1.Samuel 1 | Noua Traducere Românească

Nașterea și consacrarea lui Samuel

1 Era un bărbat din Ramatayim-Țofim*, din muntele lui Efraim, al cărui nume era Elkana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efratit. 2 El avea două soții. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de‑a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea. 3 În fiecare an, bărbatul acesta se suia din cetatea sa la Șilo ca să se închine și să aducă jertfe DOMNULUI Oștirilor*. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai DOMNULUI. 4 În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soției sale, Penina, și tuturor fiilor și fiicelor ei, 5 dar Anei îi dădea o parte dublă fiindcă o iubea. Însă DOMNUL îi închisese pântecul. 6 Potrivnica ei obișnuia s‑o necăjească*, ca s‑o facă să se mânie din cauză că DOMNUL îi închisese pântecul. 7 Ea făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori Ana se suia la Casa DOMNULUI, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea și nu mânca nimic. 8 Atunci Elkana, soțul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci și de ce îți este mâhnită inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“ 9 Odată, după ce au mâncat și au băut ei la Șilo, Ana s‑a ridicat. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din stâlpii porții Templului* DOMNULUI. 10 Ea avea sufletul amărât și s‑a rugat DOMNULUI, plângând cu amar. 11 A făcut următorul jurământ, zicând: „DOAMNE al Oștirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la întristarea slujitoarei Tale, dacă Îți vei aduce aminte de mine și n‑o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă‑i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui DOMNULUI pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“ 12 Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea DOMNULUI, Eli se uita cu atenție la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele i se mișcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată, 14 i‑a zis: – Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă‑te de vin! 15 Ana i‑a răspuns și a zis: – Nu, stăpâne. Sunt o femeie cu duhul întristat. N‑am băut nici vin și nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea DOMNULUI. 16 Să n‑o privești pe slujitoarea ta ca pe o fiică a lui Belial*, căci din prea multa mea durere și supărare am vorbit până acum. 17 Atunci Eli i‑a zis: – Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I‑ai făcut‑o. 18 Ana i‑a răspuns: – Fie ca roaba ta să găsească bunăvoință înaintea ta*! Apoi femeia a plecat în drumul ei. Ea a mâncat, și fața ei n‑a mai fost mâhnită. 19 S‑au sculat dis‑de‑dimineață, s‑au închinat înaintea DOMNULUI, și apoi s‑au întors acasă, în Rama. Elkana a intrat la* Ana, soția sa, iar DOMNUL Și‑a adus aminte de ea. 20 Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată și a născut un băiat căruia i‑a pus numele Samuel*, zicând: „De la DOMNUL l‑am cerut.“ 21 Soțul ei, Elkana, s‑a suit cu toată familia lui ca să aducă DOMNULUI jertfa anuală și ca să‑și împlinească jurământul. 22 Ana însă nu s‑a suit, ci i‑a zis soțului ei: – După ce‑l voi înțărca pe băiat, îl voi aduce și‑l voi înfățișa înaintea DOMNULUI, unde va locui pentru totdeauna. 23 Elkana, soțul ei, i‑a zis: – Fă ce consideri că este bine!* Rămâi până îl vei înțărca. Fie numai ca DOMNUL să‑Și împlinească cuvântul! Femeia a rămas și a alăptat copilul până l‑a înțărcat. 24 După ce l‑a înțărcat, l‑a suit cu ea, împreună cu un taur de trei ani, o efă* de făină și un burduf cu vin, și l‑a adus la Casa DOMNULUI, în Șilo; copilul era mic. 25 După ce au jertfit taurul, l‑au adus pe băiat la Eli. 26 Ana a zis: „Ah, stăpâne! Viu este sufletul tău, stăpâne, că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându‑se DOMNULUI. 27 Pentru acest băiat mă rugam, iar DOMNUL mi‑a dat ceea ce am cerut de la El. 28 De aceea îl dăruiesc DOMNULUI. Pentru toate zilele vieții lui, el va fi dăruit DOMNULUI.“ Și s‑au închinat acolo DOMNULUI.

Библия, синодално издание

1 Имаше един човек от Раматаим-Цофим, от Ефремова планина, името му беше Елкана, син на Иерохама, син на Илия, син на Тоху, син Цуфов, – ефратец; 2 той имаше две жени: едната се казваше Ана, а другата – Фенана; Фенана имаше деца, Ана пък нямаше деца. 3 И в определени дни тоя човек отиваше от града си да се покланя и принася жертва на Господа Саваота в Силом; там бяха (Илий и) двамата му сина Офни и Финеес, свещеници на Господа. 4 В деня, когато Елкана принасяше жертва, даваше части на жена си Фенана и на всичките и синове и дъщери; 5 на Ана пък даваше особена част (тъй като тя нямаше деца), понеже обичаше Ана (повече от Фенана), макар че Господ бе заключил утробата и. 6 Съперницата и я много огорчаваше, та я караше да роптае, задето Господ бе заключил утробата и. 7 Тъй биваше всяка година, когато тя отиваше в дома Господен: онази я огорчаваше, а тази плачеше (и тъжеше) и не ядеше. 8 И рече и Елкана, мъж и: Ано! (Тя му отговори: ето ме. И рече и:) защо плачеш и защо не ядеш, и от какво тъжи сърцето ти? Не струвам ли аз за тебе повече от десет сина? 9 След като ядоха и пиха в Силом, Ана стана (и застана пред Господа). А свещеник Илий седеше тогава на седалището при входа в храма Господен. 10 Тя скърбеше в душата си и се молеше Господу и горко плачеше, 11 и даде оброк, думайки: Господи (Всемощний Боже) Саваоте! Ако Ти по-гледнеш милостиво на скръбта на Твоята рабиня и си спомниш за мене, и не забравиш рабинята Си и дадеш на рабинята Си дете от мъжки пол, аз ще го дам на Господа (в дар) за през всички дни на живота му; (и вино и сикер няма да пие,) и бръснач няма да се допре до главата му. 12 Докато тя се молеше дълго пред Господа, Илий я гледаше в устата; 13 и понеже Ана говореше в сърцето си, а устата и се само мърдаха, и гласът и се не чуваше, то Илий я сметна за пияна. 14 И рече и Илий: докога ще бъдеш пияна? Отрезней от виното си (и се махни от лицето Господне). 15 Ана отговори и рече: не, госпюдарю мой; аз съм жена, която душевно скърби; вино и сикер не съм пила, а изливам душата си пред Господа; 16 не смятай рабинята си за лоша жена, защото от голямата си печал и от скръбта си говорих аз досега. 17 Отговори Илий и рече: иди си смиром, и Бог Израилев ще изпълни молбата ти, за която Го моли. 18 А тя отговори: дано рабинята ти намери милост в твоите очи. И тя тръгна по пътя си, и яде, и лицето и не беше вече печално, както попреди. 19 И сутринта те станаха, поклониха се пред Господа и се върнаха, та отидоха у дома си в Рама. И Елкана позна Ана, жена си, и Господ си спомни за нея. 20 След няколко време Ана зачена, роди син и му даде име Самуил, понеже (казваше тя) от Господа (Бога Саваота) го измолих. 21 И отиде мъж и Елкана и цялата му челяд (в Силом), за да принесе годишната жертва Господу и оброците си (и всички десятъци от земята си). 22 Но Ана не отиде (с него), като каза на мъжа си: когато младенецът бъде отбит от гърди и порасне, тогава ще го заведа, и той ще се яви пред Господа и ще остане там завинаги. 23 И рече и Елкана, мъж и: прави, що ти е угодно; остани, докато го откърмиш; само Господ да утвърди думата (която е излязла от устата ти). И остана жена му и кърми сина си, докле го откърми. 24 А когато го откърми, отиде с него в Силом, като взе три телета (и хлябове) и една ефа брашно и мех с вино, и дойде в дома Господен в Силом, и момчето с тях; а момчето беше още дете. 25 (И доведоха го пред лицето на Господа; и баща му принесе жертва, каквато принасяше Господу в отредените дни. И доведоха момчето) и заклаха теле; и (майка му Ана) доведе момчето при Илия, 26 и рече: о, господарю мой! Да живее душата ти, господарю мой! Аз съм оная същата жена, която стоеше тук при тебе и се молеше Господу; 27 за това дете се молих, и Господ изпълни молбата ми, за която Му се молих; 28 и аз го предавам Господу за през всички дни на живота му – да служи на Господа. И тя се поклони там Господу.

1.Samuel 1 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Nașterea și consacrarea lui Samuel