Jakobus 4 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Jakobus 4 | Noua Traducere Românească

Supuneți‑vă lui Dumnezeu!

1 De unde vin luptele și de unde vin conflictele între voi? Nu de aici, din plăcerile voastre care se luptă în mădularele voastre? 2 Voi poftiți, dar nu aveți; ucideți și invidiați, dar nu puteți obține; vă certați și vă luptați, dar nu aveți, pentru că nu cereți. 3 Sau cereți, dar nu primiți, pentru că cereți rău, ca să risipiți în plăcerile voastre. 4 Adultere ce sunteți! Nu știți că prietenia cu lumea înseamnă dușmănie față de Dumnezeu? Așa că oricine vrea să fie prieten cu lumea se face dușman al lui Dumnezeu. 5 Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „El tânjește cu gelozie după duhul* pe care l‑a pus să locuiască în noi.“*? 6 Însă El dă un har și mai mare. De aceea Scriptura spune: „Dumnezeu Se așază împotriva celor mândri, dar celor smeriți El le dă har.“* 7 Supuneți‑vă deci lui Dumnezeu! Împotriviți‑vă* diavolului*, și el va fugi de la voi! 8 Apropiați‑vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi! Curățiți‑vă mâinile, păcătoșilor! Curățiți‑vă inimile, șovăielnicilor! 9 Întristați‑vă, tânguiți‑vă și plângeți! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în disperare! 10 Smeriți‑vă înaintea Domnului, iar El vă va înălța! 11 Fraților, nu vă vorbiți de rău unii pe alții! Cel care‑l vorbește de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbește împotriva Legii și judecă Legea. Însă, dacă tu judeci Legea, atunci nu ești un împlinitor al Legii, ci un judecător. 12 Unul singur este Dătătorul Legii și Judecătorul, și anume Cel Care poate să mântuiască și să distrugă. Dar tu cine ești să‑l judeci pe semenul tău?! 13 Veniți acum voi, care spuneți: „Azi sau mâine ne vom duce într‑o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face comerț și vom câștiga“, 14 voi, care nu știți ce va aduce ziua de mâine! Ce este viața voastră? Căci sunteți doar un abur, care apare pentru puțin timp, apoi și dispare. 15 Voi, în schimb, ar trebui să spuneți: „Dacă Domnul vrea, vom trăi și vom face aceasta sau cealaltă.“ 16 Pe când acum vă mândriți cu lăudăroșeniile voastre! Orice astfel de laudă este rea. 17 Așadar, cel care știe să facă ce este bine, dar nu face, este vinovat de păcat.

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Библия, синодално издание
1 Отде у вас тия вражди и разпри? Нали оттам, от вашите сладострастия, които воюват в членовете ви? 2 Желаете, пък нямате; убивате и завиждате, а не можете да достигнете; препирате се и враждувате, а нямате, защото не просите. 3 Просите, а не получавате, защото зле просите, – за да го разпилеете във вашите сладострастия. 4 Прелюбодейци и прелюбодейки! не знаете ли, че приятелството със света е вражда против Бога? Който, прочее, поиска да бъде приятел на света, враг става на Бога. 5 Или мислите, че напразно говори Писанието: „до ревнивост Бог обича духа, който е вселил в нас“? 6 Но по-голяма благодат дава; затова е казано: „Бог се противи на горделиви, а на смирени дава благодат“. 7 И тъй, покорете се Богу; опълчете се против дявола, и той ще побегне от вас. 8 Приближете се към Бога, и Той ще се приближи към вас; очистете ръце, грешници, изправете сърца, двоедушни. 9 Понесете страдания, плачете и ридайте: смехът ви нека се обърне на плач, и радостта – на тъга. 10 Смирете се пред Господа, и ще ви въздигне. 11 Не се клеветете, братя: който клевети брата или съди брата си, той клевети закона и съди закона; ако пък съдиш закона, ти не си изпълнител на закона, а съдия. 12 Един е Законодателят и Съдията, Който може да спаси и погуби: а ти кой си, който съдиш другиго? 13 Чуйте сега вие, които казвате: „днес утре ще тръгнем за еди-кой си град и ще проживеем там една година, ще търгуваме и ще спечелим“, 14 вие, които не знаете, какво ще се случи утре: защото вашият живот какво е? пара, която се явява за малко време, па изчезва. 15 Вместо да казвате: „ако ще Господ и бъдем живи, ще направим това или онова“, 16 сега в своята надутост се хвалите: всяка такава хвалба е лукава. 17 И тъй, грях ономува, който знае да прави добро, а не прави.