1.Mose 37 | Noua Traducere Românească

Iosif și frații săi

1 Iacov s‑a așezat în țara în care a locuit ca străin tatăl său, în țara Canaan. 2 Aceasta este istoria* lui Iacov. La vârsta de șaptesprezece ani, Iosif păștea turma împreună cu frații săi, fiii Bilhei și ai Zilpei, soțiile tatălui său. Iosif a adus tatălui lor un raport rău despre ei. 3 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrânețe, și i‑a făcut o tunică decorată*. 4 Când frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei, l‑au urât pe Iosif și n‑au putut să‑i vorbească prietenește. 5 Iosif a avut un vis pe care l‑a istorisit fraților săi, dar aceștia l‑au urât și mai mult. 6 El le‑a zis: – Ascultați, vă rog, visul pe care l‑am avut! 7 Se făcea că noi legam snopii în mijlocul câmpului. Dar iată că snopul meu s‑a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri s‑au adunat în jurul lui și s‑au plecat înaintea snopului meu. 8 Frații săi i‑au răspuns: – Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?! Și l‑au urât și mai mult din cauza viselor și a cuvintelor sale. 9 Iosif a mai avut un vis și l‑a istorisit și pe acesta fraților săi. El a zis: – Iată, am mai avut un vis. Se făcea că soarele, luna și unsprezece stele se plecau înaintea mea. 10 Dar când le‑a istorisit acest vis tatălui și fraților săi, tatăl său l‑a mustrat, zicându‑i: – Ce fel de vis este acesta pe care l‑ai avut? Oare vom veni eu, mama ta și frații tăi ca să ne plecăm până la pământ înaintea ta? 11 Frații săi l‑au invidiat, dar tatăl său a ținut minte acest vis.

Iosif este vândut de frații săi

12 Frații săi s‑au dus să pască turma tatălui lor lângă Șehem*. 13 Israel i‑a zis lui Iosif: – Știi că frații tăi pasc oile lângă Șehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei. El a răspuns: – Iată‑mă, sunt gata. 14 Israel i‑a zis: – Du‑te, vezi dacă frații tăi și turma sunt bine și adu‑mi vești. Apoi l‑a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Șehem, 15 un om l‑a găsit rătăcind pe câmp și l‑a întrebat: – Ce cauți? 16 El a zis: – Îi caut pe frații mei. Spune‑mi, te rog, unde pasc ei turma? 17 Omul acela i‑a răspuns: – Au plecat de aici. Căci i‑am auzit: „Să mergem la Dotan.“ Iosif s‑a dus pe urma fraților săi și i‑a găsit la Dotan. 18 Aceștia l‑au văzut de departe și, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să‑l omoare. 19 Ei și‑au zis unul altuia: – Iată că vine „stăpânul viselor“!* 20 Haideți acum să‑l omorâm și să‑l aruncăm într-unul din aceste puțuri. Vom spune că l‑a devorat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui. 21 Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să‑l scape din mâinile lor, zicând: – Să nu‑i luăm viața! 22 Apoi Ruben le‑a zis: – Să nu vărsați sânge! Aruncați‑l în acest puț din pustie, fără să vă întindeți mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să‑l scape din mâinile lor și să‑l aducă înapoi la tatăl său. 23 Când Iosif a ajuns la frații săi, aceștia l‑au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta, 24 l‑au luat și l‑au aruncat într‑un puț. Puțul era gol, fără pic de apă în el. 25 Apoi s‑au așezat să mănânce pâine. Ridicându‑și ochii, s‑au uitat și iată că o caravană de‑a ismaeliților venea din Ghilad. Cămilele lor erau încărcate cu condimente, balsam și smirnă, și mergeau să le ducă în Egipt. 26 Iuda le‑a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă ne vom ucide fratele și‑i ascundem sângele? 27 Haideți să‑l vindem ismaeliților și să nu ne întindem mâna asupra lui, pentru că este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Frații săi au fost de acord. 28 Când s‑au apropiat negustorii midianiți*, frații săi l‑au scos pe Iosif din puț și l‑au vândut ismaeliților cu douăzeci de șecheli* de argint. Aceștia l‑au dus pe Iosif în Egipt. 29 Ruben s‑a întors la puț și iată că Iosif nu mai era acolo. El și‑a sfâșiat hainele, 30 s‑a întors la frații săi și a zis: „Băiatul a dispărut. Ce mă fac?“ 31 Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat tunica în sânge. 32 I‑au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta. Vezi dacă nu cumva este tunica fiului tău.“ 33 El a recunoscut‑o și a zis: „Este tunica fiului meu. L‑a devorat o fiară sălbatică. Fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat în bucăți.“ 34 Atunci Iacov și‑a sfâșiat hainele, și‑a pus un sac pe coapse și l‑a bocit pe fiul său multe zile. 35 Toți fiii săi și toate fiicele sale au venit să‑l mângâie, dar el n‑a vrut să fie mângâiat, și a zis: „Bocind voi coborî la fiul meu în Locuința Morților*.“ Așa l‑a plâns tatăl său. 36 Midianiții l‑au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, un demnitar al lui Faraon și comandant al gărzii*.

Библия, синодално издание

1 Иаков живееше в земята, в която баща му (Исаак) бе странствувал, в Ханаанската земя. 2 Ето животът на Иакововото потомство. Иосиф, още момче на седемнайсет години, пасеше стадото (на баща си) заедно с братята си, със синовете на Вала и със синовете на Зелфа, бащини му жени. Иосиф обаждаше на баща им (Израиля) лошите за тях слухове. 3 Израил обичаше Иосифа повече от всичките си синове, защото му се беше родил на старини, – и му направи шарена дреха. 4 Като видяха братята му, че баща им го обича повече от всичките му братя, намразиха го и не можеха да говорят с него кротко. 5 И видя Иосиф сън и (го) разказа на братята си; а те го намразиха още повече. 6 Той им рече: чуйте какъв сън сънувах: 7 ето, връзваме снопи сред полето; и на, моят сноп се дигна и се изправи; а вашите снопове се наредиха наоколо и се поклониха на моя сноп. 8 А братята му рекоха: нима ти ще царуваш над нас? Нима ще ни владееш? И го намразиха още повече поради сънищата му и поради думите му. 9 Той видя още и друг сън и го разказа (на баща си и) на братята си, като рече: ето, видях още един сън: слънцето, месецът и единайсет звезди ми се покланят. 10 Той разказа това на баща си и на братята си. А баща му го смъмри и му рече: какъв е тоя сън, що си видял? Нима аз и майка ти и братята ти ще дойдем да ти се поклоним доземи? 11 Тогава братята му се ядосаха, а баща му си запомни тия думи. 12 Братята му отидоха да пасат бащиния си добитък в Сихем. 13 А Израил рече на Иосифа: нали братята ти пасат в Сихем? Хайде ще те проводя при тях. А той му отговори: добре. 14 (Израил) му рече: иди, виж, братята ти здрави ли са, стадото цяло ли е, и ми донеси отговор. Па го изпрати от Хевронската долина. И той отиде в Сихем. 15 И както се луташе по полето, намери го един човек и го попита, като рече: що търсиш? 16 Той отговори: търся братята си; кажи ми, де пасат? 17 И рече оня човек: те заминаха оттук, защото ги чувах да казват: да отидем в Дотан. И отиде Иосиф подир братята си и ги намери в Дотан. 18 А те го видяха отдалеч и, преди той да се приближи до тях, взеха да се сдумват против него да го убият. 19 И рекоха помежду си: ето, съновидецът иде; 20 хайде сега да го убием, и да го хвърлим в някой ров, па да кажем, че го е изял лют звяр; и да видим, какво ще излезе от сънищата му. 21 Чу това Рувим и го избави от ръцете им, като каза: да го не убиваме. 22 Каза им още Рувим: не проливайте кръв; хвърлете го в ямата, що е в пустинята, а ръка не туряйте върху него. Това каза той (с намерение) да го избави от ръцете им и да го върне при баща му. 23 Когато Иосиф дойде при братята си, те му съблякоха дрехата, шарената дреха, що беше на него, 24 и го взеха, та го хвърлиха в рова; а ровът беше празен; в него нямаше вода. 25 И седнаха те да ядат хляб и, като погледнаха, видяха, че иде от Галаад керван измаилтяни, и камилите им бяха натоварени със стиракса, балсам и ливан; те отиваха да занесат това в Египет. 26 Тогава Иуда рече на братята си: каква полза, ако убием брата си и скрием кръвта му? 27 Хайде да го продадем на измаилтяните, и да не туряме ръка на него, защото е наш брат, наша плът. Братята го послушаха 28 и, като минаваха мадиамските търговци, извадиха Иосифа от рова и го продадоха на измаилтяните за двайсет сребърника; а те отведоха Иосифа в Египет. 29 Рувим се върна при рова; и ето, Иосифа нямаше в рова. И той раздра дрехите си, 30 па дойде при братята си и рече: момчето няма, ами аз, къде ще се дяна? 31 И взеха Иосифовата дреха, заклаха един козел и нацапаха дрехата с кръв; 32 пратиха шарената дреха да я занесат на баща им, като рекоха: намерихме това; виж, тая дреха на сина ти ли е, или не? 33 Той я позна и рече: това е дрехата на сина ми; лют звяр го е изял; навярно, Иосиф е разкъсан. 34 И раздра Иаков дрехите си, препаса с вретище кръста си и оплаква сина си много дни. 35 И събраха се всичките му синове и всичките му дъщери да го утешават; но той не искаше да се утеши, а думаше: със скръб ще сляза при сина си в преизподнята. Тъй го оплакваше баща му. 36 А мадиамците го продадоха в Египет на фараоновия царедворец Потифар, началник на телопазителите.

1.Mose 37 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Iosif și frații săi

Iosif este vândut de frații săi