2.Samuel 12 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

2.Samuel 12 | Noua Traducere Românească

Dumnezeu îl mustră pe David

1 DOMNUL l‑a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i‑a zis: – Într‑o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac. 2 Cel bogat avea un mare număr de oi și vite. 3 Cel sărac însă nu avea altceva decât o mielușea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creștea împreună cu el și cu copiii săi. Mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din cana lui și dormea la pieptul său; îi era ca o fiică. 4 La omul bogat a venit un călător, dar el nu s‑a îndurat să ia din oile sau din vitele lui pentru a‑i pregăti să mănânce. În schimb, a luat mielușeaua omului sărac și i‑a pregătit‑o celui care venise la el. 5 David s‑a aprins foarte tare de mânie pe omul acela și i‑a zis lui Natan: – Viu este DOMNUL că omul care a făcut acest lucru este vrednic de moarte! 6 Să dea înapoi patru mielușele, pentru că a săvârșit fapta aceasta și pentru că nu a arătat milă. 7 Atunci Natan i‑a zis: – Tu ești omul acela! Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „Te‑am uns rege peste Israel și te‑am scăpat din mâna lui Saul. 8 Ți‑am dat Casa stăpânului tău și ți‑am pus în brațe soțiile stăpânului tău*. Ți‑am dat Casa lui Israel și a lui Iuda. Și dacă ar fi fost prea puțin, aș mai fi adăugat și altele. 9 De ce ai disprețuit Cuvântul DOMNULUI și ai făcut ce este rău în ochii Săi? L‑ai ucis pe hititul Urie cu sabia, iar pe soția lui ai luat‑o să‑ți fie soție. L‑ai ucis pe Urie cu sabia fiilor lui Amon. 10 Acum, sabia nu se va îndepărta din familia ta niciodată, pentru că M‑ai disprețuit și ai luat‑o pe soția hititului Urie să‑ți fie ție soție.“ 11 Așa vorbește DOMNUL: „Iată, voi ridica nenorocirea asupra ta din propria ta familie. Îți voi lua soțiile înaintea ochilor tăi și le voi da altuia, iar el se va culca cu ele la lumina zilei. 12 Tu ai lucrat în ascuns, însă Eu voi împlini acest cuvânt la lumina zilei, înaintea întregului Israel.“ 13 David i‑a zis lui Natan: – Am păcătuit împotriva DOMNULUI. Natan i‑a răspuns: – DOMNUL ți‑a iertat păcatul, și nu vei muri. 14 Totuși, pentru că prin fapta aceasta ai făcut ca dușmanii DOMNULUI să‑L disprețuiască, copilul care ți s‑a născut va muri.

Copilul născut de Batșeba moare

15 Natan a plecat acasă, iar DOMNUL a lovit copilul pe care i‑l născuse soția lui Urie lui David și s‑a îmbolnăvit grav. 16 David s‑a rugat lui Dumnezeu pentru copil și a postit. Apoi a intrat în palat și a stat culcat la pământ toată noaptea. 17 Bătrânii palatului său au stăruit de el să se ridice de la pământ, dar el nu a dorit și nici n‑a vrut să mănânce cu ei. 18 În ziua a șaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David s‑au temut însă să‑i spună lucrul acesta pentru că își ziceau: „Iată, pe când copilul era încă viu, i‑am vorbit lui David, dar el n‑a ascultat de glasul nostru. Cum să‑i spunem acum că a murit copilul? Și‑ar face mai mult rău.“ 19 David a văzut că slujitorii săi șușoteau între ei și a înțeles că a murit copilul. El i‑a întrebat pe slujitorii săi: – A murit copilul? Ei au zis: – A murit. 20 Atunci David s‑a ridicat de la pământ, s‑a spălat, s‑a uns și și‑a schimbat hainele. Apoi a intrat în Casa DOMNULUI și s‑a închinat. După aceea, întorcându‑se acasă, a cerut să i se dea de mâncare și a mâncat. 21 Slujitorii săi l‑au întrebat: – Ce înseamnă ceea ce faci tu? Când trăia copilul posteai și plângeai, iar acum, când copilul a murit, te ridici de la pământ și mănânci? 22 El a zis: – Când copilul era încă viu, posteam și plângeam pentru că îmi ziceam: „Cine știe, poate DOMNUL va arăta bunăvoință față de mine și copilul va trăi.“ 23 Dar acum, că a murit, de ce să mai postesc? Aș putea oare să‑l aduc înapoi? Eu voi merge la el, dar el nu se va mai întoarce la mine. 24 David a mângâiat‑o pe soția sa, Batșeba. A intrat la ea* și ea a născut un fiu căruia i‑au pus numele Solomon. DOMNUL îl iubea 25 și de aceea El a trimis un mesaj prin profetul Natan să‑i pună numele Iedidia*, de dragul DOMNULUI.

Amoniții, subjugați de David

26 Ioab a luptat împotriva Rabei fiilor lui Amon și a capturat cetatea regală. 27 Apoi Ioab a trimis mesageri la David, zicând: „Am luptat împotriva Rabei; de asemenea, am capturat cetatea apelor. 28 Acum, strânge restul poporului, așază tabăra împotriva cetății și cucerește‑o, ca să n‑o cuceresc eu și să primească numele meu.“ 29 David a strâns tot poporul, s‑a îndreptat către Raba, a luptat împotriva ei și a cucerit‑o. 30 A luat de pe capul regelui* lor coroana care cântărea un talant* de aur și care era împodobită cu pietre prețioase. Ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă. 31 El a scos afară poporul care era în ea, i‑a pus să muncească cu fierăstraie, cu grape de fier și cu securi de fier și i‑a trimis la cuptoarele de cărămizi. Așa a făcut tuturor cetăților fiilor lui Amon. Apoi David s‑a întors la Ierusalim împreună cu întregul popor.

Holy Bible, New Romanian Translation TM (Noua Traducere În Limba Română TM) Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Библия, синодално издание
1 Господ прати Натана (пророка) при Давида, и той отиде при него и му рече: в един град имаше двама човеци – единият богат, а другият сиромах; 2 богатият имаше твърде много дребен и едър добитък, 3 а сиромахът нямаше нищо, освен една овчица, която беше купил малка и отхранил, и тя беше пораснала при него заедно с децата му; тя ядеше от хляба му, пиеше от чашата му, спеше на гърдите му и му беше като дъщеря; 4 при богатия човек дойде един странник; и нему се досвидя да вземе от овците или от воловете си, за да сготви (обед) на странника, който бе дошъл при него, а взе овчицата на сиромаха и сготви нея на човека, който бе дошъл при него. 5 Давид се много разгневи против тоя човек и каза на Натана: жив ми Господ! Смърт заслужава оня човек, който е извършил това; 6 и за овчицата той трябва да плати четворно, задето е извършил това и задето е нямал милост. 7 Тогава Натан каза на Давида: ти си оня човек (който извърши това). Тъй говори Господ, Бог Израилев: Аз те помазах за цар над Израиля, избавих те от ръцете Саулови, 8 дадох ти дома на твоя господар и жените на господаря ти в твое лоно, дадох ти дома Израилев и Иудин и, ако това (ти) е малко, бих ти придал още повече; 9 а ти защо пренебрегна словото на Господа, като извърши зло пред очите Му? Урия хетееца порази с меч, жена му взе за своя жена, а него уби с амонитски меч; 10 затова мечът няма да отстъпи от твоя дом довека, понеже ти Ме пренебрегна и взе жената на хетееца Урия, за да бъде твоя жена. 11 Тъй говори Господ: ето, Аз ще подигна против тебе зло от твоя дом, ще взема твоите жени пред очите ти и ще ги дам на ближния ти, и той ще спи с твоите жени под това слънце; 12 ти извърши това тайно, Аз пък ще го извърша пред цял Израил и по бял ден. 13 Тогава Давид каза на Натана: съгреших пред Господа. И Натан каза на Давида: и Господ сне от тебе греха ти; ти няма да умреш; 14 но понеже с това ти даде повод на враговете Господни да Го хулят, то родилият ти се син ще умре. 15 Натан отиде у дома си. И Господ порази детето, което бе родила на Давида Уриевата жена, и то се разболя. 16 И Давид се моли Богу за детето, пости Давид и усамотен прекара нощта, легнал на земята. 17 И влязоха при него старейшините на дома му, да го вдигнат от земята; но той не рачи и не яде хляб с тях. 18 На седмия ден детето умря, и слугите Давидови се бояха да му обадят, че детето е умряло; защото, думаха те, когато детето беше още живо, и ние го придумвахме, и той не слушаше гласа ни, как ще му кажем: „детето умря“? Той ще стори нещо лошо. 19 Видя Давид, че слугите му си шепнат, и разбра, че детето е умряло, па попита слугите си: умря ли детето? Отговориха: умря. 20 Тогава Давид стана от земята, уми се, помаза се, преоблече се и отиде в дома Господен и се моли. Като се върна вкъщи, поиска да му донесат хляб, и яде. 21 И попитаха го слугите му: какво значи това, че тъй постъпваш? Докле детето беше още живо, ти пости и плака (и не спа); а след като умря детето, ти стана и яде хляб (и пи). 22 Давид отговори: докле детето беше живо, аз постих и плаках, понеже мислех: кой знае, не ще ли се смили над мене Господ и не ще ли остане детето живо? 23 А сега то умря; защо да постя? Нима мога да го върна? Аз ще отида при него, но то няма да се върне при мене. 24 И Давид утеши жена си Вирсавия, влезе при нея и спа с нея; и тя (зачена и) роди син, комуто даде име Соломон. И Господ го възлюби 25 и прати пророка Натана, и той го нарече: Иедидия*, според словото Господне. 26 Иоав воюва против Рава Амонитска и току-речи превзе тоя царски град. 27 Иоав прати да кажат на Давида: аз нападах на Рава и завладях водата на града; 28 сега събери останалия народ и потегли към града, и го превземи; защото, ако го превзема аз, ще му се даде моето име. 29 Давид събра целия народ, потегли към град Рава, воюва против него и го превзе. 30 Давид взе венеца на царя им от главата му, – а в него имаше талант злато и скъпоценен камък, – и го възложи Давид на своята глава, и изнесе из града много голяма плячка. 31 А народа, който бе в него, изведе и го прекара през триони, през железни дикани, през железни брадви и го хвърли в пещи за печене тухли. Тъй постъпи той с всички амонитски градове. След това Давид се върна с целия народ в Иерусалим.