Lukas 19 | Noua Traducere Românească

Isus și Zacheu

1 Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. 2 Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat, 3 căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. 4 Atunci el a alergat înainte și s‑a urcat într‑un sicomor* ca să‑L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă. 5 Când a ajuns Isus în locul acela, S‑a uitat în sus și i‑a zis: – Zacheu, dă‑te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta. 6 El s‑a dat repede jos și, bucuros, L‑a primit ca oaspete. 7 Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau: – A intrat să poposească la un om păcătos! 8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I‑a zis: – Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult! 9 Isus i‑a zis: – Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam! 10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

11 În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le‑a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată. 12 Așadar, le‑a zis: – Un nobil a plecat într‑o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă.* 13 I‑a chemat pe zece dintre sclavii lui, le‑a dat zece mine* și le‑a zis: „Folosiți‑le în negoț până când mă întorc eu!“ 14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!“* 15 La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat. 16 Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine.“ 17 Stăpânul i‑a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într‑un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“ 18 Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“ 19 Stăpânul i‑a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“ 20 Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată‑ți mina! Am ținut‑o învelită într‑un ștergar, 21 căci m‑am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n‑ai pus și seceri ceea ce n‑ai semănat!“ 22 Stăpânul i‑a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n‑am pus și secer ceea ce n‑am semănat? 23 Atunci de ce n‑ai pus argintul la bancă*, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“ 24 Și le‑a zis celor care stăteau acolo: „Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine.“ 25 Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“ 26 Vă spun că celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. 27 Cât despre acei dușmani ai mei, care n‑au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți‑i aici și omorâți‑i înaintea mea!

Intrarea triumfală în Ierusalim

28 După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, suindu‑Se spre Ierusalim. 29 Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i‑a trimis pe doi dintre ucenici, 30 zicând: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați‑l și aduceți‑l! 31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce‑l dezlegați?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.»“ 32 Cei ce fuseseră trimiși s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. 33 În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i‑au întrebat: – De ce dezlegați măgărușul? 34 Ei au răspuns: – Domnul are nevoie de el! 35 Și l‑au adus la Isus. Apoi și‑au aruncat hainele peste măgăruș și L‑au așezat pe Isus călare*. 36 În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum*. 37 Când S‑a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau: – Binecuvântat este Împăratul Care vine în Numele Domnului!* Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!* 39 Unii farisei din mulțime I‑au zis: – Învățătorule, mustră‑Ți ucenicii! 40 Isus, răspunzând, a zis: – Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga*!

Isus plânge pentru Ierusalim

41 Când S‑a apropiat de cetate și a văzut‑o, Isus a plâns pentru ea. 42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care‑ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile! 44 Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Isus alungă comercianții din Templu

45 Isus a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46 zicându‑le: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune»,* dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!*“ 47 Isus dădea în fiecare zi învățătură în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și fruntașii poporului căutau să‑L omoare, 48 dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându‑L.*

English Standard Version

Jesus and Zacchaeus

1 He entered Jericho and was passing through. 2 And behold, there was a man named Zacchaeus. He was a chief tax collector and was rich. 3 And he was seeking to see who Jesus was, but on account of the crowd he could not, because he was small in stature. 4 So he ran on ahead and climbed up into a sycamore tree to see him, for he was about to pass that way. 5 And when Jesus came to the place, he looked up and said to him, “Zacchaeus, hurry and come down, for I must stay at your house today.” 6 So he hurried and came down and received him joyfully. 7 And when they saw it, they all grumbled, “He has gone in to be the guest of a man who is a sinner.” 8 And Zacchaeus stood and said to the Lord, “Behold, Lord, the half of my goods I give to the poor. And if I have defrauded anyone of anything, I restore it fourfold.” 9 And Jesus said to him, “Today salvation has come to this house, since he also is a son of Abraham. 10 For the Son of Man came to seek and to save the lost.”

The Parable of the Ten Minas

11 As they heard these things, he proceeded to tell a parable, because he was near to Jerusalem, and because they supposed that the kingdom of God was to appear immediately. 12 He said therefore, “A nobleman went into a far country to receive for himself a kingdom and then return. 13 Calling ten of his servants,* he gave them ten minas,* and said to them, ‘Engage in business until I come.’ 14 But his citizens hated him and sent a delegation after him, saying, ‘We do not want this man to reign over us.’ 15 When he returned, having received the kingdom, he ordered these servants to whom he had given the money to be called to him, that he might know what they had gained by doing business. 16 The first came before him, saying, ‘Lord, your mina has made ten minas more.’ 17 And he said to him, ‘Well done, good servant!* Because you have been faithful in a very little, you shall have authority over ten cities.’ 18 And the second came, saying, ‘Lord, your mina has made five minas.’ 19 And he said to him, ‘And you are to be over five cities.’ 20 Then another came, saying, ‘Lord, here is your mina, which I kept laid away in a handkerchief; 21 for I was afraid of you, because you are a severe man. You take what you did not deposit, and reap what you did not sow.’ 22 He said to him, ‘I will condemn you with your own words, you wicked servant! You knew that I was a severe man, taking what I did not deposit and reaping what I did not sow? 23 Why then did you not put my money in the bank, and at my coming I might have collected it with interest?’ 24 And he said to those who stood by, ‘Take the mina from him, and give it to the one who has the ten minas.’ 25 And they said to him, ‘Lord, he has ten minas!’ 26 ‘I tell you that to everyone who has, more will be given, but from the one who has not, even what he has will be taken away. 27 But as for these enemies of mine, who did not want me to reign over them, bring them here and slaughter them before me.’”

The Triumphal Entry

28 And when he had said these things, he went on ahead, going up to Jerusalem. 29 When he drew near to Bethphage and Bethany, at the mount that is called Olivet, he sent two of the disciples, 30 saying, “Go into the village in front of you, where on entering you will find a colt tied, on which no one has ever yet sat. Untie it and bring it here. 31 If anyone asks you, ‘Why are you untying it?’ you shall say this: ‘The Lord has need of it.’” 32 So those who were sent went away and found it just as he had told them. 33 And as they were untying the colt, its owners said to them, “Why are you untying the colt?” 34 And they said, “The Lord has need of it.” 35 And they brought it to Jesus, and throwing their cloaks on the colt, they set Jesus on it. 36 And as he rode along, they spread their cloaks on the road. 37 As he was drawing near—already on the way down the Mount of Olives—the whole multitude of his disciples began to rejoice and praise God with a loud voice for all the mighty works that they had seen, 38 saying, “Blessed is the King who comes in the name of the Lord! Peace in heaven and glory in the highest!” 39 And some of the Pharisees in the crowd said to him, “Teacher, rebuke your disciples.” 40 He answered, “I tell you, if these were silent, the very stones would cry out.”

Jesus Weeps over Jerusalem

41 And when he drew near and saw the city, he wept over it, 42 saying, “Would that you, even you, had known on this day the things that make for peace! But now they are hidden from your eyes. 43 For the days will come upon you, when your enemies will set up a barricade around you and surround you and hem you in on every side 44 and tear you down to the ground, you and your children within you. And they will not leave one stone upon another in you, because you did not know the time of your visitation.”

Jesus Cleanses the Temple

45 And he entered the temple and began to drive out those who sold, 46 saying to them, “It is written, ‘My house shall be a house of prayer,’ but you have made it a den of robbers.” 47 And he was teaching daily in the temple. The chief priests and the scribes and the principal men of the people were seeking to destroy him, 48 but they did not find anything they could do, for all the people were hanging on his words.

Lukas 19 | Noua Traducere Românească English Standard Version