Jesaja 41 | Noua Traducere Românească

Domnul, Ajutorul lui Israel

1 „Ascultați‑Mă în tăcere, insule, iar popoarele să‑și înnoiască puterea! Să se apropie și să vorbească! Să ne înfățișăm împreună la judecată! 2 Cine l‑a stârnit pe acela de la răsărit, chemându‑l cu dreptate la picioarele Sale? El îi dă în stăpânire neamurile și îi supune regi. Cu sabia îi preface în praf, iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt. 3 Îi urmărește, mergând în siguranță pe un drum pe unde picioarele lui n‑au mai călcat. 4 Cine a făcut și a împlinit aceasta? Cine a chemat generațiile de la început? Eu, DOMNUL, am fost cu cei dintâi și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă.“ 5 Insulele văd aceasta și se tem; marginile pământului se cutremură; ei se apropie și sosesc. 6 Oamenii se ajută între ei, zicându‑și: „Fii tare!“ 7 Artizanul îl încurajează pe rafinor, iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala. El zice despre îmbinare: „Este bună!“, după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine. 8 „Dar tu, Israel, robul Meu, tu, Iacov, pe care te‑am ales, tu, sămânță* a lui Avraam, prietenul Meu, 9 tu, pe care te‑am adus de la marginile pământului și te‑am chemat din colțurile sale cele mai îndepărtate, zicându‑ți: «Tu ești robul Meu!», pe tine te‑am ales și nu te‑am lepădat! 10 Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine! Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău! Eu te voi întări, te voi ajuta și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele! 11 Iată, umiliți și făcuți de rușine vor fi toți cei furioși pe tine. Ca un nimic vor ajunge și vor pieri toți cei ce ți se opun. 12 Te vei uita după ei, după dușmanii tăi, dar nu‑i vei mai găsi, fiindcă nimiciți de tot vor ajunge cei ce se luptă cu tine. 13 Căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, Care te apuc de mâna dreaptă și‑ți zic: «Nu te teme, Eu te voi ajuta! 14 Nu te teme, vierme al lui Iacov, rămășiță firavă a lui Israel! Eu Însumi te voi ajuta!», zice DOMNUL, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel. 15 Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită, nouă și cu două rânduri de dinți! Vei treiera munții și‑i vei zdrobi, iar dealurile le vei face ca pleava. 16 Le vei vântura și le va lua vântul, iar vijelia le va împrăștia. Dar tu te vei bucura în DOMNUL; te vei lăuda cu Sfântul lui Israel. 17 Săracii și nevoiașii caută apă dar nu găsesc, iar limba li se usucă de sete. Însă Eu, DOMNUL, le voi răspunde! Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‑i voi părăsi! 18 Pe înălțimile pleșuve voi face să curgă râuri, iar în mijlocul văilor – izvoare. Voi preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat – în izvoare de apă. 19 În pustie voi planta cedri, salcâmi, mirt și măslini; în deșert voi planta laolaltă chiparoși, ulmi și pini, 20 pentru ca toți să vadă și să cunoască, să ia aminte și să înțeleagă că mâna DOMNULUI a făcut acestea, Sfântul lui Israel le‑a creat!“ 21 „Aduceți înainte cazul vostru!“, zice DOMNUL. „Aduceți aproape dovezile voastre!“, zice Împăratul lui Iacov. 22 „Să‑și aducă aproape idolii și să ne spună lucrurile care se vor întâmpla! Cât despre lucrurile timpurii, spuneți ce sunt, ca să le punem la inimă și să le cunoaștem împlinirea! Sau făceți‑ne să auzim lucrurile care vor veni! 23 Spuneți‑ne lucrurile care vor veni la urmă, și vom ști că sunteți dumnezei! Faceți ceva – bine sau rău – ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească pe toți! 24 Dar iată că voi sunteți mai puțin decât nimic, iar lucrarea voastră este fără nicio valoare; o urâciune este cel ce vă alege. 25 Am stârnit pe cineva din nord și a venit – pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu. El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul și cum calcă olarul lutul în picioare. 26 Cine a vestit aceasta de la început, ca s‑o putem cunoaște sau mai dinainte, ca să putem spune: «A avut dreptate!»? Nimeni n‑a vestit‑o, nimeni n‑a proclamat‑o, nimeni n‑a auzit vreun cuvânt de la voi. 27 Eu am vestit‑o mai întâi Sionului: «Iată‑i, iată‑i!» și am trimis un aducător de vești bune Ierusalimului. 28 Mă uit și nu este nimeni – nu este printre ei niciunul care să sfătuiască, niciunul care să răspundă atunci când îl întreb. 29 Iată că toți sunt falși, lucrările lor sunt un nimic, iar chipurile lor sunt vânt și deșertăciune.

Einheitsübersetzung 2016

Berufung des Kyrus

1 Ihr Inseln, hört schweigend auf mich, / die Völker sollen neue Kraft empfangen! Sie sollen herantreten und ihre Sache vorbringen, / gemeinsam wollen wir vor Gericht gehen. 2 Wer hat vom Aufgang der Sonne den erweckt, / dem Gerechtigkeit folgt auf seinen Schritten? Wer gibt ihm die Nationen preis / und unterwirft ihm die Könige? Sein Schwert macht sie zu Staub, / sein Bogen macht sie zu Spreu, die verweht. 3 Er verfolgt sie, rückt unversehrt vor, / berührt kaum mit den Füßen den Weg. 4 Wer hat das bewirkt und vollbracht? / Er, der von Anfang an die Generationen ins Dasein rief. Ich, der HERR, bin der Erste / und noch bei den Letzten bin ich derselbe. 5 Die Inseln sehen es und geraten in Furcht, / die Enden der Erde erzittern; / sie nähern sich und kommen herbei.

Herstellung des Götterbildes

6 Dabei hilft einer dem andern; / er sagt zu seinem Bruder: Sei stark! 7 So stärkt der Handwerker den Goldschmied, / der, der mit dem Hammer glättet, den Schmied am Amboss. Er sagt: Die Lötung ist gut! / Dann befestigt er das Ganze mit Nägeln, / damit es nicht wackelt.

Israel-Jakob, der Knecht Gottes und Nachkomme Abrahams

8 Du aber, Israel, mein Knecht, / Jakob, den ich erwählt habe, / Nachkomme meines Freundes Abraham: 9 Ich habe dich von den Enden der Erde ergriffen, / aus ihrem äußersten Winkel habe ich dich gerufen. Ich habe zu dir gesagt: Du bist mein Knecht, / ich habe dich erwählt und dich nicht verworfen. 10 Fürchte dich nicht, denn ich bin mit dir; / hab keine Angst, denn ich bin dein Gott! Ich habe dich stark gemacht, / ja ich habe dir geholfen und dich gehalten mit meiner siegreichen Rechten. 11 Siehe, es müssen sich schämen und werden zuschanden alle, / die sich gegen dich erhitzen. Die Männer, die mit dir streiten, / werden wie ein Nichts und vergehen. 12 Du wirst sie suchen, aber nicht mehr finden, / die Männer, die dich befeinden. Die Männer, die dich bekriegen, / werden wie ein Nichts und nichtig. 13 Denn ich bin der HERR, dein Gott, / der deine rechte Hand ergreift und der zu dir sagt: Fürchte dich nicht, ich habe dir geholfen. 14 Fürchte dich nicht, du armer Wurm Jakob, / du kleines Israel! Ich habe dir geholfen - Spruch des HERRN. / Und dein Erlöser ist der Heilige Israels. 15 Siehe, zu einem Dreschschlitten mache ich dich, / zu einem neuen Schlitten mit vielen Schneiden. Berge wirst du dreschen und sie zermalmen / und Hügel machst du zu Spreu. 16 Du worfelst sie und es verweht sie der Wind, / es zerstreut sie der Sturm. Du aber jubelst über den HERRN, / du rühmst dich des Heiligen Israels.

Verwandlung der Wüste

17 Die Elenden und Armen suchen Wasser, / doch es ist keines da; / ihre Zunge vertrocknet vor Durst. Ich, der HERR, will sie erhören, / ich, der Gott Israels, verlasse sie nicht. 18 Auf den kahlen Hügeln lasse ich Ströme hervorbrechen / und Quellen inmitten der Täler. Ich mache die Wüste zum Wasserteich / und das ausgetrocknete Land zu sprudelnden Wassern. 19 In der Wüste pflanze ich Zedern, / Akazien, Ölbäume und Myrten. In der Steppe setze ich Zypressen, / Platanen und auch Eschen, 20 damit alle sehen und erkennen, / begreifen und verstehen, dass die Hand des HERRN dies gemacht hat, / dass der Heilige Israels es erschaffen hat.

Ohnmacht der fremden Götter

21 Bringt eure Sache vor, spricht der HERR, / schafft eure Beweise herbei, spricht Jakobs König! 22 Sie sollen vorbringen und uns kundtun, / was sich ereignen wird. Was bedeutet das Vergangene? Teilt es uns mit, / damit auch wir unseren Sinn darauf richten und sein Ende erfahren! Oder lasst uns das Zukünftige hören! 23 Tut kund, was später noch kommt, / damit wir erkennen: Ja, ihr seid Götter! Ja, tut Gutes und tut Böses, / damit wir alle zusammen schauen und sehen! 24 Siehe, ihr seid nichts, / euer Tun ist ein Nichts; / einen Gräuel wählt, wer immer euch wählt. 25 Ich habe ihn vom Norden erweckt und er kam; / vom Aufgang der Sonne her ruft er meinen Namen an. Er zertritt Fürsten wie Lehm, / wie ein Töpfer, der den Ton stampft. 26 Wer hat es kundgetan von Anfang an, / sodass wir es wussten? Wer hat es im Voraus kundgetan, / sodass wir sagen konnten: Es ist richtig? Niemand hat es kundgetan, / niemand hat es gemeldet, / keiner hörte von euch ein einziges Wort. 27 Ich habe zu Zion als Erster gesagt: Siehe, da sind sie! / und gebe Jerusalem einen Freudenboten. 28 Ich blicke umher, doch niemand ist da / und unter diesen ist kein Ratgeber, / dass ich sie fragen könnte und sie mir Antwort gäben. 29 Siehe, sie alle sind nichts, / ihr Tun ist ein Nichts; / windig und nichtig sind die Bilder der Götter.

Jesaja 41 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016