Jesaja 59 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Jesaja 59 | Noua Traducere Românească

Păcat, căință și mântuire

1 Iată, mâna DOMNULUI nu este prea scurtă să izbăvească, nici urechea Lui prea surdă ca să audă, 2 ci nelegiuirile voastre v‑au separat de Dumnezeul vostru și păcatele voastre I‑au ascuns fața de voi, astfel că nu vă aude. 3 Căci mâinile vă sunt mânjite cu sânge și degetele cu nelegiuire; buzele voastre spun minciuni iar limba voastră murmură nedreptate. 4 Nimeni nu cheamă la dreptate, niciunul nu judecă cu credincioșie, ci se încred în deșertăciune și spun minciuni, zămislesc necaz și dau naștere la nelegiuire. 5 Clocesc ouă de vipere și țes pânză de păianjen. Oricine le mănâncă ouăle moare, iar dacă vreunul este spart, iese o viperă. 6 Pânzele lor nu pot sluji ca îmbrăcăminte și ei nu se pot acoperi cu ceea ce au făcut. Faptele lor sunt niște fapte nelegiuite și numai acte de violență se află în mâinile lor. 7 Picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii, iar pe căile lor se află prăpădul și distrugerea. 8 N‑au cunoscut calea păcii și dreptatea nu se află pe potecile lor. Au strâmbat cărările pe care pășesc, astfel că nimeni care umblă pe ele nu cunoaște pacea. 9 De aceea judecata dreaptă se află departe de noi și dreptatea nu ajunge până la noi. Așteptăm lumina, dar iată că nu este decât întuneric; așteptăm strălucirea, dar umblăm în beznă. 10 Bâjbâim ca niște orbi de‑a lungul unui zid, bâjbâim ca niște oameni fără vedere; ne împiedicăm la amiază ca pe‑nserate și între cei puternici suntem ca niște morți. 11 Mormăim cu toții ca niște urși și ne jelim ca niște porumbei. Așteptăm justiția, dar aceasta nu există; așteptăm izbăvirea, dar ea este departe de noi. 12 Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră. Ne purtăm fărădelegile cu noi și ne cunoaștem nelegiuirile. 13 Ne‑am răzvrătit și am înșelat împotriva DOMNULUI, ne‑am întors de la a‑L urma pe Dumnezeul nostru, am vorbit de asuprire și de apostazie, am plănuit și am rostit din inimă cuvinte mincinoase. 14 Astfel, justiția este îndepărtată și dreptatea stă la distanță, căci adevărul se împiedică în piață și onestitatea nu poate intra. 15 Adevărul nu este de găsit și cel ce se îndepărtează de rău devine o pradă. DOMNUL a văzut și nu I‑a plăcut că nu mai era justiție. 16 El a văzut că nu era nimeni, a fost uimit că nu era nimeni care să mijlocească, așa că brațul Său I‑a adus izbăvire și dreptatea Sa L‑a sprijinit. 17 S‑a îmbrăcat cu dreptatea precum cu o platoșă și Și‑a pus pe cap coiful mântuirii; S‑a îmbrăcat cu hainele răzbunării și S‑a înfășurat cu râvna precum cu o mantie. 18 Va răsplăti fiecăruia după faptele lui: vrăjmașilor Săi le va da mânie și dușmanilor Săi – răsplata cuvenită. Le va da insulelor răsplata cuvenită. 19 Așa că, cei din apus se vor teme de Numele DOMNULUI, iar cei de la răsăritul soarelui se vor teme de slava Lui. Căci El va veni ca un râu puternic, condus de Duhul* DOMNULUI.* 20 „Răscumpărătorul va veni în Sion, la cei din Iacov, care se întorc de la fărădelege, zice DOMNUL. 21 Cât despre Mine, acesta este legământul Meu cu ei, zice DOMNUL: «Duhul Meu, Care este peste tine și cuvintele Mele, pe care le‑am pus în gura ta, nu se vor mai îndepărta din gura ta, din gura seminței tale sau din gura urmașilor seminței tale, zice DOMNUL, de acum și pentru totdeauna.»

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Einheitsübersetzung 2016

Mahnung Gottes und kollektive Klage

1 Seht her, die Hand des HERRN ist nicht zu kurz, / um zu helfen, sein Ohr ist nicht schwerhörig, / sodass er nicht hört. 2 Aber eure Vergehen stehen trennend / zwischen euch und eurem Gott; eure Sünden haben sein Gesicht vor euch verdeckt, / sodass er nicht hört. 3 Denn eure Hände sind mit Blut befleckt, / eure Finger mit Unrecht. Eure Lippen reden Lüge, / eure Zunge flüstert Bosheit. 4 Keiner bringt gerechte Klagen vor, / keiner hält ehrlich Gericht. Man stützt sich auf Nichtiges / und redet Haltloses; man geht schwanger mit Unheil / und gebiert Verderben. 5 Schlangeneier brüten sie aus / und weben Spinnengewebe. Wer von ihren Eiern isst, stirbt; / zerdrückt man eines, fährt eine Natter heraus. 6 Ihre Fäden taugen nicht zu Gewändern, / man kann sich nicht bedecken mit dem, was sie erzeugen. Ihre Taten sind Taten des Unheils, / Gewalttat ist in ihren Händen. 7 Ihre Füße laufen dem Bösen nach, / schnell sind sie dabei, / unschuldiges Blut zu vergießen. Ihre Gedanken sind Gedanken des Unheils, / Scherben und Verderben sind auf ihren Straßen. 8 Den Weg des Friedens kennen sie nicht, / auf ihren Spuren gibt es kein Recht. Sie machen selbst ihre Pfade krumm; / niemand, der darauf geht, lernt Frieden kennen. 9 Darum bleibt das Recht von uns fern, / die Gerechtigkeit erreicht uns nicht. Wir hoffen auf Licht, / doch siehe, Finsternis; auf Helligkeit, / doch wir gehen im Dunkeln. 10 Wir tasten uns wie Blinde an der Wand entlang, / ja, tasten wie jemand, der keine Augen hat. Wir stolpern am Mittag wie in der Dämmerung, / bei blühender Gesundheit sind wir Toten gleich. 11 Wir brummen alle wie Bären / und gurren wie Tauben. Wir hoffen auf das Recht, doch nichts, / auf das Heil, doch es ist fern von uns. 12 Denn zahlreich sind unsere Vergehen vor dir, / unsere Sünden klagen uns an. Denn unsere Vergehen haften an uns, / unser Verschulden kennen wir: 13 Abtrünnigkeit und Verleugnung des HERRN, / Abkehr von unserem Gott. Von Gewalttat reden und Aufruhr, / mit Worten der Lüge schwanger gehen und sie aus dem Herzen von sich geben. 14 So wird Recht zurückgedrängt, / Gerechtigkeit steht in der Ferne. Redlichkeit kommt auf dem Marktplatz zu Fall, / Rechtschaffenheit findet nirgendwo Einlass.

Theophanie gegen die Frevler

15 Redlichkeit wird vermisst, / wer das Böse meidet, wird ausgeraubt. Das hat der HERR gesehen / und es war böse in seinen Augen, denn es gibt kein Recht. 16 Er sah, dass niemand da war, / und war entsetzt, dass niemand einschritt. Da half ihm sein eigener Arm, / seine eigene Gerechtigkeit war seine Stütze. 17 Er legte die Gerechtigkeit an wie einen Panzer / und setzte den Helm des Heils auf. Er legte die Kleider der Vergeltung an / und umhüllte sich mit leidenschaftlichem Eifer wie mit einem Mantel. 18 Gemäß den Taten zahlt er heim; / Zorn seinen Gegnern, Vergeltung seinen Feinden, / bis zu den Inseln vergilt er und zahlt heim. 19 Dann fürchtet man im Westen den Namen des HERRN / und im Osten seine Herrlichkeit. Denn er kommt wie ein reißender Strom, / den der Sturm des HERRN treibt. 20 Doch für Zion kommt der Erlöser / und für alle in Jakob, die umkehren von ihrem Vergehen - / Spruch des HERRN.

Bundeszusage für die Gemeinde auf dem Zion

21 Das ist der Bund, den ich mit ihnen schließe, spricht der HERR: Mein Geist, der auf dir ruht, und meine Worte, die ich in deinen Mund gelegt habe, sollen nicht weichen aus deinem Mund, aus dem Mund deiner Nachkommen und aus dem Mund der Nachkommen deiner Nachkommen, spricht der HERR, von jetzt an und auf ewig.