Lukas 22 | Noua Traducere Românească

Uneltire împotriva lui Isus

1 Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune „Paștele“.* 2 Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să‑L omoare pe Isus, dar se temeau de popor. 3 Atunci Satan* a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. 4 Acesta s‑a dus la conducătorii preoților și la comandanții gărzii Templului și au discutat despre cum să‑L dea pe mâna lor. 5 Ei s‑au bucurat și s‑au înțeles cu el să‑i dea argint*. 6 El a încuviințat și căuta un prilej potrivit ca să‑L dea pe mâna lor, în lipsa mulțimii.

Masa pascală

7 Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia jertfit mielul de Paște. 8 Isus i‑a trimis înainte pe Petru și pe Ioan, zicând: – Duceți‑vă și pregătiți‑ne jertfa de Paște, ca s‑o mâncăm! 9 Ei L‑au întrebat: – Unde vrei s‑o pregătim? 10 El le‑a răspuns: – Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă.* Urmați‑l până la casa în care va intra 11 și spuneți‑i stăpânului casei astfel: „Învățătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“ 12 El vă va arăta sus o cameră mare și aranjată. Acolo să faceți pregătirile! 13 Ei s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.

Cina Domnului

14 Când a sosit ceasul, Isus S‑a așezat să mănânce împreună cu apostolii. 15 El le‑a zis: „Am dorit cu ardoare să mănânc împreună cu voi acest Paște, înainte de suferința Mea! 16 Căci vă spun că nu voi mai mânca din el până când nu își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu!“ 17 Și luând un pahar, a mulțumit* și a zis: „Luați‑l și împărțiți‑l între voi! 18 Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.“ 19 Apoi a luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt‑o și le‑a dat‑o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea* Mea!“ 20 În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care este vărsat pentru voi. 21 Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! 22 Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“ 23 Ei au început să se întrebe unii pe alții cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.

Cine este cel mai mare

24 Între ei a avut loc și o ceartă cu privire la cine să fie considerat cel mai mare dintre ei. 25 Atunci Isus le‑a zis: – Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiți „binefăcători“*. 26 Dar voi să nu fiți așa! Dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, iar cel care conduce să fie precum cel care slujește. 27 Căci cine este mai mare, cel care șade la masă sau cel care slujește? Oare nu cel care șade la masă? Eu însă sunt între voi precum Cel Care slujește! 28 Voi sunteți cei care ați rămas cu Mine în încercările* Mele. 29 De aceea și Eu vă ofer o împărăție, așa cum și Tatăl Meu Mi‑a oferit‑o Mie, 30 ca să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să stați pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Isus prezice lepădarea lui Petru

31 Simone, Simone, iată, Satan a cerut să vă cearnă așa cum se cerne grâul, 32 dar Eu M‑am rugat fierbinte pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Iar când te vei întoarce, întărește‑i pe frații tăi! 33 Petru I‑a răspuns: – Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar și la închisoare, și la moarte! 34 Isus i‑a zis: – Îți spun, Petru, că nu va cânta cocoșul* astăzi până nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.

Îndemnuri pentru vremea încercării

35 Apoi le‑a zis: – Când v‑am trimis fără săculeți cu bani, fără traistă și fără sandale, ați dus voi lipsă de ceva? Ei au zis: – De nimic. 36 El le‑a zis: – Acum, dimpotrivă, cel ce are un săculeț cu bani, să‑l ia! La fel și traista! Iar cel ce nu are sabie, să‑și vândă haina și să‑și cumpere una!* 37 Căci vă spun că ceea ce este scris trebuie să se împlinească în Mine, și anume: „El a fost numărat alături de cei fără de Lege.“* Da, ce este scris despre Mine ajunge la împlinire. 38 Ei au zis: – Doamne, iată aici două săbii! El le‑a zis: – De‑ajuns!*

Isus Se roagă pe Muntele Măslinilor

39 Și ieșind afară, S‑a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L‑au urmat și ei. 40 Când a ajuns în locul acela, le‑a zis: – Rugați‑vă să nu cădeți* în ispită! 41 Apoi S‑a retras de lângă ei, cam la o aruncătură de piatră, și, punându‑Se în genunchi, Se ruga, 42 zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul* acesta! Totuși, facă‑se nu voia Mea, ci a Ta!“ 43 Atunci I s‑a arătat un înger din cer, ca să‑L întărească. 44 Fiind în agonie*, El Se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45 Când S‑a ridicat de la rugăciune și a venit la ucenici, i‑a găsit adormiți de întristare. 46 El le‑a zis: – De ce dormiți? Sculați‑vă și rugați‑vă, ca să nu cădeți în ispită!

Arestarea lui Isus

47 În timp ce El încă vorbea, iată că a venit o mulțime de oameni, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s‑a apropiat de Isus ca să‑L sărute, 48 dar Isus i‑a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi* tu pe Fiul Omului?“ 49 Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis: – Doamne, să lovim cu sabia? 50 Și unul dintre ei l‑a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea dreaptă. 51 Însă Isus, răspunzând, a zis: – Lăsați‑i! Până aici! Și atingându‑Se de urechea acelui om, l‑a vindecat. 52 Apoi Isus le‑a zis conducătorilor preoților, comandanților gărzii Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege, ca după un răsculat*? 53 În fiecare zi când eram cu voi în Templu, n‑ați întins mâinile împotriva Mea! Însă acesta este ceasul vostru și autoritatea întunericului.“

Lepădarea lui Petru

54 Atunci, arestându‑L, L‑au dus și L‑au băgat în casa marelui preot. Petru Îl urma de departe. 55 După ce au aprins un foc în mijlocul curții și au stat jos, Petru s‑a așezat în mijlocul lor. 56 O slujnică, văzându‑l șezând lângă foc, s‑a uitat atent la el și a zis: – Și acesta era cu El! 57 Dar el a negat, zicând: – Nu‑L cunosc, femeie! 58 După puțin timp, l‑a văzut altcineva, care a zis: – Și tu ești unul dintre ei! Dar Petru a zis: – Nu sunt, omule! 59 Cam o oră mai târziu, un altul a susținut cu tărie, zicând: – Cu siguranță și acesta era cu El, căci este galileean. 60 Dar Petru a zis: – Omule, nu știu despre ce vorbești! Și deodată, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoșul. 61 Domnul S‑a întors și S‑a uitat la Petru. Atunci Petru și‑a adus aminte de cuvântul pe care i‑l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ 62 Și ieșind afară, a plâns cu amar.

Isus, batjocorit de cei din garda Templului

63 Oamenii, cei care‑L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și‑L băteau. 64 Și legându‑L la ochi, Îl întrebau, zicând: „Profețește, cine este cel ce Te‑a lovit?“ 65 Și rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.

Isus înaintea Sinedriului

66 Când s‑a făcut ziuă, Sfatul bătrânilor poporului*, conducătorii preoților și cărturarii s‑au adunat și L‑au dus pe Isus în sinedriul* lor. 67 Ei au zis: – Dacă Tu ești Cristosul, spune‑ne! Isus le‑a răspuns: – Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede, 68 iar dacă vă voi întreba, nicidecum nu‑Mi veți răspunde, nici nu‑Mi veți da drumul. 69 Dar, de acum încolo, Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.* 70 Toți au întrebat: – Ești Tu deci Fiul lui Dumnezeu? El le‑a răspuns: – Chiar voi înșivă spuneți că Eu sunt. 71 Atunci ei au zis: – Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înșine am auzit‑o din gura Lui!

Библия, синодално издание

1 Наближаваше празник Безквасници, наречен Пасха; 2 а първосвещениците и книжниците диреха, като как да Го погубят, защото се бояха от народа. 3 И влезе сатаната в Иуда, наричан Искариот, един от числото на дванайсетте. 4 И той отиде и се наговори с първосвещениците и воеводите, как да им Го предаде. 5 Те се зарадваха и се споразумяха да му дадат пари; 6 и той обеща, и търсеше сгодно време да им Го предаде не пред народа. 7 И настана денят Безквасници, когато трябваше да се заколи пасхалното агне, 8 и прати Иисус Петра и Иоана, като им рече: идете, пригответе ни пасха, за да ядем. 9 А те Му рекоха: де искаш да приготвим? 10 Той им отговори: ето, като влезете в града, ще ви срещне човек, който носи стомна с вода; идете след него в къщата, дето влезе, 11 и кажете на стопанина на къщата: Учителят ти казва: де е стаята, в която да ям пасхата с учениците Си? 12 И той ще ви покаже горница голяма, постлана; там пригответе. 13 Като отидоха, намериха, както им бе казал, и приготвиха пасхата. 14 И когато настана часът, Той седна на трапезата, и дванайсетте апостоли с Него, 15 и им рече: от сърце пожелах да ям с вас тая пасха, преди да пострадам, 16 понеже, казвам ви, няма вече да я ям, докле тя се не извърши в царството Божие. 17 И като взе чашата и благодари, рече: вземете я и разделете помежду си, 18 защото, казвам ви, няма да пия от лозовия плод, докле не дойде царството Божие. 19 И като взе хляб и благодари, преломи и им даде, казвайки: това е Моето тяло, което за вас се дава; това правете за Мой спомен. 20 Също взе и чашата след вечеря, като рече: тая чаша е новият завет с Моята кръв, която за вас се пролива. 21 Но ето, ръката на тогова, който Ме предава, е с Мене на трапезата; 22 прочее, Син Човеческий отива, според както е определено; но горко на оня човек, чрез когото се предава. 23 И те почнаха да се питат помежду си, кой ли ще е от тях оня, който ще направи това. 24 А имаше и препирня помежду им, кой от тях да се смята за по-голям. 25 А Той им рече: царете на езичниците господаруват над тях, а ония, които ги владеят, благодетели се наричат; 26 а вие недейте тъй: но по-големият между вас да бъде като по-малкия, и който началствува, да бъде като оня, който слугува. 27 Защото кой е по-голям: който седи на трапезата ли, или който слугува? Не е ли оня, който седи? Пък Аз съм среди вас като прислужник. 28 Но вие сте, които устояхте с Мене в Моите напасти, 29 и Аз ви завещавам, както Ми завеща Моят Отец, царство, 30 за да ядете и пиете на трапезата Ми в Моето царство, и да седнете на престоли да съдите дванайсетте колена Израилеви. 31 И рече Господ: Симоне, Симоне! Ето, сатаната поиска да ви сее като пшеница; 32 но Аз се молих за тебе, да не оскъднее вярата ти; и ти някога, кога се обърнеш, утвърди братята си. 33 Той Му отговори: Господи, готов съм да отида с Тебе и в тъмница и на смърт! 34 Но Той рече: казвам ти, Петре, не ще пропее днес петел, преди ти три пъти да се отречеш, че Ме познаваш. 35 И рече им: когато ви пратих без кесия, и без торба, и без обуща, останахте ли лишени от нещо? Те отговориха: от нищо. 36 Тогава им рече: но сега, който има кесия, нека я вземе, тъй също и торба; а който няма, нека продаде дрехата си и да купи нож; 37 защото, казвам ви, върху Мене трябва да се изпълни и това писано: „и към беззаконници бе причислен“. Понеже това, що се отнася до Мене, се привършва. 38 Те рекоха: Господи, ето тук има два ножа. Той им отвърна: достатъчни са. 39 И като излезе, тръгна, както обикновено, за Елеонската планина; след Него тръгнаха и учениците му. 40 А като дойде на мястото, рече им: молете се да не паднете в изкушение. 41 И Той се отдели от тях до един хвърлей камък, па преклони колене и се молеше, 42 като казваше: Отче, да щеше да отклониш от Мене тая чаша! Но нека бъде не Моята воля, а Твоята. 43 И яви Му се Ангел от небето и Го подкрепяше. 44 И понеже се намираше във вътрешна борба, молеше се по-усърдно, а потта Му беше като кървави капки, падащи на земята. 45 Като стана от молитва, дойде при учениците и ги намери заспали от тъга; 46 и рече им: защо спите? станете и се молете, за да не паднете в изкушение. 47 Докле още говореше Той, ето тълпа, а пред нея вървеше един от дванайсетте, наричан Иуда, който се приближи до Иисуса, за да Го целуне. Понеже такъв знак им бе дал: Когото целуна, Той е. 48 А Иисус му рече: Иудо, с целуване ли предаваш Сина Човечески? 49 Тия, които бяха с Него, като видяха, какво ще стане, рекоха Му: Господи, да ударим ли с нож? 50 И един от тях удари слугата на първосвещеника и му отряза дясното ухо. 51 Отговори Иисус и рече: оставете, спрете се! И като се допря до ухото му, изцери го. 52 А на първосвещениците и началниците на храма и на стареите, които бяха надошли против Него, Иисус рече: като на разбойник сте излезли с ножове и колове, за да Ме хванете! 53 Всеки ден бивах с вас в храма, и не дигнахте ръка срещу Мене, но сега е ваше времето и властта на мрака. 54 Като Го хванаха, поведоха и заведоха Го в дома на първосвещеника. А Петър следваше отдалеч. 55 Когато накладоха огън сред двора и седнаха наедно, седеше и Петър между тях. 56 Една слугиня, като го видя седнал срещу светлината, взря се в него и рече: и тоя беше с Него. 57 Но той се отрече от Него, като каза: жено, не Го познавам. 58 След малко друг един, като го видя, рече: и ти си от тях. Но Петър отвърна: човече, не съм. 59 А като се мина около час време, друг някой взе да твърди, като казваше: наистина, и тоя с Него беше, защото е галилеец. 60 Но Петър рече: човече, не зная, какво говориш. И веднага, докле още говореше той, петелът пропя. 61 Тогава Господ, като се обърна, погледна Петра, и Петър си спомни думите на Господа, както му бе казал: преди още петел да пропее, ти три пъти ще се отречеш от Мене. 62 И като излезе вън, горко плака. 63 Човеците, които държаха Иисуса, ругаеха Го и Го биеха; 64 и като Го забулиха, удряха Го по лицето и Го питаха: проречи, кой Те удари? 65 И много други хули казваха против Него. 66 А щом се съмна, събраха се стареите народни, първосвещениците и книжниците, и Го въведоха в синедриона си; 67 и казваха: ако си Ти Христос, кажи ни! Той им отговори: ако ви кажа, няма да повярвате; 68 ако ви пък и попитам, няма да Ми отговорите, нито да Ме пуснете; 69 отсега Син Човеческий ще седне отдясно на Божията сила. 70 И всички рекоха: и тъй, Ти ли си Син Божий? Той им отговори: вие казвате, че съм Аз. 71 А те рекоха: какво свидетелство ни трябва още? ние сами чухме от устата Му.

Lukas 22 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание