2.Samuel 1 | Noua Traducere Românească

Vestea morții lui Saul și a lui Ionatan

1 După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile. 2 A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s‑a aruncat la pământ și s‑a închinat. 3 David l‑a întrebat: – De unde vii? El i‑a răspuns: – Am scăpat din tabăra lui Israel. 4 David i‑a zis: – Spune‑mi, te rog, ce s‑a întâmplat? El a răspuns: – Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei. 5 David l‑a întrebat pe tânărul care l‑a înștiințat: – De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit? 6 Tânărul care l‑a înștiințat a răspuns: – S‑a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l‑am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă. 7 Când Saul s‑a uitat în urmă și m‑a văzut, m‑a chemat, iar eu i‑am răspuns: – Iată‑mă! 8 El m‑a întrebat: – Cine ești? Eu i‑am răspuns: – Sunt amalekit. 9 Atunci el mi‑a zis: – Stai în dreptul meu și omoară‑mă, căci, deși mai este viață în mine, m‑a apucat amețeala. 10 Așadar, am stat în dreptul lui și l‑am omorât, deoarece știam că nu va mai trăi în urma căderii sale. I‑am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le‑am adus aici stăpânului meu. 11 Atunci David și‑a apucat hainele și le‑a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru. 12 Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul DOMNULUI și pentru Casa lui Israel, căci au căzut loviți de sabie. 13 Apoi David l‑a întrebat pe tânărul care i‑a adus veștile: – De unde ești? El i‑a răspuns: – Sunt fiul unui străin, un amalekit. 14 Atunci David i‑a zis: – Cum de nu te‑ai temut să‑ți ridici mâna ca să‑l dobori pe unsul DOMNULUI? 15 Apoi David l‑a chemat pe unul dintre tinerii lui și i‑a zis: – Apropie‑te și doboară‑l! El l‑a lovit și acesta a murit. 16 David i‑a zis: – Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L‑am omorât pe unsul DOMNULUI.“

Cântarea de jale a lui David

17 David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre Ionatan, fiul acestuia, 18 și le‑a spus fiilor lui Iuda să învețe această Cântare a Arcului (iată că ea se află scrisă în „Cartea lui Iașar“*): 19 „Gloria ta, Israel, zace ucisă pe înălțimile tale. O, cum au căzut vitejii! 20 Nu spuneți în Gat și nu‑l vestiți pe străzile Așchelonului, ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor, ca nu cumva să tresalte de bucurie fiicele celor necircumciși. 21 O, munți ai Ghilboei! Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi, și nici câmpii pentru darurile de mâncare!* Căci acolo a fost detestat* scutul vitejilor, scutul lui Saul, care nu va mai fi uns cu untdelemn. 22 De la sângele celor uciși, de la grăsimea vitejilor, arcul lui Ionatan nu dădea înapoi, iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol. 23 Saul și Ionatan, care, în viață, s‑au iubit și s‑au plăcut, nici măcar în moarte n‑au fost despărțiți. Erau mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii. 24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeți‑l pe Saul! Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu și cu mult fast, pe cel care vă împodobea veșmintele cu ornamente de aur. 25 O, cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatan zace ucis pe înălțimile tale. 26 Sunt mâhnit din cauza ta, frate Ionatan! Mi‑ai fost atât de drag! Dragostea ta pentru mine a fost minunată, mai minunată chiar decât dragostea femeilor. 27 O, cum au căzut vitejii și cum au fost distruse armele!“

Einheitsübersetzung 2016

DAVIDS AUFSTIEG

Davids Klage um Saul und Jonatan

1 Als David nach dem Tod Sauls von seinem Sieg über die Amalekiter zurückgekehrt war und sich zwei Tage lang in Ziklag aufgehalten hatte, 2 kam am dritten Tag ein Mann aus dem Lager Sauls, mit zerrissenen Kleidern und Staub auf dem Haupt. Als er bei David angelangt war, warf er sich auf den Boden nieder und huldigte ihm. 3 David fragte ihn: Woher kommst du? Er antwortete ihm: Ich habe mich aus dem Lager Israels gerettet. 4 David sagte zu ihm: Wie stehen die Dinge? Berichte mir! Er erwiderte: Das Volk ist aus dem Kampf geflohen, viele von den Männern sind gefallen und umgekommen; auch Saul und sein Sohn Jonatan sind tot. 5 David fragte den jungen Mann, der ihm die Nachricht brachte: Woher weißt du, dass Saul und sein Sohn Jonatan tot sind? 6 Der junge Mann, der ihm die Nachricht brachte, sagte: Ich kam zufällig auf das Gebirge von Gilboa; da sah ich, wie sich Saul auf seinen Speer stützte und Kriegswagen und Reiter auf ihn eindrangen. 7 Er wandte sich um, und als er mich sah, rief er mich. Ich antwortete: Hier bin ich. 8 Er fragte mich: Wer bist du? Ich gab ihm zur Antwort: Ich bin ein Amalekiter. 9 Da sagte er zu mir: Komm her zu mir und töte mich! Denn mich hat ein Schwächeanfall erfasst, aber noch ist alles Leben in mir. 10 Ich ging also zu ihm hin und tötete ihn; denn ich wusste, dass er seinen Sturz nicht überleben würde. Dann nahm ich den Stirnreif, den er auf dem Kopf trug, und die Spange, die er am Arm hatte, und bringe sie nun hierher zu meinem Herrn. 11 Da fasste David sein Gewand und zerriss es und mit ihm alle Männer um ihn. 12 Sie klagten, weinten und fasteten bis zum Abend wegen Saul, seines Sohnes Jonatan, des Volkes des HERRN und des Hauses Israel, die unter dem Schwert gefallen waren. 13 Und David fragte den jungen Mann, der ihm die Nachricht gebracht hatte: Woher bist du? Er antwortete: Ich bin der Sohn eines Einwanderers aus Amalek. 14 David fragte ihn: Wie kommt es, dass du dich nicht davor gefürchtet hast, deine Hand auszustrecken, um den Gesalbten des HERRN umzubringen? 15 Darauf rief David einen von seinen jungen Männern zu sich und sagte: Komm her, stoß ihn nieder! Und er schlug ihn tot. 16 David aber sagte zu ihm: Dein Blut über dein Haupt; denn dein Mund zeugt gegen dich, wenn du sagst: Ich habe den Gesalbten des HERRN getötet. 17 Und David sang die folgende Totenklage auf Saul und seinen Sohn Jonatan; 18 er sagte, man solle es die Söhne Judas als Bogenlied lehren; es steht im Buch des Aufrechten: 19 Israel, dein Stolz liegt erschlagen auf deinen Höhen. / Ach, die Helden sind gefallen! 20 Meldet es nicht in Gat, / verkündet es nicht auf Aschkelons Straßen, / damit die Töchter der Philister sich nicht freuen, / damit die Töchter der Unbeschnittenen nicht jauchzen. 21 Ihr Berge in Gilboa, kein Tau und kein Regen / falle auf euch und auch nicht auf euch, ihr Gefilde der Erstlingsgaben. / Denn dort wurde der Schild der Helden befleckt, / der Schild des Saul, als wäre er nicht mit Öl gesalbt. 22 Ohne das Blut von Erschlagenen, / ohne das Mark der Helden / kam der Bogen Jonatans nie zurück; / auch das Schwert Sauls / kehrte niemals erfolglos zurück. 23 Saul und Jonatan, die Geliebten und Teuren, / im Leben und Tod sind sie nicht getrennt. / Sie waren schneller als Adler, / waren stärker als Löwen. 24 Ihr Töchter Israels, weint um Saul; / er hat euch in köstlichen Purpur gekleidet, / hat goldenen Schmuck auf eure Gewänder geheftet. 25 Ach, die Helden sind gefallen mitten im Kampf. / Jonatan liegt erschlagen auf deinen Höhen. 26 Weh ist mir um dich, mein Bruder Jonatan. / Du warst mir sehr lieb. / Wunderbarer war deine Liebe für mich / als die Liebe der Frauen. 27 Ach, die Helden sind gefallen, / die Waffen des Kampfes verloren.

2.Samuel 1 | Noua Traducere Românească Einheitsübersetzung 2016

Vestea morții lui Saul și a lui Ionatan

Cântarea de jale a lui David

DAVIDS AUFSTIEG

Davids Klage um Saul und Jonatan