23 Wach auf, tritt ein für mein Recht, erwache, mein Gott und mein HERR, um für mich zu streiten! 24 Verschaffe mir Recht nach deiner Gerechtigkeit, HERR, du mein Gott! Sie sollen sich über mich nicht freuen. 25 Lass sie nicht sagen in ihrem Herzen: Ha, das freut uns! Sie sollen nicht sagen: Wir haben ihn verschlungen. 26 In Schmach und Schande sollen alle fallen, die sich über mein Unglück freuen, in Schmach und Schimpf sollen sich kleiden, die gegen mich großtun. 27 Es sollen jubeln und sich freuen, die wünschen, dass ich im Recht bin. Sie sollen immer sagen: Groß ist der HERR, er hat Gefallen am Heil seines Knechts. 28 Meine Zunge soll von deiner Gerechtigkeit reden, alle Tage von deinem Lob.

Psalm 35 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016

Al lui David

Bitte um Rettung vor falschen Anklägern