Jeremia 48 | Noua Traducere Românească

Profeție împotriva Moabului

1 Cu privire la Moab: Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo, căci va fi distrus! Chiriatayim va fi acoperit de rușine și cucerit! Întăritura* va fi acoperită de rușine și zdrobită! 2 Moab nu va mai fi lăudat; la Heșbon* se plănuiește nimicirea lui: «Să mergem și să‑l distrugem dintre neamuri!» Și tu, Madmen*, vei fi redus la tăcere, căci sabia te va urmări! 3 Un strigăt se aude din Horonaim: «Este prăpăd și mare distrugere!» 4 Moab este zdrobit; se aude strigătul celor mici ai lui. 5 Căci pe suișul spre Luhit plânsul se întețește întruna, iar pe coborâșul spre Horonaim se aude strigătul de distrugere al vrăjmașilor. 6 Fugiți! Scăpați‑vă viața și fiți ca un tufar* în pustie! 7 Veți fi capturați pentru că vă încredeți în lucrările și în bogățiile voastre. CHEMOȘ va merge în captivitate împreună cu preoții și conducătorii lui. 8 Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăți și niciuna nu va scăpa. Valea va deveni o ruină și podișul va fi nimicit, căci DOMNUL a vorbit. 9 Presărați sare asupra Moabului, căci va fi pustiit!* Cetățile lui vor deveni o pustie și nimeni nu va mai locui în ele. 10 Blestemat să fie cel ce face cu neglijență lucrarea DOMNULUI! Blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel! 11 Încă din tinerețea lui, Moabul a fost liniștit, ca vinul lăsat în drojdia lui; nu a fost vărsat dintr‑un vas în altul, nu a fost dus în captivitate. De aceea i s‑a păstrat gustul și nu i s‑a schimbat aroma. 12 Dar, iată, vin zile, zice DOMNUL, când voi trimite oameni să‑l verse din vasul lui, și ei îl vor vărsa; îi vor goli vasele și‑i vor sparge urcioarele. 13 Atunci Moabului îi va fi rușine cu CHEMOȘ, așa cum și Casei lui Israel i‑a fost rușine de încrederea lor în vițelul de la Betel*. 14 Cum puteți să ziceți: «Noi suntem viteji, bărbați curajoși în luptă!»? 15 Moabul va fi distrus și cetățile lui vor fi invadate. Tinerii lui aleși vor fi înjunghiați, zice Împăratul, al Cărui Nume este DOMNUL Oștirilor. 16 Pieirea Moabului este aproape, nenorocirea lui vine în grabă mare. 17 Bociți‑l, voi, toți cei din jurul lui, toți aceia care‑i cunoașteți faima! Ziceți: «Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic, toiagul cel glorios!» 18 Coboară‑te din slava ta și așază‑te pe pământ uscat, locuitor al fiicei Dibonului, căci pustiitorul Moabului se va ridica împotriva ta și‑ți va distruge fortărețele! 19 Stai lângă drum și pândește, locuitoare a Aroerului! Întreabă pe cel ce fuge și pe cea care‑și scapă viața, întreabă: «Ce se întâmplă?» 20 Moabul este făcut de rușine, căci este zdrobit. Gemeți și strigați! Vestiți de‑a lungul Arnonului că Moabul este distrus. 21 A venit judecata împotriva țării din podiș, împotriva Holonului, Iahței și Mefaatului, 22 împotriva Dibonului, Neboului și Bet‑Diblataimului, 23 împotriva Chiriatayimului, Bet‑Gamulului și Bet‑Meonului, 24 împotriva Cheriotului, împotriva Boțrei, împotriva tuturor cetăților din țara Moabului, de departe sau de aproape. 25 Cornul* Moabului este tăiat și brațul lui este zdrobit, zice DOMNUL.“ 26 Îmbătați‑l, căci s‑a îngâmfat împotriva DOMNULUI! Tăvălească‑se Moab în vărsătura lui și să ajungă o pricină de râs! 27 N‑a fost Israel o pricină de râs pentru tine? Se găsește el oare printre hoți pentru ca ori de câte ori vorbești despre el să clatini din cap în semn de batjocură? 28 Părăsiți cetățile și sălășluiți printre stânci, locuitori ai Moabului! Fiți ca un porumbel care‑și face cuib chiar la marginile unui defileu! 29 Noi am auzit de trufia Moabului – el este foarte mândru. Am auzit de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui și de îngâmfarea inimii lui. 30 „Știu, zice DOMNUL. Aroganța lui este fără temei; flecăriile lui au înfăptuit ceea ce este fără temei. 31 De aceea, gem pentru Moab și strig pentru întregul Moab. El suspină pentru oamenii din Chir-Hareset*. 32 Plâng pentru tine, vie din Sibma, mai mult decât pentru Iazer. Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare, ajungând până la Iazer*, dar pustiitorul s‑a năpustit asupra fructelor tale de vară și asupra strugurilor tăi. 33 S‑a dus bucuria și veselia din livezile și de pe câmpiile Moabului. Am secat vinul din teascuri și nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie. Se aud strigăte de război, nu strigăte de bucurie. 34 Vuietul strigătului lor răsună din Heșbon până la Eleale și Iahaț, din Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia, căci până și apele Nimrimului sunt secate. 35 În Moab voi face ca oamenii să înceteze să mai aducă jertfe pe înălțimi și să mai ardă tămâie în cinstea dumnezeilor lor, zice DOMNUL. 36 De aceea, inima mea jelește ca un fluier pentru Moab, jelește ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset, căci averile pe care le‑au strâns au pierit. 37 Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; toate mâinile au tăieturi și toate coapsele sunt acoperite cu saci. 38 Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe este doar jale, căci am sfărâmat Moabul ca pe un vas disprețuit, zice DOMNUL. 39 Cât este de zdrobit! Ei gem! Cum își întoarce Moabul ceafa rușinat! Moab a devenit o pricină de râs și de groază pentru toți cei din jur.“ 40 Așa vorbește DOMNUL: „Iată, un vultur se năpustește și își întinde aripile peste Moab. 41 Cheriotul* va fi cucerit și fortărețele îi vor fi capturate. În ziua aceea, inima vitejilor Moabului va fi ca inima unei femei în durerile nașterii. 42 Moabul va fi nimicit dintre popoare pentru că s‑a îngâmfat împotriva DOMNULUI. 43 Groaza, groapa și lațul te așteaptă, locuitor al Moabului, zice DOMNUL. 44 Cine va fugi de groază va cădea în groapă, și cine se va ridica din groapă va fi prins în laț, căci Eu aduc asupra Moabului anul pedepsei lui, zice DOMNUL. 45 Fugarii stau fără putere la umbra Heșbonului, căci un foc iese din Heșbon, o flacără iese din mijlocul lui Sihon, care mistuie fruntea Moabului și capetele fiilor tumultului. 46 Vai de tine, Moabule! Poporul lui CHEMOȘ este nimicit! Fiii tăi sunt luați în captivitate și fiicele tale în exil. 47 Dar, în zilele de pe urmă, îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului, zice DOMNUL.“ Aici se sfârșește judecata asupra Moabului.

Библия, синодално издание

1 За Моава тъй казва Господ Саваот, Бог Израилев: горко на Нево! той е опустошен; Кариатаим е посрамен и превзет: Мизгав е посрамен и съкрушен. 2 Няма вече славата на Моава; в Есевон кроят зло против него: да идем, да го изтребим измежду народите. И ти, Мадмено, ще загинеш; меч те следи. 3 Чува се писък от Оронаим, опустошение и разрушение голямо! 4 Съкрушен е Моав; писък дигнаха децата му. 5 На възхода за Лухит се дига плач след плач; и на спуска от Оронаим неприятелят слуша писък от разорение. 6 Бягайте, спасявайте живота си и бъдете като оголено дърво в пустиня. 7 Понеже ти се надяваше на делата си и на съкровищата си, то ще бъдеш хванат, и Хамос ще отиде в плен заедно със свещениците и с князете си. 8 И ще дойде опустошител върху всеки град, и град не ще оцелее; ще загине долината и ще запустее равнината, както каза Господ. 9 Дайте крила на Моава, за да може улетя; градовете му ще станат пустиня, защото не ще има кой да живее в тях. 10 Проклет, който върши нехайно делото на Господа, и проклет, който удържа меча Му от кръв. 11 От младини Моав си беше в покой, седеше на дрождието си и не е бивал преливан от съд в съд и в плен не е ходил; затова си оставаше в него вкусът му, и миризмата му се не изменяше. 12 Затова ето, идат дни, казва Господ, когато ще пратя при него преливачи, които ще го прелеят и ще изпразнят съдовете му и ще разбият стомните му. 13 И ще бъде посрамен Моав заради Хамоса, както Израилевият дом биде посрамен заради Ветил, негова надежда. 14 Как вие казвате: „ние сме люде храбри и силни за война“? 15 Опустошен е Моав, и градовете му горят, и отборните му младежи отведоха на клане, казва Царят – Господ Савот е името Му. 16 Близка е гибелта на Моава, и бързо иде нещастието му. 17 Съжалете го всички негови съседи, и всички, които знаете името му, кажете: „как се строши мощният жезъл и славната патерица!“ 18 Слез от висината на величието и седни в жадната земя, щерко – жителко на Дивон, защото опустошителят на Моава ще дойде при тебе и ще разруши твоите крепости. 19 Застани на пътя и разгледай, жителко Ароерска, питай бягащия и спасяващия се: „какво стана?“ 20 Посрамен е Моав, защото е съкрушен; ридайте и викайте, явете в Арнон, че Моав е опустошен. 21 И съд дойде върху равнината, върху Халон, върху Яаца и върху Мофат, 22 върху Девон, върху Нево и върху Бет-Дивлатаим, 23 върху Кариатаим, върху Бет-Гамул и върху Бет-Маон, 24 върху Кериот, върху Восор и върху всички градове на Моавската земя, далечни и близки. 25 Отсечен е рогът на Моава, и съкрушена е мишцата му, казва Господ. 26 Опийте го, защото той се дигна против Господа; нека Моав се валя в бълвотината си, и сам ще стане за присмех. 27 Не беше ли у тебе Израил за присмех? нима той между крадци биде хванат, та ти, щом само заговореше за него, клатеше глава? 28 Жители моавски, оставете градовете и живейте по скалите и бъдете като гълъби, които вият гнезда при входа на пещера. 29 Чухме за гордостта на Моава, гордост извънмерна, за неговото високомерие и неговата надменност, за неговото перчене и горделивото му сърце. 30 Зная Аз дързостта му, казва Господ, но това е безнадеждно; празни са думите му: не ще сторят нищо. 31 Затова ще ридая за Моава и ще пищя за целия Моав; ще въздишат за кирхареските мъже. 32 Ще плача за тебе, севамско лозе, както плача за Иазера; твоите лозини прехвърляха морето, достигаха до езеро Иазерско; опустошителят нападна твоите летни плодове и узрялото лозе. 33 Радост и веселие се отне от Кармил и от земята Моавска. Аз ще направя да се свърши виното в линовете; не ще тъпчат вече в тях с песни; боен вик ще има, а не радостен вик. 34 От писъка на Есевон до Елеала и до Иааца те ще подигнат глас от Сихор до Оронаим, до трета Егла, защото и водите на Нимрим ще пресекнат. 35 Ще изтребя у Моава, казва Господ, ония, които принасят жертви по оброчища и които кадят на боговете му. 36 Затова сърцето ми като пищялка стене за Моава; за кирхареските жители стене сърцето ми като пищялка, защото придобитите от тях богатства загинаха: 37 всекиму главата е гола и всекиму брадата е остригана, у всички на ръцете – драсканици, и на кръста – вретище. 38 По всички покриви на Моава и по улиците му всичко плаче, защото Аз съкруших Моава като непотребен съд, казва Господ. 39 Как е съкрушен той, ще казват, ридаейки; как Моав се покри със срам, като обърна тил! И ще бъде Моав за присмех и ужас за всички, които го окръжават, 40 защото тъй казва Господ: ето, като орел ще полети той и ще простре крила над Моава. 41 Градовете ще бъдат превзети, и крепостите завладяни, и сърцето на храбрите моавци ще бъде в оня ден като сърце на жена, измъчвана при раждане. 42 И ще бъде изтребен Моав измежду народите, защото въстана против Господа. 43 Ужас, яма и клопка – за тебе, моавски жителю, каза Господ. 44 Който избегне ужаса, ще падне в яма; а който излезе из ямата, ще падне в примка; защото ще напратя върху него, върху Моава, годината на тяхното наказание, казва Господ. 45 Под сянката на Есевон се спряха ония, които отпаднали бягаха; но огън излезе из Есевон, и пламък – изсред Сихон, и ще изгори хълбока на Моава и темето на размирните синове. 46 Горко ти, Моаве! загина народът хамоски, защото синовете ти заграбиха в плен, и дъщерите ти – в плен. 47 Но в последните дни ще върна моавските пленници, казва Господ. Дотук е съдът над Моава.

Jeremia 48 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Profeție împotriva Moabului