Johannes 11 | Noua Traducere Românească

Moartea lui Lazăr

1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora acesteia, era bolnav. 2 Maria era cea care L‑a uns pe Domnul cu parfum și I‑a șters picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Surorile au trimis la Isus să‑I spună: „Doamne, iată că cel pe care‑l iubești este bolnav!“ 4 Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ 5 Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. 6 Prin urmare, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul unde era. 7 După aceea, Isus le‑a zis ucenicilor: – Să ne ducem din nou în Iudeea! 8 Ucenicii I‑au răspuns: – Rabbi*, iudeii tocmai căutau să Te omoare cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?! 9 Isus a răspuns: – Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el. 11 După ce a spus acestea, le‑a zis: – Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să‑l trezesc. 12 Ucenicii I‑au zis: – Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine. 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit. 14 Atunci Isus le‑a spus deschis: – Lazăr a murit. 15 Și Mă bucur pentru voi că n‑am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el! 16 Atunci Toma, căruia i se zicea „Didymos“*, le‑a zis celorlalți ucenici: – Să mergem și noi să murim împreună cu El!

Isus, învierea și viața

17 Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile* în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii*, 19 și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, s‑a dus să‑L întâmpine. Maria însă ședea în casă. 21 Marta I‑a zis lui Isus: – Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu! 22 Dar chiar și acum știu că orice‑I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da! 23 Isus i‑a zis: – Fratele tău va învia. 24 Marta I‑a răspuns: – Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă. 25 Isus i‑a zis: – Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. 26 Și oricine trăiește și crede în Mine în veci nu va muri. Crezi lucrul acesta? 27 Ea I‑a răspuns: – Da, Doamne, cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume. 28 Și zicând aceasta, s‑a dus și a chemat‑o pe Maria, sora ei, spunându‑i în șoaptă: „A sosit Învățătorul și te cheamă!“ 29 Cum a auzit aceasta, Maria s‑a ridicat repede și s‑a dus la El. 30 Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde‑L întâmpinase Marta. 31 Atunci iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, când au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat‑o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. 32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându‑I: – Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu! 33 Isus, când a văzut‑o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S‑a înfiorat* în duh și S‑a tulburat. 34 El a întrebat: – Unde l‑ați pus? Ei I‑au răspuns: – Doamne, vino și vezi! 35 Lui Isus I‑au dat lacrimile.* 36 Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ 37 Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici acesta să nu moară?“

Învierea lui Lazăr

38 Isus S‑a înfiorat din nou în Sine și S‑a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră. 39 Isus a zis: – Dați piatra la o parte! Marta, sora celui mort, I‑a zis: – Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile! 40 Isus i‑a zis: – Nu ți‑am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu? 41 Au dat deci piatra la o parte. Isus Și‑a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M‑ai ascultat*! 42 Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta de dragul mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că Tu M‑ai trimis.“ 43 După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ 44 Cel ce murise a ieșit cu picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într‑un ștergar. Isus le‑a zis: – Dezlegați‑l și lăsați‑l să meargă!

Uneltire împotriva lui Isus

45 Mulți dintre iudeii care au venit la Maria și au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei s‑au dus la farisei și le‑au spus ce făcuse Isus. 47 Conducătorii preoților și fariseii au adunat Sinedriul* și au zis: – Ce facem? Omul Acesta face multe semne. 48 Dacă‑L lăsăm să continue așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici atât locul*, cât și neamul. 49 Însă unul dintre ei, Caiafa*, care era mare preot în anul acela, le‑a zis: – Voi nu știți nimic, 50 nici nu vă gândiți* că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor și să nu piară întregul neam. 51 Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus urma să moară pentru neam 52 și nu numai pentru neam, ci și ca să‑i adune laolaltă* pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. 53 Așadar, din ziua aceea s‑au hotărât să‑L omoare. 54 Drept urmare, Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într‑o cetate numită Efraim, și a rămas acolo cu ucenicii. 55 Paștele iudeilor era aproape și mulți din ținutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paște ca să se curățească. 56 Ei Îl căutau pe Isus și‑și spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeți? Nu va veni deloc la sărbătoare?“ 57 Dar conducătorii preoților și fariseii dăduseră porunci ca, dacă cineva știe unde este, să le dea de știre, astfel încât să‑L poată aresta.

Újszövetség: élet, igazság és világosság

Lázár feltámasztása

1 Volt pedig egy beteg ember, Lázár, Bethániából, Máriának és az ő testvérének, Mártának falujából. 2 Az a Mária volt az, aki megkente az Urat kenettel, és a hajával törölte meg annak lábait: az ő testvére, Lázár volt beteg. 3 Testvérei tehát hozzá küldtek, s ezt üzenték: „Uram, íme, akit szeretsz, beteg.“ 4 Jézus pedig, amikor ezt meghallotta, ezt mondta: „Ez a betegség nem halálos, hanem az Isten dicsőségére való, hogy dicsőíttessék általa az Istennek Fia.“ 5 Jézus pedig szerette Mártát és annak nővérét és Lázárt. 6 Mikor tehát meghallotta, hogy beteg, akkor két napig maradt azon a helyen, ahol volt, 7 de azután ezt mondta tanítványainak: „Menjünk ismét Júdeába.“ 8 A tanítványok ezt mondták neki: „Mester, most akartak téged megkövezni a júdabeliek, és újra odamégy?“ 9 Jézus így felelt: „Vagy nem tizenkét órája van-e a napnak? Ha valaki nappal jár, nem botlik meg, mert látja a világnak világosságát. 10 De aki éjjel jár, megbotlik, mert nincsen abban világosság.“ 11 Ezeket mondta nekik, és hozzátette: „Lázár, a mi barátunk, elaludt, de elmegyek, hogy felköltsem őt.“ 12 A tanítványai azt mondták erre: „Uram, ha elaludt, meggyógyul.“ 13 Pedig Jézus a haláláról beszélt, de ők azt hitték, hogy álomba merülésről szól. 14 Ekkor aztán Jézus nyíltan megmondta nekik: „Lázár meghalt, 15 és örülök, hogy nem voltam ott, tiértetek, hogy higgyetek. De menjünk el őhozzá!“ 16 Tamás, akit Ikernek hívtak, azt mondta tanítványtársainak: „Menjünk el mi is, hogy meghaljunk vele.“ 17 Jézus pedig elment, és úgy találta, hogy Lázár már négy napja van a sírban. 18 Betánia pedig közel volt Jeruzsálemhez, mintegy tizenöt futamnyira, 19 ezért a zsidók közül sokan mentek Mártához és Máriához, hogy vigasztalják őket az ő testvérük miatt. 20 Márta, amint meghallotta, hogy Jézus jön, elébe ment, Mária pedig otthon ült. 21 Márta ekkor ezt mondta Jézusnak: „Uram, ha itt lettél volna, nem halt volna meg a testvérem. 22 De most is tudom, hogy amit csak kérsz az Istentől, megadja neked az Isten.“ 23 Jézus ezt mondta neki: „Feltámad a testvéred.“ 24 Márta ezt mondta neki: „Tudom, hogy feltámad a feltámadáskor, az utolsó napon.“ 25 Jézus ezt mondta neki: „Én vagyok a feltámadás és az élet: aki hisz énbennem, ha meghal is, él, 26 és aki él és hisz énbennem, soha meg nem hal. Hiszed-e ezt?“ 27 Márta így felelt: „Igen, Uram, én hiszem, hogy te vagy a Krisztus, az Istennek Fia, aki e világra jövendő.“ 28 Amint ezeket mondta, elment, és titkon szólította az ő testvérét, Máriát, mondván: „A Mester itt van, és hív téged.“ 29 Mihelyt ez meghallotta, felkelt hamar, és hozzáment. 30 Jézus pedig nem ment még be a faluba, hanem azon a helyen volt, ahová Márta elébe ment. 31 A zsidók azért, akik ővele otthon voltak, és vigasztalták őt, látva, hogy Mária hamar felkelt és kiment, utánamentek, ezt mondva: „A sírhoz megy, hogy ott sírjon.“ 32 Mária pedig, amint odaért, ahol Jézus volt, meglátva őt, a lábaihoz esett, ezt mondva neki: „Uram, ha itt lettél volna, nem halt volna meg az én testvérem.“ 33 Jézus pedig, amint látta, hogy sír, és sírnak a vele jött zsidók is, elbúsult lelkében, és igen megrendült. 34 És mondta: „Hová helyeztétek őt?“ Mondták neki: „Uram, gyere, és lásd meg!“ 35 Könnyekre fakadt Jézus. 36 Mondták azért a zsidók: „Íme, mennyire szerette őt!“ 37 Némelyek pedig ezt mondták közülük: „Ő, aki a vaknak szemét felnyitotta, nem tehette volna-e meg, hogy ez ne haljon meg?“ 38 Jézus pedig újra felindulva magában, odament a sírhoz. Az pedig egy üreg volt, és kő feküdt rajta. 39 Jézus ezt mondta: „Vegyétek el a követ.“ A megholtnak nőtestvére, Márta ezt mondta neki: „Uram, immár szaga van, hiszen negyednapos.“ 40 Jézus ezt mondta neki: „Nem mondtam neked, hogy ha hiszel, meglátod majd az Istennek dicsőségét?“ 41 Elvették azért a követ onnan, ahol a megholt feküdt. Jézus pedig felemelte szemeit az égre, és mondta: „Atyám, hálát adok neked, hogy meghallgattál engem. 42 Tudtam is, hogy te mindenkor meghallgatsz engem, csak a körülálló sokaság miatt mondtam, hogy elhiggyék, hogy te küldtél engem.“ 43 És mikor ezeket mondta, fennhangon kiáltott: „Lázár, jöjj ki!“ 44 És kijött a megholt, lábain és kezein kötelékekkel megkötözve, és az orcája kendővel volt leborítva. Mondta nekik Jézus: „Oldozzátok el, és hagyjátok elmenni.“

A nagytanács elhatározza Jézus megölését

45 Sokan hittek őbenne azok közül a zsidók közül, akik Máriához mentek, és látták, amiket cselekedett. 46 De némelyek azok közül elmentek a farizeusokhoz, és elbeszélték nekik, amiket Jézus cselekedett. 47 Egybegyűjtötték azért a papi fejedelmek és a farizeusok a főtanácsot, és mondták: „Mit cselekedjünk? Mert ez az ember sok csodát művel. 48 Ha ekképpen hagyjuk őt, mindenki hinni fog ő benne: és eljönnek majd a rómaiak, és elveszik tőlünk mind a helyet is, mind a népet is.“ 49 Egy pedig közülük, Kajafás, aki főpap volt abban az esztendőben, mondta nekik: „Ti semmit sem tudtok. 50 Még arra sem gondoltok, hogy jobb nékünk, hogy egy ember haljon meg a népért, és ne az egész nép vesszen el.“ 51 Ezt pedig nem magától mondta: hanem mivel abban az esztendőben főpap volt, jövendőt mondott, hogy Jézus meg fog halni a népért, 52 és nemcsak a népért, hanem azért is, hogy az Istennek elszéledt gyermekeit egybegyűjtse. 53 Ama naptól azért azon tanakodtak, hogy őt megöljék. 54 Jézus tehát nem járt többé nyilvánosan a zsidók között, hanem elment onnan a vidékre, a pusztához közel, egy Efraim nevű városba, és ott tartózkodott az ő tanítványaival. 55 Közel volt pedig a zsidók húsvétja: vidékről sokan mentek fel Jeruzsálembe húsvét előtt, hogy megtisztuljanak. 56 A templomban állva keresték Jézust, és így szóltak egymáshoz: „Mit gondoltok, hogy nem jön-e fel az ünnepre?“ 57 A papi fejedelmek pedig és a farizeusok is parancsot adtak, hogy ha valaki megtudja, hogy hol van, jelentse, hogy megfogják.

Johannes 11 | Noua Traducere Românească Újszövetség: élet, igazság és világosság