Galater 3 | Noua Traducere Românească

Legea și credința

1 O, galateni nesăbuiți*! Cine v‑a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora Isus Cristos a fost înfățișat ca răstignit! 2 Un singur lucru doresc să aflu de la voi: ați primit Duhul prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? 3 Sunteți chiar atât de nesăbuiți? După ce ați început în Duhul, sfârșiți acum în fire? 4 Ați suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba! 5 Prin urmare, Cel Ce vă oferă Duhul și înfăptuiește minuni între voi face acestea prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? 6 Tot astfel, „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i‑a fost considerată dreptate.“* 7 Înțelegeți deci că cei ce cred*, aceia sunt fii ai lui Avraam! 8 Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăți neamurile prin credință, i‑a vestit mai dinainte lui Avraam Evanghelia: „În tine vor fi binecuvântate toate neamurile!“* 9 Astfel, cei ce cred sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. 10 Căci cei ce se bazează pe faptele Legii* sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu rămâne în toate lucrurile scrise în Cartea Legii, ca să le facă!“* 11 Este clar că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept prin credință va trăi“*, 12 iar Legea nu se bazează pe credință, ci ea spune: „Cel ce le face va trăi prin ele.“* 13 Cristos ne‑a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn“* – 14 pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea lui Avraam să vină la neamuri, ca să primim, prin credință, promisiunea Duhului.

Legea și promisiunea

15 Fraților – vorbesc în felul oamenilor – odată validat un legământ, chiar omenesc fiind, nimeni nu‑l anulează sau adaugă ceva la el. 16 Acum, promisiunile i‑au fost făcute lui Avraam și seminței lui. Scriptura nu spune „și semințelor“, ca și cum ar fi mai multe, ci ca și cum ar fi una: „și seminței tale“*, care este Cristos. 17 Ceea ce spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desființa un legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, și astfel să anuleze promisiunea. 18 Căci dacă moștenirea este prin Lege, atunci nu mai este prin promisiune. Însă Dumnezeu i‑a dăruit‑o lui Avraam prin promisiune. 19 Atunci Legea pentru ce este? Ea a fost adăugată pentru abateri, până când avea să vină Sămânța Căreia I‑a fost făcută promisiunea, fiind dată* prin îngeri în mâna unui mijlocitor.* 20 Însă mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este Unul Singur. 21 Este, așadar, Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? În niciun caz! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, atunci cu adevărat dreptatea ar fi venit prin Lege, 22 însă Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca promisiunea prin credința în Cristos Isus să fie dată celor ce cred.

Copii ai lui Dumnezeu

23 Înainte de a veni credința, noi eram sub paza Legii, închiși până când avea să fie descoperită credința. 24 Astfel, Legea a fost îndrumătorul* nostru spre* Cristos, pentru ca noi să fim îndreptățiți prin credință. 25 Dar acum, după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos. 27 Fiindcă toți câți ați fost botezați în Cristos, v‑ați îmbrăcat cu Cristos. 28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici sclav, nici om liber; nu mai este nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toți sunteți una în Cristos Isus. 29 Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori după promisiunea făcută.

Einheitsübersetzung 2016

DIE WAHRHEIT DES PAULINISCHEN EVANGELIUMS

Aufruf an die Galater

1 Ihr unvernünftigen Galater, wer hat euch verblendet? Ist euch Jesus Christus nicht deutlich als der Gekreuzigte vor Augen gestellt worden? 2 Dies eine möchte ich von euch erfahren: Habt ihr den Geist durch die Werke des Gesetzes oder durch das Hören der Glaubensbotschaft empfangen? 3 Seid ihr so unvernünftig? Im Geist habt ihr angefangen und jetzt wollt ihr im Fleisch enden? 4 Habt ihr denn so Großes vergeblich erfahren? Wenn es denn vergeblich war! 5 Warum gibt euch denn Gott den Geist und bewirkt Machttaten unter euch? Aus Werken des Gesetzes oder aus dem Hören der Glaubensbotschaft?

Abrahams Glaube und die Verheißung des Segens

6 So auch bei Abraham: Er glaubte Gott und das wurde ihm als Gerechtigkeit angerechnet. 7 Erkennt also: Die aus dem Glauben leben, sind Söhne Abrahams. 8 Und da die Schrift vorhersah, dass Gott die Völker aufgrund des Glaubens gerecht macht, hat sie dem Abraham im Voraus verkündet: In dir sollen alle Völker gesegnet werden. 9 Also werden sie, die glauben, gesegnet mit dem glaubenden Abraham. 10 Diejenigen aber, die aus den Werken des Gesetzes leben, stehen unter einem Fluch. Denn geschrieben steht: Verflucht ist jeder, der sich nicht an alles hält, was das Buch des Gesetzes zu tun vorschreibt. 11 Dass aber durch das Gesetz niemand vor Gott gerecht gemacht wird, ist offenkundig; denn: Der aus Glauben Gerechte wird leben. 12 Für das Gesetz aber gilt nicht: aus Glauben, sondern es gilt: Wer die Gebote erfüllt, wird durch sie leben. 13 Christus hat uns vom Fluch des Gesetzes freigekauft, indem er für uns zum Fluch geworden ist; denn es steht geschrieben: Verflucht ist jeder, der am Holz hängt. 14 Jesus Christus hat uns freigekauft, damit den Völkern durch ihn der Segen Abrahams zuteilwird und wir so durch den Glauben den verheißenen Geist empfangen. 15 Brüder und Schwestern, ich nehme einen Vergleich aus dem menschlichen Leben: Niemand setzt das rechtsgültig festgelegte Testament eines Menschen außer Kraft oder versieht es mit einem Zusatz. 16 Abraham wurden die Verheißungen zugesprochen und seinem Nachkommen. Es heißt nicht: und den Nachkommen, als wären viele gemeint, sondern es wird nur von einem gesprochen: und deinem Nachkommen; das aber ist Christus. 17 Damit sage ich: Das Testament, dem Gott zuvor Gültigkeit verliehen hat, wird durch das vierhundertdreißig Jahre später erlassene Gesetz nicht ungültig, sodass die Verheißung aufgehoben wäre. 18 Würde sich das Erbe nämlich aus dem Gesetz herleiten, dann eben nicht mehr aus der Verheißung. Gott hat aber durch die Verheißung Abraham Gnade erwiesen.

Die heilsgeschichtliche Stellung des Gesetzes

19 Warum gibt es dann das Gesetz? Wegen der Übertretungen wurde es hinzugefügt, bis der Nachkomme käme, dem die Verheißung gilt. Es wurde durch Engel erlassen und durch einen Mittler bekannt gegeben. 20 Der Mittler jedoch ist nicht der Mittler eines Einzigen; Gott aber ist der Eine. 21 Steht also das Gesetz gegen die Verheißungen Gottes? Keineswegs! Wäre ein Gesetz gegeben worden, das die Kraft hat, lebendig zu machen, dann käme in der Tat die Gerechtigkeit aus dem Gesetz; 22 aber die Schrift hat alles unter der Sünde eingeschlossen, damit die Verheißung aus dem Glauben an Jesus Christus denen gegeben wird, die glauben. 23 Ehe der Glaube kam, waren wir vom Gesetz behütet, verwahrt, bis der Glaube offenbar werden sollte. 24 So ist das Gesetz unser Erzieher auf Christus hin geworden, damit wir aus dem Glauben gerecht gemacht werden. 25 Nachdem aber der Glaube gekommen ist, stehen wir nicht mehr unter dem Erzieher. 26 Denn alle seid ihr durch den Glauben Söhne Gottes in Christus Jesus. 27 Denn ihr alle, die ihr auf Christus getauft seid, habt Christus angezogen. 28 Es gibt nicht mehr Juden und Griechen, nicht Sklaven und Freie, nicht männlich und weiblich; denn ihr alle seid einer in Christus Jesus. 29 Wenn ihr aber Christus gehört, dann seid ihr Abrahams Nachkommen, Erben gemäß der Verheißung.

Galater 3 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016