Richter 3 | Noua Traducere Românească

Neamurile rămase în Canaan

1 Iată care sunt neamurile pe care le‑a lăsat DOMNUL pentru ca, prin ele, să‑l pună la încercare pe Israel, pe toți aceia care nu luaseră parte la toate războaiele din Canaan. 2 El a lăsat acele neamuri, doar pentru ca generațiile fiilor lui Israel să cunoască și să învețe războiul, mai ales cei care nu‑l cunoscuseră dinainte. 3 Așadar, neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toți canaaniții, sidonienii, hiviții care locuiau pe muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat.* 4 Ele au fost folosite pentru a‑l pune la încercare pe Israel, astfel încât El să știe dacă vor asculta de poruncile DOMNULUI, pe care El le‑a încredințat părinților lor prin Moise. 5 Și astfel fiii lui Israel au locuit printre canaaniți, hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți. 6 Le‑au luat pe fetele acestora de soții, le‑au dat pe fetele lor fiilor acestora și au slujit dumnezeilor lor.

Otniel

7 Fiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI. L‑au uitat pe DOMNUL, Dumnezeul lor, și au slujit BAALILOR* și AȘERELOR. 8 DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a vândut în mâna lui Cușan-Rișatayim, regele din Aram-Naharaim*. Fiii lui Israel i‑au slujit lui Cușan-Rișatayim timp de opt ani. 9 Atunci fiii lui Israel au strigat către DOMNUL, iar DOMNUL le‑a ridicat un izbăvitor, care i‑a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. 10 Duhul DOMNULUI a fost peste el și el a judecat* Israelul. A ieșit la război și DOMNUL l‑a dat în mâna lui pe Cușan-Rișatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișatayim. 11 Astfel, țara a avut liniște timp de patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

Ehud

12 Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii DOMNULUI, astfel că DOMNUL a întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor, pentru că au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI. 13 El i‑a chemat pe fiii lui Amon și pe amalekiți să i se alăture și împreună au pornit la război. L‑a învins pe Israel și a luat în stăpânire Cetatea Palmierilor*. 14 Astfel, fiii lui Israel i‑au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani. 15 Fiii lui Israel au strigat din nou către DOMNUL, și DOMNUL le‑a ridicat un alt izbăvitor: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Fiii lui Israel au trimis, prin el, tributul pentru Eglon, regele Moabului. 16 Ehud și‑a făcut o sabie cu două tăișuri, având o lungime de un cot*, și a fixat‑o sub haină, pe coapsa dreaptă. 17 Apoi a dat tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras. 18 După ce a terminat de înmânat tributul, i‑a trimis înapoi pe oamenii care aduseseră tributul împreună cu el. 19 După aceea, el însuși a făcut cale întoarsă de la idolii de piatră* care erau aproape de Ghilgal și i‑a zis lui Eglon: – Maiestate, am un mesaj numai pentru tine! Regele a zis: – Tăcere! Și toți cei ce stăteau în jurul lui au ieșit afară. 20 Ehud s‑a apropiat de el. Acesta stătea singur în odaia lui de sus cea răcoroasă. Ehud i‑a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s‑a ridicat de pe tron. 21 Ehud și‑a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă și i‑a înfipt‑o în pântec. 22 Chiar și mânerul a intrat după lamă. Grăsimea s‑a strâns în jurul lamei, căci Ehud nu i‑a mai scos sabia din pântec, iar murdăria* i‑a ieșit afară. 23 Ehud a ieșit prin verandă*, a închis după el ușile odăii de sus și a tras zăvorul. 24 După ce a ieșit el, au venit slujitorii regelui, s‑au uitat și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei și‑au zis: „Cu siguranță că el își acoperă picioarele* în camera răcoroasă!“ 25 Și s‑au tot învârtit prin preajmă până când și‑au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide ușile odăii de sus, au luat cheia, au deschis și iată că stăpânul lor zăcea mort pe pământ. 26 În timp ce ei așteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră și a scăpat în Seira. 27 De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din trâmbiță* pe muntele lui Efraim. Fiii lui Israel au coborât împreună cu el de pe munte, acesta fiind în fruntea lor. 28 El le‑a zis: „Urmați‑mă, căci DOMNUL i‑a dat în mâinile voastre pe moabiți, dușmanii voștri!“ Ei au coborât după el, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab și n‑au lăsat pe nimeni să treacă. 29 Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiți, toți bărbați robuști și bine antrenați. Niciun om nu a scăpat. 30 În ziua aceea, Moabul a fost supus de către Israel, și astfel țara a avut liniște timp de optzeci de ani.

Șamgar

31 După el a urmat Șamgar, fiul lui Anat*. El a ucis șase sute de filisteni cu o țepușă de mânat vite și l‑a izbăvit astfel pe Israel.

Einheitsübersetzung 2016

1 Das sind die Völker, die der HERR dagelassen hat, um durch sie die Israeliten, alle, die von all den Kämpfen um Kanaan nichts mehr wussten, auf die Probe zu stellen, 2 nur damit die Generationen der Israeliten sie kennenlernten, indem er sie das Kriegführen lehrte, und zwar nur die, die sie zuvor nicht kennengelernt hatten -: 3 die fünf Fürsten der Philister und alle Kanaaniter und Sidonier und Hiwiter, die auf dem Libanongebirge wohnen, vom Berg Baal-Hermon bis nach Lebo-Hamat. 4 Sie waren dazu da, damit er die Israeliten durch sie auf die Probe stellte, um zu erkennen, ob sie den Geboten des HERRN gehorchen würden, auf die er ihre Väter durch Mose verpflichtet hatte. 5 Die Israeliten wohnten also mitten unter den Kanaanitern, Hetitern, Amoritern, Perisitern, Hiwitern und Jebusitern. 6 Sie nahmen sich deren Töchter zu Frauen und ihre Töchter gaben sie deren Söhnen und sie dienten deren Göttern.

DER RICHTER OTNIËL

7 Die Israeliten taten, was in den Augen des HERRN böse ist. Sie vergaßen den HERRN, ihren Gott, und dienten den Baalen und den Ascheren. 8 Da entbrannte der Zorn des HERRN gegen die Israeliten und er gab sie der Hand des Kuschan-Rischatajim preis, des Königs von Aram in Mesopotamien. So mussten die Israeliten acht Jahre lang Kuschan-Rischatajim dienen. 9 Als die Israeliten zum HERRN schrien, setzte der HERR den Israeliten einen Retter ein, der sie rettete: Otniël, den Sohn des Kenas, den jüngeren Bruder Kalebs. 10 Der Geist des HERRN kam über ihn und er richtete Israel. Er zog in den Kampf und der HERR gab Kuschan-Rischatajim, den König von Aram, in seine Hand und seine Hand wurde stark gegen Kuschan-Rischatajim. 11 Darauf hatte das Land vierzig Jahre lang Ruhe; dann starb Otniël, der Sohn des Kenas.

DER RETTER EHUD

12 Und wiederum taten die Israeliten, was in den Augen des HERRN böse ist. Der HERR aber gab Eglon, dem König von Moab, Macht über Israel, weil sie getan hatten, was in den Augen des HERRN böse ist. 13 Eglon verbündete sich mit den Ammonitern und Amalekitern, zog hin und schlug Israel und sie eroberten die Palmenstadt. 14 Darauf mussten die Israeliten achtzehn Jahre lang Eglon, dem König von Moab, dienen. 15 Als aber die Israeliten zum HERRN schrien, setzte ihnen der HERR einen Retter ein: Ehud, den Sohn Geras, aus dem Stamm Benjamin, einen Mann mit gehemmter rechter Hand. Als nun die Israeliten durch seine Hand Tribut an Eglon, den König von Moab, schickten, 16 machte sich Ehud einen Dolch mit zwei Schneiden, eine Spanne lang, und band ihn unter seinem Gewand an seine rechte Hüfte. 17 So brachte er Eglon, dem König von Moab, den Tribut dar. Eglon aber war ein sehr beleibter Mann. 18 Als Ehud mit der Darbringung des Tributs zu Ende war, schickte er die Leute, die den Tribut getragen hatten, weg; 19 er selber aber kehrte von den Götterbildern in Gilgal um und sagte: Ich habe eine geheime Botschaft an dich, König. Da sagte er: Still! und alle, die um ihn standen, gingen von ihm hinaus. 20 Nun trat Ehud zu ihm herein. Eglon saß in seinem kühlen Obergemach, das für ihn allein bestimmt war, und Ehud sagte: Ich habe eine Botschaft Gottes an dich. Da erhob er sich von seinem Thron. 21 Ehud aber streckte seine linke Hand aus, ergriff den Dolch an seiner rechten Hüfte und stieß ihn Eglon in den Leib. 22 Es drang sogar der Griff nach der Klinge ein und das Fett umschloss die Klinge, da er den Dolch nicht aus seinem Leib herausgezogen hatte. Dann ging er zum Seiteneingang hinaus. 23 Ehud ging zur Säulenvorhalle hinaus, schloss die Tür des Obergemachs hinter sich und schob den Riegel vor. 24 Kaum war er hinausgegangen, kamen seine Diener und sahen: Siehe, die Tür des Obergemachs war verriegelt. Sie sagten: Sicher verrichtet er in der kühlen Kammer seine Notdurft. 25 Sie warteten vergeblich. Aber siehe, er öffnete die Tür des Obergemachs nicht. Sie nahmen den Schlüssel und schlossen auf: Siehe, da lag ihr Herr tot auf dem Boden. 26 Ehud aber war entkommen, während sie gezögert hatten. Er war bereits an den Götterbildern vorbeigegangen und hatte sich nach Seïra in Sicherheit gebracht. 27 Sobald er dort angekommen war, ließ er auf dem Gebirge Efraim das Widderhorn blasen und die Israeliten zogen mit ihm vom Gebirge hinab, er an ihrer Spitze. 28 Er sagte zu ihnen: Jagt mir nach, denn der HERR hat euch eure Feinde, die Moabiter, in die Hand gegeben! Sie zogen hinter ihm hinab, besetzten die Jordanübergänge nach Moab und ließen niemand mehr hinüber. 29 Damals erschlugen sie von Moab etwa zehntausend Mann, alles starke und kriegstüchtige Männer, und keiner entkam. 30 So musste sich Moab an jenem Tag unter die Hand Israels beugen und das Land hatte achtzig Jahre lang Ruhe.

DER RETTER SCHAMGAR

31 Auf Ehud folgte Schamgar, der Sohn des Anat. Er erschlug sechshundert Philister mit einem Ochsenstecken. Auch er rettete Israel.

Richter 3 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016