1Bel se apleacă, Nebo se îndoaie. Idolii lor sunt puși pe animale și pe vite; idolii pe care‑i purtați sunt o povară pentru animalele obosite.2Se îndoaie, se apleacă împreună; nu pot să salveze povara, ei înșiși mergând în captivitate.3„Ascultați‑Mă, Casă a lui Iacov și întreaga rămășiță a Casei lui Israel, voi, cei pe care v‑am purtat încă de la naștere, cei pe care v‑am ridicat de la pântec!4Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până veți încărunți vă voi purta. Eu v‑am făcut și Eu vă voi sprijini; vă voi purta și vă voi scăpa.5Cu cine Mă veți asemăna și Mă veți face deopotrivă? Cu cine Mă veți compara ca să ne asemănăm?6Unii varsă aurul din sac, și cântăresc argintul în cumpănă, angajează un rafinor, care‑l preface într‑un dumnezeu, apoi se închină și se pleacă înaintea lui.7Îl pun pe umeri și‑l poartă, îl așază la locul lui și acolo rămâne; nu se poate mișca de la locul lui. Dacă cineva strigă la el, nu‑i răspunde, nici nu‑l izbăvește din necaz.8Amintiți‑vă acest lucru și luați‑l în seamă*! Gândiți‑vă din nou la el, răzvrătiților!9Amintiți‑vă lucrurile de la început, din vechime, căci Eu sunt Dumnezeu, nu este altul! Eu sunt Dumnezeu, nu este altul ca Mine!10Eu fac cunoscut de la început sfârșitul și, din vremuri străvechi, descopăr lucrurile care încă nu s‑au întâmplat, zicând: «Planul Meu rămâne să se împlinească; voi face tot ceea ce doresc!»11Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă și, dintr‑o țară îndepărtată, aduc omul care Îmi va împlini planul. Ce am spus voi duce la îndeplinire și ce am plănuit voi face.12Ascultați‑Mă, oameni cu inima îndârjită, voi, care sunteți departe de dreptate!13Îmi aduc aproape dreptatea; ea nu este departe, iar mântuirea Mea nu va întârzia. Voi pune în Sion mântuirea, voi da Israelului măreția Mea.
Einheitsübersetzung 2016
Ohnmacht der Götter Babels
1Bel ist zusammengebrochen, / Nebo krümmt sich.
Ihre Götzenbilder fallen den Tieren und dem Vieh zu. / Was von euch getragen wurde, ist nun aufgeladen als Last dem erschöpften Vieh.*2Die Tiere krümmten sich und brachen zusammen, / sie konnten die Last nicht retten; / sie mussten selbst mit in die Gefangenschaft ziehen.3Hört auf mich, Haus Jakob / und der ganze Rest des Hauses Israel,
mir aufgeladen vom Mutterleib, / getragen vom Mutterschoß an!4Bis ins Alter bin ich derselbe, / bis zum grauen Haar werde ich schleppen.
Ich habe es getan / und ich werde tragen, / ich werde schleppen und retten.5Mit wem wollt ihr mich vergleichen, / neben wen mich stellen?
Wem wollt ihr mich ähnlich machen, / auf dass wir uns glichen?6Man schüttet Gold aus dem Beutel / und wiegt Silber ab auf der Waage.
Man bezahlt einen Goldschmied, damit er einen Gott daraus macht. / Man beugt sich und wirft sich sogar nieder.7Man trägt ihn auf der Schulter / und schleppt ihn umher;
dann stellt man ihn wieder auf seinen Platz / und dort bleibt er stehen; / er rührt sich nicht von der Stelle.
Ruft man ihn an, so antwortet er nicht; / wenn man in Not ist, kann er nicht helfen.
Kyrus, das Werkzeug Gottes
8Erinnert euch daran und seid stark, / ihr Abtrünnigen, nehmt es euch zu Herzen!9Erinnert euch an das Frühere aus uralter Zeit: / Ich bin Gott und sonst niemand, / ich bin Gott und niemand ist wie ich.10Der von Anfang an die Zukunft verkündet / und von Vorzeit an, was noch nicht geschehen ist,
der sagt: Mein Plan steht fest / und alles, was ich will, führe ich aus.11Der vom Aufgang der Sonne einen Raubvogel ruft, / aus fernem Land den Mann / für seinen Plan.
Ich habe es gesagt und ich lasse es kommen, / ich habe es gestaltet und ich führe es aus.12Hört auf mich, ihr Selbstsicheren, / die ihr fern seid von der Gerechtigkeit!13Ich habe meine Gerechtigkeit nahegebracht, / sie ist nicht mehr fern / und meine Rettung verzögert sich nicht.
Ich schaffe Rettung in Zion / und verleihe Israel meine strahlende Pracht.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.