Lukas 1 | Noua Traducere Românească

Introducere

1 Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire detaliată despre lucrurile care s‑au împlinit printre noi, 2 așa cum ni le‑au încredințat cei ce au fost de la început martori oculari și care au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3 am decis și eu, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la început, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofil, 4 ca să cunoști bine certitudinea* lucrurilor* despre care ai fost învățat prin viu grai.

Anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul

5 În zilele lui Irod, regele Iudeei,* era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia.* Soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, urmând fără vină toate poruncile și hotărârile drepte ale Domnului. 7 Dar nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în vârstă. 8 În timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, 9 a fost ales prin sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10 La ora tămâierii, toată mulțimea poporului se ruga afară. 11 Atunci i s‑a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12 Când l‑a văzut, Zaharia s‑a tulburat și l‑a cuprins frica. 13 Dar îngerul i‑a zis: – Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan*. 14 El va fi bucuria și veselia ta și mulți se vor bucura de nașterea lui, 15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecul mamei lui. 16 El îi va întoarce pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea Domnului, în duhul și în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taților spre copii*, iar pe cei neascultători să‑i întoarcă la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor gata pentru El. 18 Zaharia l‑a întrebat pe înger: – După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă. 19 Îngerul, răspunzând, i‑a zis: – Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să‑ți aduc aceste vești bune*. 20 Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor. 21 Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu. 22 Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o viziune în Templu. El le făcea semne întruna și a continuat să rămână mut. 23 Când i s‑au terminat zilele de slujbă, s‑a dus acasă. 24 După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s‑a ținut ascunsă timp de cinci luni, zicând: 25 „Iată ce mi‑a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându‑mi disprețul pe care l‑am îndurat între oameni!“

Anunțarea nașterii lui Isus

26 În luna a șasea,* îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într‑o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Intrând la ea, îngerul a zis: – Salutare*, ție căreia ți s‑a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei! 29 Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta. 30 Îngerul i‑a zis: – Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus*. 32 El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului* Său, David.* 33 Va împărăți peste Casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. 34 Maria l‑a întrebat pe înger: – Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu știu de bărbat? 35 Îngerul, răspunzând, i‑a zis: – Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“*. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, care era numită stearpă, este acum în luna a șasea. 37 Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.* 38 Maria a zis: – Iată‑mă, sunt roaba Domnului! Facă‑mi‑se după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39 În zilele acelea, Maria s‑a ridicat și s‑a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într‑o cetate a lui Iuda. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat‑o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. 42 Ea a strigat cu glas tare și a zis: – Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! 43 Cum de mi‑a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! 44 Căci iată, de îndată ce am auzit sunetul salutului tău, mi‑a săltat copilașul în pântec de bucurie! 45 Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i‑au fost spuse de Domnul!

Cântarea Mariei

46 Maria a zis: – Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul* 47 și mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 pentru că a privit cu îndurare la starea smerită a roabei Sale. Căci iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită 49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt. 50 Mila Lui ține din generație în generație față de cei ce se tem de El. 51 El a făcut o minune cu* brațul Său; i‑a împrăștiat pe cei ce sunt mândri în cugetul inimii lor. 52 I‑a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i‑a înălțat pe cei smeriți. 53 Pe cei flămânzi i‑a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i‑a dat afară cu mâinile goale. 54 El l‑a ajutat pe Israel, slujitorul* Său, amintindu‑Și de mila Sa, 55 așa cum le spusese strămoșilor* noștri, lui Avraam și seminței* lui, în veci! 56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, iar apoi s‑a întors acasă.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

57 Când i s‑a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58 Vecinii și rudele au auzit că Domnul Și‑a arătat nespus de mult mila față de ea și se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul.* Voiau să‑i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60 dar mama lui, răspunzând, a zis: – Nu, ci se va numi Ioan. 61 Ei i‑au zis: – Nu este nimeni între rudele tale care poartă acest nume. 62 Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să‑i dea. 63 El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan.“ Și toți au rămas uimiți. 64 Deodată i‑a fost deschisă gura și limba, și el vorbea, binecuvântându‑L pe Dumnezeu. 65 Pe toți vecinii lor i‑a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântarea lui Zaharia

67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând:* 68 – Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a venit în ajutor* și a adus răscumpărare poporului Său. 69 El ne‑a ridicat un corn al mântuirii* în Casa* slujitorului Său David, 70 așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime, 71 aducându‑ne eliberare de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc. 72 El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri și Își amintește de legământul Lui cel sfânt, 73 de jurământul pe care i l‑a făcut lui Avraam, tatăl nostru, potrivit căruia ne va da voie, 74 eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri, să‑I slujim fără teamă, 75 în sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre. 76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt; căci vei merge înaintea Domnului ca să pregătești căile Lui, 77 să dai poporului Său cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor lui, 78 datorită milei duioase a Dumnezeului nostru, în urma căreia va veni în ajutorul nostru Răsăritul* din înălțime, 79 ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii. 80 Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.

Библия, синодално издание

1 Понеже мнозина предприеха да съчинят разказ за напълно известните между нас събития, 2 както ни ги предадоха ония, които от самото начало бяха очевидци и служители на словото, – 3 то намерих за добре и аз, след като грижливо проучих всичко от начало, наред да ти опиша, достопочтени Теофиле, 4 за да узнаеш твърдата основа на онова учение, на което си се учил. 5 В дните на Ирода, цар иудейски, имаше един свещеник от Авиевата смяна, на име Захария; а жена му беше от дъщерите Ааронови, и името и – Елисавета. 6 И двамата бяха праведни пред Бога, постъпвайки безпорочно по всички заповеди и наредби Господни. 7 Те нямаха чедо, понеже Елисавета беше неплодна, и двамата бяха в напреднала възраст. 8 Веднъж, когато по реда на своята смяна Захария служеше пред Бога, 9 по жребие, както бе обичай у свещениците, падна му се да влезе в храма Господен, за да покади, 10 а цялото множество народ се молеше отвън през време на каденето, – 11 тогава му се яви Ангел Господен, изправен отдясно на кадилния жертвеник, 12 и Захария, като го видя, смути се, и страх го обзе. 13 А Ангелът му рече: не бой се, Захарие, понеже твоята молитва биде чута, и жена ти Елисавета ще ти роди син, и ще го наречеш с името Иоан; 14 и ще имаш радост и веселие, и мнозина ще се зарадват за раждането му; 15 защото той ще бъде велик пред Господа; няма да пие вино и сикер, и ще се изпълни с Духа Светаго още от утробата на майка си; 16 и мнозина синове Израилеви ще обърне към техния Господ Бог; 17 и ще върви пред Него в духа и силата на Илия, за да обърне сърцата на бащите към чедата, и непокорните към разума на праведните, та да приготви Господу народ съвършен. 18 И рече Захария на Ангела: по какво ще узная това? Аз съм стар, па и жена ми е в напреднала възраст. 19 Ангелът му отговори и рече: аз съм Гавриил, който предстоя пред Бога, и съм пратен да говоря с тебе и да ти благовестя това; 20 и ето, ти ще мълчиш и не ще можеш да говориш до деня, когато ще се сбъдне това, понеже не повярва на думите ми, които ще се сбъднат на времето си. 21 И народът чакаше Захария и се чудеше, задето се бави в храма. 22 А когато излезе, не можеше да им продума; и те разбраха, че е видял видение в храма, а той им се обясняваше със знакове, и оставаше ням. 23 След като се изминаха дните на службата му, той се върна у дома си. 24 След тия дни зачена жена му Елисавета, и се таеше пет месеци и казваше: 25 тъй ми стори Господ в дните, в които ме погледна милостно, за да снеме от мене укора между човеците. 26 А на шестия месец бе изпратен от Бога Ангел Гавриил в галилейския град, на име Назарет, 27 при една девица, сгодена за мъж, на име Иосиф, от дома Давидов; а името на девицата беше Мариам. 28 Ангелът влезе при нея и рече: радвай се, благодатна! Господ е с тебе; благословена си ти между жените. 29 А тя, като го видя, смути се от думите му и размисляше, какъв ли е тоя поздрав. 30 И рече и Ангелът: не бой се, Мариам, понеже ти намери благодат у Бога; 31 и ето, ти ще заченеш в утробата, ще родиш Син и ще Го наречеш с името Иисус. 32 Той ще бъде велик и ще се нарече Син на Всевишния; и ще Му даде Господ Бог престола на отца Му Давида; 33 и ще царува над дома Иаковов довеки, и царството Му не ще има край. 34 А Мариам рече на Ангела: как ще бъде това, когато аз мъж не познавам? 35 Ангелът и отговори и рече: Дух Светии ще слезе върху ти, и силата на Всевишния ще те осени; затова и Светото, Което ще се роди от тебе, ще се нарече Син Божий. 36 Ето и Елисавета, твоя сродница, наричана неплодна, и тя зачена син в старините си, и е вече в шестия месец; 37 защото у Бога няма да остане безсилна ни една дума. 38 Тогава Мариам рече: ето рабинята Господня; нека ми бъде по думата ти. И Ангелът си отиде от нея. 39 И като стана Мариам през тия дни, отиде набързо в планинската страна, в град Иудин, 40 и влезе в дома Захариев и поздрави Елисавета. 41 Когато Елисавета чу поздрава Мариин, проигра младенецът в утробата и; и Елисавета се изпълни с Духа Светаго, 42 извика с висок глас и рече: благословена си ти между жените, и благословен е плодът на твоята утроба! 43 И откъде ми е това – да дойде при мене майката на моя Господ? 44 Защото, щом гласът на твоя поздрав достигна до ушите ми, проигра младенецът радостно в утробата ми. 45 И блажена е, която е повярвала, понеже ще се сбъдне казаното и от Господа. 46 И рече Мариам: душата ми величае Господа, 47 и духът ми се зарадва в Бога, Спасителя мой, 48 задето Той милостно погледна унизеността на рабинята Си; защото, ето, отсега ще ме облажават всички родове; 49 задето Силният ми стори велико нещо, и свето е името Му; 50 и Неговата милост е из рода в род за ония, които Му се боят; 51 Той показа сила с мишцата Си; разпръсна ония, които се гордеят с мислите на сърцето си; 52 свали силни от престоли и въздигна смирени; 53 гладни изпълни с блага, а богати отпрати без нищо; 54 взе под закрила Израиля, Своя отрок, като си спомни милостта, – 55 както говори на нашите отци, – към Авраама и семето му довека. 56 И остана Мариам с нея около три месеца, и се върна у дома си. 57 А за Елисавета настана време да роди, и тя роди син. 58 И чуха съседите и роднините и, че възвеличил Господ милостта Си над нея, и се радваха с нея. 59 На осмия ден дойдоха да обрежат младенеца, и искаха да го нарекат Захария, по името на баща му. 60 Но майка му продума и каза: не, а да се нарече Иоан. 61 И рекоха и: няма никой в рода ти, който се нарича с това име. 62 И кимваха на баща му, как би искал да го нарекат. 63 Той поиска дъсчица и написа: Иоан му е името. И всички се почудиха. 64 И веднага му се развързаха уста и език, и той проговори, благославяйки Бога. 65 И обхвана страх всички, живеещи около тях; и разказваха за всичко това по цялата планинска страна на Иудея. 66 Всички, които чуха, туриха това на сърце си и казваха: какво ли ще бъде тоя младенец? И ръката Господня беше с него. 67 И Захария, баща му, се изпълни с Духа Светаго и пророкува, казвайки: 68 благословен е Господ, Бог Израилев, задето посети и извърши избавление на Своя народ 69 и издигна за нас в дома на Своя отрок Давида рог на спасение, 70 (както възвести през устата на Своите свети от века пророци) – 71 спасение от враговете ни и от ръцете на всички, които ни мразят; 72 за да прояви Своята милост над отците ни и да си спомни светия Си завет, – 73 клетвата, с която Той се кле на Авраама, нашия отец; 74 за да ни даде, след като ни избави от ръката на враговете ни, 75 безстрашно да Му служим в светост и правда пред Него, през всички дни на живота си. 76 И ти, младенецо, ще се наречеш пророк на Всевишния, понеже ще вървиш пред лицето на Господа, за да приготвиш Неговите пътища, 77 и да дадеш на народа Му да познае спасението чрез прощаване греховете им, 78 поради великото милосърдие на нашия Бог, с което ни посети Изток свише, 79 за да просвети ония, които са в тъмнина и сянка смъртна, и да насочи нозете ни в пътя на мира. 80 А младенецът растеше и крепнеше духом, и остана в пустинята до деня, когато се яви на Израиля.

Lukas 1 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание