Psalm 10 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Psalm 10 | Noua Traducere Românească
1 De ce stai departe, DOAMNE, și Te ascunzi în vremuri de lipsă? 2 Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac, însă ei sunt prinși în planurile pe care le‑a urzit. 3 Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său, binecuvântându‑l pe cel lacom și disprețuindu‑L pe DOMNUL. 4 Cel rău, în înfumurarea lui*, nu caută. Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“ 5 Căile lui sunt prospere întotdeauna; judecățile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi. 6 El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de‑a lungul generațiilor, pe mine, care nu sunt în nenorocire!“* 7 Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire; sub limba lui este numai necaz și nelegiuire. 8 El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat. 9 Pândește din ascunziș ca leul din desiș; pândește să‑l prindă pe cel sărac, să‑l prindă pe cel sărac și să‑l atragă în lațul lui. 10 Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc; cad sub puterea lui. 11 El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Și‑a ascuns fața. În veac nu va vedea!“ 12 Ridică‑Te, DOAMNE Dumnezeule! Ridică‑Ți mâna! Nu‑i uita pe cei săraci! 13 De ce‑L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“? 14 Tu însă vezi necazul și întristarea; Te uiți, ca să le iei în mâna Ta! Ție Ți se încredințează cel neajutorat; Tu ești ajutorul orfanului. 15 Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit; cere‑le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit! 16 DOMNUL este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din țara Lui! 17 Tu, DOAMNE, asculți dorința celor sărmani; Tu le întărești inima, plecându‑Ți urechea spre ei, 18 ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit, pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Библия, синодално издание

Началнику на хора. Псалом Давидов.

1 На Господа се уповавам; как тогава казвате на душата ми: „отлети на вашата планина като птица“? 2 Защото ето, нечестивците изопнаха лък, туриха стрелата си на тетивата, за да стрелят в тъмно върху правите по сърце. 3 Когато са разрушени основите, какво ще стори праведникът? 4 Господ е в светия Свой храм, Господ има престола Си на небесата; очите Му гледат (към бедния); веждите Му изпитват човешките синове. 5 Господ изпитва праведния, а душата Му мрази нечестивеца и насилника. 6 Върху нечестивците ще излее Той като дъжд разпалени въглени, огън и жупел; и палещ вятър е техният дял от чашата, 7 защото Господ е праведен, – обича правда; лицето Му гледа праведника.