1Fugiți din mijlocul Ierusalimului, fii ai lui Beniamin! Sunați din trâmbiță* la Tekoa! Dați semnalul la Bet‑Hacherem! Căci din nord se ivește o nenorocire și o mare distrugere.2O voi distruge pe fiica Sionului, cea frumoasă și delicată,3împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor; ei își întind corturile în jurul ei și fiecare își paște turma în dreptul lui.“4„Declarați* război împotriva ei! Ridicați‑vă! Să ne suim la amiază! Dar, vai, ziua se sfârșește și umbrele de seară se lungesc.5Ridicați‑vă! Să ne suim în timpul nopții și să‑i distrugem palatele!“6Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Tăiați copaci și ridicați rampe de asalt împotriva Ierusalimului! Această cetate trebuie pedepsită, căci în ea este numai asuprire!7După cum o fântână își reîmprospătează apele, tot așa își reîmprospătează și această cetate răutatea. Violența și distrugerea răsună din ea. Boala și rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.8Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine și să te prefac într‑un pustiu, într‑o țară de nelocuit.“9Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „Să culeagă rămășița lui Israel așa cum se culege via. Puneți mâna pe ea, așa cum pune culegătorul mâna pe mlădițe.“10Cui să‑i vorbesc și pe cine să înștiințez ca ei să asculte? Iată, urechea lor este necircumcisă și nu pot să ia aminte. Iată, Cuvântul DOMNULUI este o insultă pentru ei și nu‑și găsesc plăcerea în el.11Eu însă sunt așa de plin de mânia DOMNULUI încât am obosit s‑o mai țin. „Toarn‑o peste copilul de pe drum, peste tinerii adunați laolaltă, căci și bărbatul, și soția sa vor fi luați, și bătrânul, și cel încărcat de zile.12Casele lor vor trece în stăpânirea altora, împreună cu terenurile și soțiile lor, căci Îmi voi întinde mâna împotriva locuitorilor țării, zice DOMNUL.13De la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig nedrept; de la profet până la preot, toți înșală.14Ei leagă în mod ușuratic rana poporului Meu, zicând: «Pace, pace!», când nu este pace.15Dar se rușinează ei oare când săvârșesc vreo urâciune? Nu, nu le e rușine deloc și nici nu știu să roșească. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad; vor fi răsturnați când îi voi pedepsi, zice DOMNUL.“16Așa vorbește DOMNUL: „Stați la răspântii și priviți! Întrebați care sunt cărările cele vechi, unde este calea cea bună; apoi umblați pe ea și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei spun: «Nu vrem să umblăm pe ea!»17Am pus păzitori peste voi. Luați aminte la sunetul trâmbiței! Dar ei spun: «Nu vrem să luăm aminte!»18De aceea, ascultați, neamuri, și priviți ce li se va întâmpla, voi, martori!19Ascultă și tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea, rodul planurilor lui, pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele și a respins Legea Mea.20Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Șeba sau de trestia plăcut mirositoare, care vine dintr‑o țară îndepărtată? Nu accept arderile voastre de tot și nu‑Mi plac jertfele voastre.“21De aceea, așa vorbește DOMNUL: „Iată, voi pune înaintea acestui popor pietre de poticnire în care se vor împiedica atât părinții, cât și copiii, atât vecinul, cât și prietenul său, și vor pieri.“22Așa vorbește DOMNUL: „Iată, un popor vine din țara de nord, un neam mare este stârnit de la marginile pământului.23Ei sunt înarmați cu arc și suliță; sunt cruzi și fără milă. Glasul lor urlă ca marea înfuriată; sunt călare pe cai și gata de luptă. Ei vin ca un războinic împotriva ta, fiică a Sionului.“24Am auzit vești despre ei și mâinile ne slăbesc; ne cuprinde chinul, ne apucă durerea ca pe o femeie care naște.25Nu ieșiți pe câmpuri și nu umblați pe drumuri, căci acolo este sabia dușmanului, iar teroarea este pretutindeni.26Fiica poporului meu, acoperă‑te cu un sac și rostogolește‑te în cenușă. Plângi amarnic, ca după singurul tău fiu, căci pe neașteptate va veni pustiitorul peste noi.27„Te făcusem un examinator*, o fortăreață în poporul Meu, ca să cunoști și să cercetezi calea lor.28Toți sunt peste măsură de răzvrătiți, umblând cu bârfa. Sunt bronz și fier; toți sunt niște pervertiți.29Foalele suflă năprasnic și plumbul este topit de foc, dar rafinorul curăță degeaba; cei răi nu sunt înlăturați.30Sunt numiți argint lepădat, căci DOMNUL i‑a lepădat.“
Einheitsübersetzung 2016
Kriegsgefahr aus dem Norden
1Flieht, ihr Leute von Benjamin, / hinaus aus Jerusalem!
Stoßt in Tekoa ins Widderhorn / und richtet über Bet-Kerem ein Zeichen auf!
Denn von Norden droht Unheil / und großes Verderben.2Die Schöne und Verwöhnte, / die Tochter Zion, ich vernichte sie.3Hirten kommen zu ihr mit ihren Herden; / sie schlagen rings um sie ihre Zelte auf, / jeder weidet seinen Bereich ab.4Verhängt gegen Zion den Krieg! / Auf! Greifen wir an am Mittag! -
Weh uns: Schon neigt sich der Tag, / die Abendschatten strecken sich.*5Auf! Greifen wir an in der Nacht, / zerstören wir ihre Paläste!6Denn so spricht der HERR der Heerscharen:
Fällt ihre Bäume / und werft einen Wall auf gegen Jerusalem!
Das ist die Stadt, die heimgesucht werden muss. / Alles in ihr ist Unterdrückung.7Wie ein Brunnen sein Wasser sprudeln lässt, / so lässt sie ihre Schlechtigkeit sprudeln.
Von Gewalttat und Unrecht hört man in ihr; / ständig sind mir vor Augen Leid und Misshandlung.8Lass dich warnen, Jerusalem, / sonst trenne ich mich von dir,
sonst mache ich dich zur Wüste, / zum Land ohne Bewohner!9So spricht der HERR der Heerscharen:
Genaue Nachlese wie am Weinstock / soll man halten am Rest Israels.
Leg deine Hand an / wie ein Winzer an die Reben!10Zu wem soll ich reden / und wen ermahnen, dass sie hören?
Siehe, ihr Ohr ist unbeschnitten, / sie können nichts vernehmen.
Das Wort des HERRN dient ihnen zum Spott; / es gefällt ihnen nicht.11Darum bin ich erfüllt vom Zorn des HERRN, / bin es müde, ihn länger zurückzuhalten. -
Gieß ihn aus über das Kind auf der Straße / und zugleich über die Schar der jungen Männer!
Ja, alle werden gefangen genommen, / Mann und Frau, Greis und Hochbetagter.12Ihre Häuser gehen an andere über, / die Felder und auch die Frauen.
Denn ich strecke meine Hand aus / gegen die Bewohner des Landes - Spruch des HERRN.13Sie alle, von ihrem Kleinsten bis zu ihrem Größten, / sind nur auf Gewinn aus;
vom Propheten bis zum Priester / betrügen sie alle.14Den Schaden meines Volkes möchten sie leichthin heilen, indem sie sagen: / Frieden! Frieden! - Aber da ist kein Friede.15Schämen müssten sie sich, / weil sie Gräuel verübt haben.
Doch sie schämen sich nicht; / Scham ist ihnen unbekannt.
Deshalb müssen sie mit denen fallen, / die fallen.
Sobald ich sie heimsuche, / werden sie stürzen, spricht der HERR.16So spricht der HERR:
Stellt euch an die Wege und haltet Ausschau, / fragt nach den Pfaden der Vorzeit,
fragt, wo der Weg zum Guten liegt; / geht auf ihm, so werdet ihr Ruhe finden für eure Seele! / Sie aber sagten: Wir gehen nicht.17Auch habe ich Wächter für euch aufgestellt: / Achtet auf den Schall des Widderhorns! - / Sie aber sagten: Wir achten nicht darauf.18Darum hört, ihr Völker, und erkenne, / Versammlung, was mit ihnen geschieht!19Höre, Erde! / Siehe, ich bringe Unheil über dieses Volk / als Frucht seiner Gedanken.
Denn auf meine Worte haben sie nicht geachtet / und meine Weisung haben sie verschmäht.20Was soll mir der Weihrauch aus Saba / und das gute Gewürzrohr aus fernem Land?
Eure Brandopfer gefallen mir nicht, / eure Schlachtopfer sind mir nicht angenehm.21Darum - so spricht der HERR:
Siehe, ich lege diesem Volk Hindernisse in den Weg, / sodass sie darüber straucheln.
Väter und Söhne zusammen, / einer wie der andere geht zugrunde.22So spricht der HERR:
Siehe, ein Volk zieht vom Nordland heran, / eine große Nation bricht auf / von den Grenzen der Erde.23Sie kommen mit Bogen und Sichelschwert, / grausam sind sie und ohne Erbarmen.
Ihr Lärm gleicht dem Brausen des Meeres / und sie reiten auf Rossen,
Krieger, zum Kampf gerüstet / gegen dich, Tochter Zion.24Kaum hörten wir diese Nachricht, / da erschlafften uns die Hände,
es packte uns die Angst, / das Zittern wie eine Gebärende.25Geht nicht aufs Feld hinaus, / macht euch nicht auf den Weg; / denn der Feind greift zum Schwert - Grauen ringsum!26Tochter, mein Volk, leg das Trauerkleid an / und wälz dich im Staub!
Halte Trauer wie um den einzigen Sohn, bitterste Klage: / Ach, jählings kam über uns der Verwüster.27Zum Prüfer für mein Volk habe ich dich bestellt, voll Festigkeit; / du sollst sein Verhalten erkennen und prüfen.*28Sie alle sind schlimme Empörer, / Verleumder sind sie,
Bronze und Eisen sind sie, / alle zusammen Verbrecher.29Der Blasebalg schnaubt, / doch das Blei bleibt unberührt vom Feuer.
Umsonst hat der Schmelzer geschmolzen; / die Bösen ließen sich nicht ausscheiden.30Verworfenes Silber nennt man sie; / denn verworfen hat sie der HERR.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.