Matthäus 26 | Noua Traducere Românească

Uneltire împotriva lui Isus

1 După ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, Isus le‑a zis ucenicilor Săi: 2 „Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi predat ca să fie răstignit.“ 3 Atunci conducătorii preoților și bătrânii poporului s‑au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa*, 4 și au plănuit să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‑L omoare. 5 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“

Ungerea lui Isus la Betania

6 În timp ce Isus Se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, 7 s‑a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul Lui, în timp ce El stătea la masă. 8 Dar ucenicii, văzând lucrul acesta, s‑au indignat, zicând: „Pentru ce risipa aceasta? 9 Căci parfumul s‑ar fi putut vinde scump, iar banii să fi fost dați săracilor.“ 10 Știind aceasta, Isus le‑a zis: „De ce o necăjiți pe femeie? Căci ea a făcut o faptă bună față de Mine! 11 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 12 Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta ca să Mă pregătească pentru înmormântare. 13 Adevărat vă spun că, oriunde va fi proclamată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“

Trădarea lui Iuda

14 Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s‑a dus la conducătorii preoților. 15 El a zis: „Ce vreți să‑mi dați ca să‑L dau pe mâna voastră?“ Ei i‑au oferit treizeci de arginți*. 16 De atunci încolo el căuta un prilej potrivit ca să‑L dea pe mâna lor.

Masa pascală

17 În prima zi a Sărbătorii Azimelor*, ucenicii au venit la Isus și L‑au întrebat: – Unde vrei să‑Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște? 18 El a răspuns: – Duceți‑vă în cetate la un anumit om și spuneți‑i: „Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape. Voi sărbători Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei.»“ 19 Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

Descoperirea trădătorului

20 Când s‑a înserat, Isus ședea la masă împreună cu cei doisprezece. 21 În timp ce mâncau, Isus le‑a zis: – Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda*. 22 Ei s‑au întristat foarte tare și fiecare dintre ei au început să‑L întrebe: – Nu cumva sunt eu, Doamne? 23 Dar Isus, răspunzând, a zis: – Cel ce‑și pune mâna în vas împreună cu Mine, acela Mă va trăda!* 24 Într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s‑ar fi născut! 25 Iuda, cel ce Îl trădase, a răspuns, zicând: – Nu cumva sunt eu, Rabbi*? Isus i‑a zis: – Tu ai spus‑o!

Cina Domnului

26 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu.“ 27 Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit*, l‑a dat ucenicilor, zicând: „Beți toți din el, 28 căci acesta este sângele Meu, sângele noului legământ, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor. 29 Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.“ 30 După ce au cântat un imn*, au ieșit îndreptându‑se spre Muntele Măslinilor.

Isus prezice lepădarea lui Petru

31 Atunci Isus le‑a zis: – În noaptea aceasta toți vă veți poticni în Mine, pentru că este scris: „Voi lovi păstorul, iar oile turmei vor fi risipite!“* 32 Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea. 33 Petru, răspunzând, I‑a zis: – Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni! 34 Isus i‑a zis: – Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul*, te vei lepăda de Mine de trei ori. 35 Petru I‑a răspuns: – Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine! Și toți ucenicii au spus la fel.

Ghetsimani

36 Atunci Isus S‑a dus cu ei într‑un loc numit Ghetsimani și le‑a zis ucenicilor: – Stați jos aici, până Mă voi duce acolo să Mă rog! 37 I‑a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se tulbure. 38 Atunci le‑a zis: – Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine! 39 Și, mergând puțin mai înainte, S‑a aruncat cu fața la pământ, rugându‑Se și zicând: „Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul* acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“ 40 Apoi a venit la ucenici, dar i‑a găsit dormind. El i‑a zis lui Petru: – Așadar, n‑ați putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? 41 Vegheați și rugați‑vă, ca să nu cădeți* în ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă. 42 S‑a îndepărtat a doua oară și S‑a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă acest pahar nu poate fi îndepărtat de la Mine fără să‑l beau, facă‑se voia Ta!“ 43 A venit iarăși la ucenici și i‑a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. 44 I‑a lăsat iarăși, S‑a îndepărtat și S‑a rugat pentru a treia oară, zicând aceleași cuvinte. 45 Atunci a venit la ucenici și le‑a zis: – Încă mai dormiți și vă odihniți?* Iată, s‑a apropiat ceasul! Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor. 46 Sculați‑vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!

Arestarea lui Isus

47 În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mare mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților și de bătrânii poporului. 48 Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care‑L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El!“ 49 El s‑a apropiat imediat de Isus și a zis: – Plecăciune*, Rabbi! Și L‑a sărutat. 50 Isus i‑a zis: – Prietene, fă potrivit cu ceea ce ești aici să faci! Atunci ei s‑au apropiat, au pus mâna pe Isus și L‑au prins. 51 Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‑a scos sabia și l‑a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea. 52 Însă Isus i‑a zis: „Pune‑ți sabia înapoi la locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! 53 Sau crezi că n‑aș putea să‑L rog pe Tatăl Meu să Mă ajute și El Mi‑ar pune alături chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni* de îngeri? 54 Dar cum s‑ar mai împlini atunci Scripturile care spun că așa trebuie să se întâmple?“ 55 În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat*? În fiecare zi Mă așezam în Templu și dădeam învățătură, dar n‑ați pus mâna pe Mine! 56 Însă toate acestea s‑au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților.“ Atunci toți ucenicii L‑au părăsit și au fugit.

Isus înaintea Sinedriului

57 Atunci, cei ce au pus mâna pe Isus L‑au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58 Petru L‑a urmat de departe până la curtea marelui preot. Apoi a intrat înăuntru și s‑a așezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârșitul. 59 Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să‑L poată condamna la moarte, 60 dar n‑au găsit niciuna, deși veniseră mulți martori mincinoși. La urmă, au venit doi 61 care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să‑l reconstruiesc în trei zile.»“ 62 Marele preot s‑a ridicat și L‑a întrebat: – Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta? 63 Dar Isus tăcea.* Marele preot i‑a zis: – Te pun sub jurământ înaintea Dumnezeului cel Viu să ne spui dacă Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu! 64 Isus i‑a răspuns: – Tu ai spus‑o! Dar vă spun mai mult decât atât că, de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului!* 65 Atunci marele preot și‑a sfâșiat hainele, zicând: – A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum ați auzit blasfemia! 66 Ce părere aveți? Ei au răspuns, zicând: – Este vrednic de moarte! 67 Atunci L‑au scuipat în față și L‑au lovit. Unii L‑au pălmuit, 68 zicând: „Profețește‑ne, Cristoase, cine este cel ce Te‑a lovit?“*

Lepădarea lui Petru

69 Petru însă stătea afară, în curte. O slujnică s‑a apropiat de el, zicând: – Și tu erai cu Isus galileeanul! 70 Dar el a negat înaintea tuturor, zicând: – Nu știu despre ce vorbești! 71 În timp ce ieșea pe poartă, l‑a văzut o altă slujnică, care le‑a zis celor de acolo: – Acesta era cu Isus nazarineanul. 72 Dar el a negat din nou cu jurământ: – Nu‑L cunosc pe Omul Acesta! 73 După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo s‑au apropiat și i‑au zis lui Petru: – Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci te dă de gol vorbirea! 74 Atunci el a început să blesteme și să jure, zicând: – Nu‑L cunosc pe Omul Acesta! Și imediat a cântat cocoșul. 75 Atunci Petru și‑a amintit cuvântul pe care i‑l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și ieșind afară, a plâns cu amar.

Библия, синодално издание

1 Когато Иисус свърши всички тия думи, рече на учениците Си: 2 знаете, че подир два дни ще бъде Пасха, и Син Човеческий ще бъде предаден на разпятие. 3 Тогава първосвещениците и книжниците и стареите народни се събраха в двора на първосвещеника, на име Каиафа, 4 и решиха в съвета да уловят Иисуса с измама и убият; 5 но казваха: само не на празника, за да не стане смут у народа. 6 А когато Иисус беше във Витания, в къщата на Симона Прокажени, 7 приближи се до Него една жена, която носеше алабастрен съд с драгоценно миро, и го възливаше върху главата Му, когато Той седеше на трапезата. 8 Като видяха това, учениците Му възнегодуваха и казваха: защо е това прахосване: 9 защото това миро можеше да се продаде много скъпо, и парите да се раздадат на сиромаси. 10 Но Иисус, като разбра това, рече им: защо смущавате жената? Тя извърши добро дело за Мене: 11 защото сиромасите всякога имате при себе си, а Мене не всякога имате; 12 като изля това миро върху тялото Ми, тя Ме приготви за погребение. 13 Истина ви казвам: дето и да бъде проповядвано това Евангелие по цял свят, ще се разказва за неин спомен и това, що тя извърши. 14 Тогава един от дванайсетте, на име Иуда Искариот, отиде при първосвещениците 15 и рече: какво ще ми дадете, та да ви Го предам? А те му предложиха трийсет сребърника. 16 И оттогава той търсеше сгоден случай да Го предаде. 17 А в първия ден на празник Безквасници пристъпиха учениците към Иисуса и Му рекоха: де искаш да Ти приготвим да ядеш пасхата? 18 Той рече: идете в града у еди-кого си и му кажете: Учителят казва: времето Ми наближава, у тебе ще правя пасхата с учениците Си. 19 Учениците направиха, както им заповяда Иисус, и приготвиха пасхата. 20 А когато се свечери, Той седна на трапезата с дванайсетте ученика; 21 и когато ядяха, рече: истина ви казвам, един от вас ще Ме предаде; 22 те се много наскърбиха, и всеки от тях почна да Го пита: да не съм аз, Господи? 23 А Той отговори и рече: който топна с Мене в блюдото, той ще Ме предаде, 24 прочее, Син Човеческий отива, както е писано за Него; но горко на оня човек, чрез когото Син Човеческий ще се предаде; добре щеше да бъде за тоя човек, ако не бе се родил. 25 А Иуда, който Го предаде, отговори и рече: да не съм аз, Рави? Иисус му отговори: ти каза. 26 И когато ядяха, Иисус взе хляба и, като благослови, преломи го и, раздавайки на учениците, каза: вземете, яжте: това е Моето тяло. 27 И като взе чашата и благодари, даде им и рече: пийте от нея всички; 28 защото това е Моята кръв на новия завет, която за мнозина се пролива за опрощаване на грехове. 29 И казвам ви, че отсега нататък няма да пия от тоя лозов плод до оня ден, когато с вас ще го пия нов в царството на Отца Си. 30 И като изпяха хвалебна песен, излязоха на Елеонската планина. 31 Тогава Иисус им каза: всички вие ще се съблазните поради Мене през тая нощ; защото писано е: „ще поразя пастира, и ще се пръснат овците на стадото“. 32 А след възкресението Си ще ви изпреваря в Галилея. 33 Тогава Петър Му отговори и рече: дори и всички да се съблазнят поради Тебе, аз никога няма да се съблазня. 34 Иисус му рече: истина ти казвам, че тая нощ, преди още петел да пропее, три пъти ще се отречеш от Мене. 35 Петър Му казва: ако потрябва дори и да умра с Тебе, няма да се отрека от Тебе. Същото рекоха и всички ученици. 36 След това отива с тях Иисус на едно място, наричано Гетсимания, и казва на учениците: поседете тука, докле ида там да се помоля. 37 И като взе със Себе Си Петра и двамата Зеведееви синове, почна да скърби и да тъгува. 38 Тогава им казва Иисус: душата Ми е прескръбна до смърт; останете тук и бъдете будни с Мене. 39 И като се поотдалечи, падна на лицето Си, молеше се и думаше: Отче Мой, ако е възможно, нека Ме отмине тая чаша, обаче не както Аз искам, а както Ти. 40 И дохожда при учениците и ги намира да спят, и казва на Петра: толкоз ли не можахте един час да стоите будни с Мене? 41 Бъдете будни и се молете, за да не паднете в изкушение: духът е бодър, а плътта – немощна. 42 Пак като се отдалечи повторно, помоли се, казвайки: Отче Мой, ако не може Ме отмина тая чаша, без да я изпия, нека бъде Твоята воля. 43 А като дойде, намира ги пак да спят, понеже очите им бяха натегнали. 44 И като ги остави, отдалечи се пак и се помоли трети път, като каза същите думи. 45 След това дохожда при учениците Си и им казва: спете, прочее, и почивайте! Ето, наближи часът, и Син Човеческий се предава в ръцете на грешници; 46 ставайте, да вървим! Ето, приближи се оня, който Ме предава. 47 И докле Той още говореше, ето, Иуда, един от дванайсетте, дойде, и с него множество народ с ножове и колове, от страна на първосвещениците и стареите народни. 48 А оня, който Го предаваше, бе им дал знак, казвайки: Когото целуна, Той е; хванете Го. 49 И веднага се приближи до Иисуса и рече: радвай се, Рави! и Го целуна. 50 А Иисус му рече: друже, защо си дошъл? Тогава пристъпиха, сложиха ръце на Иисуса и Го хванаха. 51 И ето, един от ония, които бяха с Иисуса, протегна ръка, извади ножа си и, като удари слугата на първосвещеника, отряза му ухото. 52 Тогава Иисус му казва: върни ножа си на мястото му; защото всички, които се залавят за нож, от нож ще погинат; 53 или мислиш, че не мога сега помоли Своя Отец, и Той ще ми представи повече от дванайсет легиона Ангели? 54 Но как ще се сбъднат Писанията, че тъй трябва да бъде? 55 Тогава Иисус каза на народа: като на разбойник сте излезли с ножове и колове, за да Ме хванете; всеки ден седях с вас, поучавайки в храма, и Ме не хванахте. 56 Но всичко това стана, за да се сбъднат пророческите писания. Тогава всички ученици Го оставиха и се разбягаха. 57 А ония, които хванаха Иисуса, заведоха Го при Каиафа първосвещеника, дето бяха събрани книжниците и стареите. 58 Петър пък вървеше след Него отдалеч до двора на първосвещеника; и, като влезе вътре, седна със слугите, за да види края. 59 А първосвещениците и стареите и целият синедрион търсеха лъжливо свидетелство против Иисуса, за да Го умъртвят, 60 и не намираха; и, макар да надойдоха много лъжесвидетели, не намериха. Ала най-сетне дойдоха двама лъжесвидетели 61 и рекоха: Тоя каза: мога да разруша Божия храм, и в три дни да го съзидам. 62 И като стана първосвещеникът, рече Му: нищо ли не отговаряш? Какво свидетелствуват тези против Тебе? 63 Но Иисус мълчеше. А първосвещеникът Му рече: заклевам Те в Живия Бог, да ни кажеш, Ти ли си Христос, Син Божий? 64 Иисус му отговаря: ти рече; казвам ви обаче: отсега ще видите Сина Човечески, седнал отдясно на Силата и идещ на небесните облаци. 65 Тогава първосвещеникът раздра дрехите си и рече: Той богохулствува! Каква нужда имаме вече от свидетели? На, сега чухте богохулството Му! 66 Как ви се струва? А те отговориха и рекоха: заслужава смърт. 67 Тогава Го заплюваха и биеха по лицето, а други Му удряха плесници 68 и думаха: проречи ни, Христе, кой Те удари? 69 А Петър седеше вън на двора. И приближи се до него една слугиня и рече: и ти беше с Иисуса Галилееца. 70 Но той се отрече пред всички, като каза: не зная, що говориш. 71 А когато отиваше към вратата, видя го друга и думаше на ония, що бяха там: и тоя беше с Иисуса Назорея. 72 А той пак се отрече с клетва: не познавам Човека. 73 Малко по-сетне се приближиха ония, които стояха там, и казаха на Петра: наистина и ти си от тях, защото и твоят говор те издава. 74 Тогава той почна да проклина и да се кълне: не познавам Човека. И веднага пропя петел. 75 И спомни си Петър думата, казана му от Иисуса: преди още петел да пропее, три пъти ще се отречеш от Мене. И като излезе вън, плака горко.

Matthäus 26 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание