Jeremia 12 | Noua Traducere Românească

Plângerea lui Ieremia

1 Tu ești întotdeauna drept, DOAMNE, când mă cert cu Tine. Îți voi vorbi totuși cu privire la judecățile Tale. De ce prosperă calea celor răi? De ce toți trădătorii au parte de bine? 2 Tu i‑ai plantat, iar ei au prins rădăcină. Cresc și aduc rod. Tu ești întotdeauna pe buzele lor, dar departe de inimile* lor. 3 Totuși, Tu, DOAMNE, mă cunoști; Tu mă vezi și îmi cercetezi inima cu privire la Tine. Înhață‑i ca pe niște oi care trebuie înjunghiate! Pune‑i deoparte* pentru ziua măcelului! 4 Până când se va usca țara și se va veșteji iarba de pe orice câmpie? Din cauza răutății celor ce locuiesc în ea, animalele și păsările sunt spulberate. Căci ei zic: „El* nu ne va vedea sfârșitul!“

Răspunsul Domnului

5 „Dacă ai alergat cu pedestrașii iar ei te‑au obosit, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Într‑o țară liniștită te crezi în siguranță, dar ce* vei face la desișul Iordanului? 6 Chiar și frații tăi, propria ta familie, te trădează; ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu te încrede în ei chiar dacă te vorbesc de bine. 7 Mi‑am părăsit Casa, Mi‑am abandonat moștenirea, am dat‑o pe iubita sufletului Meu în mâna dușmanilor ei. 8 Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure: și‑a ridicat glasul împotriva Mea, de aceea o urăsc. 9 N‑a ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, înconjurată de păsări de pradă? Duceți‑vă și strângeți toate vietățile câmpului! Aduceți‑le ca s‑o devoreze! 10 Mulți păstori Mi‑au distrus via și Mi‑au călcat ogorul în picioare. Mi‑au prefăcut ogorul Meu cel plăcut într‑un deșert pustiit. 11 L‑au transformat într‑un pustiu. Pustiit, el bocește înaintea Mea. Toată țara a fost devastată, dar nu este nimeni care să pună la inimă. 12 Distrugătorii au sosit pe toate înălțimile pleșuve din pustie, căci sabia DOMNULUI devorează țara de la un capăt la celălalt și nimeni nu va avea pace. 13 Au semănat grâu, dar au cules spini; s‑au ostenit, dar nu au obținut nimic. Să vă fie rușine de recoltele voastre în urma mâniei aprige a DOMNULUI!“ 14 Așa vorbește DOMNUL: „Cât despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat‑o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din țara lor și voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor. 15 Dar, după ce‑i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și‑i voi aduce pe fiecare la moștenirea lui și în țara lui. 16 Dacă vor învăța bine căile poporului Meu și vor jura pe Numele Meu, zicând: «Viu este DOMNUL!», așa cum Mi‑au învățat și ei poporul să jure pe BAAL, atunci vor fi repuși în drepturi în mijlocul poporului Meu. 17 Dar, dacă vreun neam nu va asculta, îl voi smulge cu desăvârșire și îl voi distruge, zice DOMNUL.“

Библия, синодално издание

1 Праведен ще бъдеш Ти, Господи, ако почна да се съдя с Тебе; и при все това ще говоря с Тебе за правосъдие: защо пътят на нечестивците успява, и всички вероломци добруват? 2 Ти ги посади, и те се вкорениха, израстоха и плод дават. В устата им Ти си близък, но – далечен от сърцето им. 3 А мене, Господи, Ти знаеш, Ти ме видиш и изпитваш сърцето ми, какво е към Тебе. Отлъчи ги като овци за клане и приготви ги за деня на убиването. 4 Дълго ли ще тъжи земята, и ще съхне тревата по всички поля? Добитък и птици гинат поради нечестието на жителите и; защото казват: Той не ще види, какво ще стане с нас. 5 Ако ти бяга с пешаци, и те те измориха, как тогава ще се надпреваряш с коне? и ако в мирна страна беше безопасен, какво ще правиш, кога придойде Иордан? 6 Защото и братята ти, и домът на баща ти, и те вероломно постъпват с тебе, и викат с висок глас подире ти. Недей им вярва, кога ти и добро говорят. 7 Аз оставих Моя дом; напуснах наследието Си; най-обичното на душата Ми отдадох в ръцете на враговете му. 8 Моето наследие стана за Мене като лъв у гора, издигна против Мене гласа си; затова го намразих. 9 Моето наследие Ми стана като пъстра птица, върху която от вси страни се струпаха други грабливи птици. Вървете, събирайте се, всички полски зверове; идете да го изядете. 10 Много пастири развалиха лозето Ми, стъпкаха с нозе дела Ми; милия Ми дял направиха пуста степ, – 11 направиха го пустиня, и той, запустял, плаче пред Мене; цялата земя е опустошена, защото ни един човек не взима това присърце. 12 По всички планини в пустинята дойдоха опустошители; защото мечът Господен изпояда всичко от единия край на земята до другия: няма мир за никоя плът. 13 Те сяха пшеница, а пожънаха тръне; измъчиха се и никаква полза не придобиха; засрамете се прочее от такива ваши печалби поради пламенния гняв Господен. 14 Тъй казва Господ: за всички Мои зли съседи, които нападат дела, що дадох за наследство на Моя народ Израиля, ето, Аз ще ги изтръгна от земята им, и дома Иудин ще изтръгна из средата им. 15 Но след като ги изтръгна, пак ще ги върна и помилувам, и ще доведа всекиго в неговия дял, и всекиго – в земята му. 16 И ако научат пътищата на Моя народ, да се кълнат в Мое име, казвайки „жив Господ“, както те научиха народа Ми да се кълне във Ваала, – ще се настанят всред Моя народ. 17 Ако пък не послушат, Аз ще изкореня и съвсем ще изтребя такъв народ, казва Господ.

Jeremia 12 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Plângerea lui Ieremia

Răspunsul Domnului