2.Korinther 2 | Noua Traducere Românească Újszövetség: élet, igazság és világosság

2.Korinther 2 | Noua Traducere Românească
1 Astfel, am hotărât în mine însumi să nu mai vin din nou la voi cu întristare. 2 Căci, dacă eu vă întristez, atunci cine mă mai înveselește pe mine, dacă nu cel întristat de mine? 3 Și am scris în felul acesta, pentru ca, atunci când voi veni, să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt convins, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. 4 Căci v‑am scris cu mult necaz și durere în inimă, printre multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi.

Iertarea celui păcătos

5 Dacă cineva a fost un motiv de întristare, nu pe mine m‑a întristat, ci, într‑o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toți. 6 Este destul pentru acesta pedeapsa dată de cei mai mulți. 7 Astfel, dimpotrivă, ar trebui mai degrabă să‑l iertați și să‑l încurajați, ca să nu fie copleșit de prea multă întristare. 8 De aceea, vă îndemn să vă întăriți dragostea față de el. 9 Căci v‑am scris și ca să vă încerc caracterul, să aflu dacă sunteți ascultători în toate. 10 Pe cine iertați voi îl iert și eu. Căci ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezența lui Cristos, 11 ca să nu‑l lăsăm pe Satan* să profite de noi, pentru că noi nu suntem în necunoștință de planurile lui. 12 Când am venit la Troa pentru Evanghelia* lui Cristos și mi‑a fost deschisă o ușă de către Domnul, 13 n‑am avut liniște în duhul meu, pentru că nu l‑am găsit acolo pe Titus, fratele meu. Astfel, mi‑am luat rămas bun de la ei și m‑am dus în Macedonia.

Lucrarea apostolică

14 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care întotdeauna ne face să triumfăm în Cristos și răspândește prin noi în orice loc aroma cunoașterii Lui. 15 Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiți și printre cei ce pier – 16 pentru aceștia o aromă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia o aromă de la viață spre viață. Și cine este destoinic pentru aceste lucruri? 17 Căci noi nu suntem asemenea celor mulți, care profită de pe urma Cuvântului* lui Dumnezeu, ci vorbim înaintea* lui Dumnezeu, în Cristos, din sinceritate, ca din partea lui Dumnezeu.

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Újszövetség: élet, igazság és világosság
1 Azt tettem pedig fel magamban, hogy nem megyek hozzátok ismét szomorúsággal. 2 Mert ha én megszomorítlak titeket, ugyan ki az, aki megvidámít engem, hacsak nem az, a kit én megszomorítok? 3 És azért írtam nektek éppen azt, hogy amikor odamegyek, ne szomorodjak meg azok miatt, akiknek örülnöm kellene, mert meg vagyok győződve arról, hogy az én örömöm mindnyájatoké. 4 Mert sok szorongattatás és szívbeli háborgás között írtam nektek, sok könnyhullatással, de nem azért, hogy megszomorodjatok, hanem hogy megismerjétek azt a szeretetet, amelyet kiváltképpen irántatok érzek.

Pál megszomorítójának bűnbánata

5 Ha pedig valaki megszomorított, nem engem szomorított meg, hanem részben, hogy azt ne terheljem, titeket, mindnyájatokat. 6 Elég ilyennek a többség részéről való megbüntetése. 7 Most már inkább ti is bocsássatok meg neki és vigasztaljátok, hogy a felettébb való bánat meg ne eméssze. 8 Azért kérlek titeket, tanúsítsatok iránta szeretetet. 9 Mert azért is írtam, hogy bizonyosan megtudjam, hogy mindenben engedelmesek vagytok-e. 10 Akinek pedig megbocsáttok valamit, annak én is megbocsátok. Mert ha volt mit megbocsátanom, én megbocsátottam. Tiértetek cselekedtem ezt a Krisztus színe előtt, hogy meg ne csaljon minket a sátán, 11 mert jól ismerjük az ő szándékait.

Pál Tróászban és Macedóniában

12 Amikor pedig Tróászba mentem a Krisztus evangéliuma ügyében, és kapu nyílt előttem az Úrban, nem volt a lelkemnek nyugalma, mivel nem találtam Tituszt, az én atyámfiát, 13 elbúcsúztam tehát tőlük és elmentem Macedóniába. 14 De legyen hála az Istennek, aki mindenkor diadalra vezet minket a Krisztusban, és az ő ismeretének illatát terjeszti általunk. 15 Mert Krisztus jó illata vagyunk Isten számára, mind az üdvözülők, mind az elkárhozók között. 16 Ezeknek a halál illata halálra, azoknak pedig az élet illata életre. És ki alkalmas erre? 17 Mert nem olyanok vagyunk, mint sokan, akik meghamisítják az Isten igéjét, hanem tisztán, sőt szinte Istenből szólunk Isten előtt a Krisztusban.