1În Iconia, ei au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel încât o mare mulțime de iudei și de greci au crezut.2Însă iudeii care n‑au vrut să asculte au stârnit și au otrăvit sufletele neamurilor împotriva fraților.3Totuși, Pavel și Barnabas au mai rămas acolo destul de mult timp, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul, Care mărturisea despre Cuvântul harului Său, lăsând să se facă semne și minuni prin mâinile lor.4Mulțimea din cetate s‑a împărțit: unii erau cu iudeii, iar alții erau cu apostolii.5Neamurile și iudeii, alături de conducătorii lor, s‑au înțeles să‑i chinuie și să‑i omoare cu pietre.6Dându‑și seama de lucrul acesta, Pavel și Barnabas au fugit în cetățile Licaoniei, Listra și Derbe, și în vecinătatea acestora.7Ei au vestit Evanghelia și acolo.
În Listra și Derbe
8În Listra ședea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind olog încă din pântecul mamei lui.9El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s‑a uitat țintă la el și, văzând că are credință ca să fie vindecat,10i‑a zis cu glas tare: „Ridică‑te și stai drept în picioare!“ El a sărit în picioare și a început să umble.11Când au văzut mulțimile ce a făcut Pavel, și‑au ridicat glasul, zicând în limba licaoniană: „Dumnezeii au coborât la noi în chip de oameni!“*12Pe Barnabas îl numeau ZEUS*, iar pe Pavel, HERMES* – pentru că el era cel ce mânuia cuvântul.13Preotul lui ZEUS, al cărui templu era în fața cetății, a adus boi și ghirlande de flori la porți și, împreună cu mulțimile, voia să le aducă jertfă.14Când au auzit aceasta, apostolii Barnabas și Pavel și‑au sfâșiat hainele și s‑au repezit afară, în mijlocul mulțimii, strigând:15„Oamenilor*, de ce faceți aceste lucruri? Și noi suntem oameni obișnuiți, ca și voi*! Noi vă vestim Evanghelia ca să vă întoarceți de la aceste lucruri nefolositoare* la Dumnezeul cel Viu, Care a făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele!16În generațiile trecute, El a lăsat toate neamurile să umble pe propriile lor căi,17măcar că nu S‑a lăsat fără mărturie în a face bine, dându‑vă ploi din cer și anotimpuri roditoare, săturându‑vă de hrană și umplându‑vă inimile de bucurie!“18Chiar și cu aceste cuvinte, cu greu au reușit să împiedice mulțimile să le aducă jertfă.19Niște iudei din Antiohia și din Iconia au venit și au convins mulțimile să li se alăture. Ei au aruncat cu pietre în Pavel și apoi l‑au târât afară din cetate, crezând că a murit.20Însă, când ucenicii s‑au strâns în jurul lui, Pavel s‑a ridicat și a intrat în cetate. A doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnabas.
Întoarcerea în Antiohia Siriei
21După ce au vestit Evanghelia și în cetatea aceea și au făcut destul de mulți ucenici, s‑au întors în Listra, în Iconia și în Antiohia,22întărind sufletele ucenicilor, îndemnându‑i să rămână în credință și spunând că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.23Au desemnat bătrâni* în fiecare biserică și, cu rugăciune și post, i‑au încredințat Domnului în Care crezuseră.24Au trecut prin Pisidia și au venit în Pamfilia.25Apoi au predicat Cuvântul în Perga, s‑au coborât în Atalia,26iar de acolo au plecat pe mare spre Antiohia, locul de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră.27Când au ajuns, au adunat biserica și le‑au istorisit tot ce făcuse Domnul cu ei și cum deschisese El neamurilor ușa credinței.28Și au rămas mult timp acolo, cu ucenicii.
Einheitsübersetzung 2016
Die erste Missionsreise in Ikonion und Lystra
1Es geschah: In Ikonion gingen sie ebenfalls in die Synagoge der Juden und redeten in dieser Weise und eine große Zahl von Juden und Griechen wurde gläubig.2Die Juden aber, die sich widersetzten, erregten und erbitterten die Gemüter der Heiden gegen die Brüder.3Längere Zeit nun blieben sie dort und predigten freimütig im Vertrauen auf den Herrn; er legte Zeugnis ab für das Wort seiner Gnade, indem er durch die Hände der Apostel Zeichen und Wunder geschehen ließ.4Doch das Volk in der Stadt spaltete sich; die einen hielten zu den Juden, die andern zu den Aposteln.5Als die Apostel merkten, dass die Heiden und die Juden zusammen mit ihren Führern entschlossen waren, sie zu misshandeln und zu steinigen,6flohen sie in die Städte von Lykaonien, Lystra und Derbe und in deren Umgebung.7Auch dort verkündeten sie das Evangelium.8In Lystra saß ein Mann, der keine Kraft in den Füßen hatte, von Geburt an lahm, der noch nie hatte gehen können.9Er hörte, wie Paulus redete. Dieser blickte ihm fest ins Auge; und da er sah, dass der Mann den Glauben hatte, geheilt zu werden,10sprach er mit lauter Stimme: Steh auf! Stell dich aufrecht auf deine Füße! Da sprang der Mann auf und ging umher.11Als die Menge sah, was Paulus getan hatte, fing sie an zu schreien und rief auf Lykaonisch: Die Götter sind in Menschengestalt zu uns herabgestiegen.12Und sie nannten den Barnabas Zeus, den Paulus aber Hermes, weil er der Wortführer war.13Der Priester des vor der Stadt gelegenen Tempels des Zeus brachte Stiere und Kränze an die Tore und wollte zusammen mit der Volksmenge ein Opfer darbringen.14Als die Apostel Barnabas und Paulus dies hörten, zerrissen sie ihre Kleider, eilten hinaus unter das Volk und riefen:15Männer, was tut ihr? Auch wir sind nur schwache Menschen wie ihr! Wir bringen euch das Evangelium, damit ihr euch von diesen Nichtsen zu dem lebendigen Gott bekehrt, der den Himmel, die Erde und das Meer geschaffen hat und alles, was dazugehört.16Er ließ in den vergangenen Zeiten alle Heidenvölker ihre Wege gehen.17Und doch hat er sich nicht unbezeugt gelassen: Er tat Gutes, gab euch vom Himmel her Regen und fruchtbare Zeiten; mit Nahrung und mit Freude erfüllte er euer Herz.18Mit diesen Worten konnten sie die Volksmenge mit Mühe davon abbringen, ihnen zu opfern.19Von Antiochia und Ikonion aber kamen Juden und überredeten die Volksmenge. Und sie steinigten den Paulus und schleiften ihn zur Stadt hinaus, in der Meinung, er sei tot.
Die erste Missionsreise in Derbe und Antiochia und die Rückkehr nach Syrien
20Als aber die Jünger ihn umringten, stand er auf und ging in die Stadt. Am anderen Tag zog er mit Barnabas nach Derbe weiter.21Als sie dieser Stadt das Evangelium verkündet und viele Jünger gewonnen hatten, kehrten sie nach Lystra, Ikonion und Antiochia zurück.22Sie stärkten die Seelen der Jünger und ermahnten sie, treu am Glauben festzuhalten; sie sagten: Durch viele Drangsale müssen wir in das Reich Gottes gelangen.23Sie setzten für sie in jeder Gemeinde Älteste ein und empfahlen sie unter Gebet und Fasten dem Herrn, an den sie nun glaubten.24Nachdem sie durch Pisidien gezogen waren, kamen sie nach Pamphylien,25verkündeten in Perge das Wort und gingen dann nach Attalia hinab.26Von dort segelten sie nach Antiochia, wo man sie für das Werk, das sie nun vollbracht hatten, der Gnade Gottes übereignet hatte.27Als sie dort angekommen waren, riefen sie die Gemeinde zusammen und berichteten alles, was Gott mit ihnen zusammen getan und dass er den Heiden die Tür zum Glauben geöffnet hatte.28Und sie blieben noch längere Zeit bei den Jüngern.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.